Constantin

GEN: baiat
ORIGINE:
INTELES:
LUNGIME: lung

Numele Constantin este de origine latină, după cognomenul lat. Constantinus. Constantinus este un derivat cu suf. -inus de la Constantius (fem. Constantia), cognomen roman frecvent care provine, la rândul lui, din cuvântul Constans, gen. Constantis. El a fost format pe baza adjectivului constans, constantis are înseamnă “constant, ferm”, participiul verbului latin constoa fi ferm, puternic” — compus al verbului stoa sta”, după model grecesc. 

Este un nume destul de popular încă în Grecia, Cipru și România și folosit, dar nu la fel de des, în majoritatea țărilor unde există populație ortodoxă. 

Sfântul Constantin

Constantin cel Mare, Sfântul Constantin cel Mare, a fost și rămâne una dintre cele mai mari personalități ale istoriei. Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (n. 27 februarie 274 e.n., Naissus, Imperiul Roman– d. 22 mai 337 e.n., Nicomedia, Imperiul Roman), cunoscut sub numele Constantin cel Mare sau Constantin I, a fost Împărat Roman între 306 și 337. Din 324, el a condus ca împărat unic.

În 312, „a trecut la credința creștină” și a continuat să dețină funcția Pontifex Maximus funcție care permitea conducerea religioasă, pe care o avuseseră toți cei cărora li se atribuise titlul de „Caesar”, adică conducător al statului roman și al religiei,- bineînțeles păgâne -, funcție deținută de toți Caesarii, inclusiv cei de dinainte de Hristos.

În urma întrevederii dintre Constantin și Licinius de la Mediolanum (februarie-martie 313) este promulgat „Edictul de la Milano”. Textul acestui edict este dat de Lactanțiu în latină și de Eusebiu de Cezareea în greacă. Este o scrisoare adresată de Licinius guvernatorilor provinciilor controlate de el, prin care le cerea să înceteze orice persecuție asupra creștinilor, iar proprietățile confiscate de la aceștia să fie imediat returnate. Scrisoarea nu consfințea creștinismul ca religie de stat și nici nu-l angaja personal pe Licinius în credința creștină.

Prin „Edictul de la Milano” (313) dat de împăratul Constantin cel Mare și cu „Edictul de la Tesalonic” (380) al împăratului Teodosie (346-395), creștinismul a sfârșit prin a deveni o realitate mai întâi tolerată, iar mai apoi constituțională a Imperiului Roman. 

Au fost împărați cu numele Constantin în Armenia, Grecia, Scoția, Georgia, Bulgaria. De asemenea, Patriarhi ai Bisericii Ortodoxe și Papi au purtat acest nume. 

În calendarul creștin ortodox este prăznuit alături de soția sa, Elena, pe 21 mai. 

Variante

Costache, Costel, Costică, Costin, Dinu (România), Kostandin (Albania), Konstantin, Kosta, Kostadin (Bulgaria) Constantijn, Stan, Stijn (Olanda), Konstantine (Georgia), Konstantin (Germania, Ungaria, Serbia), Konstantinos, Gus, Kostas, Kostis (Grecia), Costantino (Italia), Konstantin, Kostya (Rusia) 

Persoane celebre

Constantin Argetoianu (om politic român în perioada interbelică), Constantin Brâncuși (sculptor român), Constantin Dimitrescu-Iași (filozof, sociolog și pedagog român)