Originea numelui de băiat Arthur este necunoscută. Totuși, cele mai multe izvoare duc către cuvântul celtic ”artos” care înseamnă urs combinat cu ”viros” tradus prin bărbat sau ”rigos” tradus prin rege. Alte surse istorice îl leagă de numele unei vechi familii romane Artorius, dar nu există dovezi certe în acest sens. O altă sursă a numelor, îmbrățișată cel mai des de țările nordice, este Zeul Thor, Zeul Războiului.
Oricare ar fi originea numelui, în memoria colectivă este cel mai des asociat cu legenda regelui breton Arthur care a trăit în secolul al VI-lea. Acesta a rezistat eroic invaziei saxone. Unii istorici spun că, de fapt, nici nu a fost o persoană reală.
Regele Arthur, între mit și istorie
Cei care susțin că Regele Arthur a existat au la bază Historia Brittonum și Annales Cambriae, unde acesta apare ca o figură istorică obscură, un conducător romano-briton care a luptat cu anglo-saxonii invadatori la sfârșitul secolului al V-lea sau începutul secolului al VI-lea. Historia Brittonum („Istoria britonilor”), o compilație istorică în limba latină din secolul al IX-lea atribuită clericului galez Nennius, îl menționează pe Arthur în douăsprezece bătălii, cea mai importantă fiind cea de la Mons Badonicus, unde se spune că a omorât singur 960 de oameni.
Annales Cambriae din secolul al X-lea („Analele galeze”), menționează că această bătălie a avut loc în anul 516. Aici este precizată și Bătălia de la Camlann, în care Arthur și Mordred au fost ambii uciși, datată în 537. Totuși, în niciunul dintre aceste texte Arthur nu este numit rege. Historia Brittonum îi atribuie titlul de ”dux bellorum” sau „dux” care se traduce prin duce sau comandant în bătălii.
Istoricul John Morris îl plasează domnia a lui Arthur la sfârșitul secolului al V-lea, dar nu precizează mai multe informații despre el. Istoricul menționează că centrul regatului lui Arthur ar fi fost în zonele celte din Țara Galilor, Cornwall și sud-estul Angliei sau în vechiul nord britanic, care se întindea peste Anglia de nord și Scoția de sud de astăzi.
A existat sau nu a existat acest rege?
Pe de altă parte sunt cei care spun că Regele nu a existat niciodată. Unele voci susțin că ar fi fost inițial o zeitate celtă, care a evoluat într-un personaj istoric.
Documentele istorice din acea perioadă sunt puține, așa că un răspuns definitiv pare improbabil. Mai multe locuri au fost identificate ca „arthuriene” începând cu secolul al XII-lea, dar arheologia nu poate descoperi nume decât prin intermediul inscripțiilor. Așa numita „Piatră a lui Arthur” descoperită în 1998 între ruinele de la Castelul Tintagel din Cornwall, o așezare importantă din Britania post-romană, a creat pentru scurt timp senzație. Nu există alte dovezi arheologice pentru a demonstra că a existat cu adevărat.
Totuși este menționat în câteva poeme galeze și în cronici cu aceeași origine. Acestea nu sunt atât de populare. Foarte cunoscute sunt cronicile din secolul al XII-lea atribuite lui Geoffrey of Monmouth. Interesul pentru acest rege a reapărut ulterior, reprezentative fiind Un yancheu din Connecticut la curtea regelui Arthur de Mark Twain, The Once and Future King de T.H. White și opera Parsifal de Richard Wagner.
Apariția cronicilor a făcut ca numele Arthur să devină foarte popular. Pentru o perioadă a fost uitat și a revenit în atenție în secolul al XIX-lea.
Variante
Artur, Artie, Art, Arturo, Arto, Artair
Persoane celebre
Arthur Schopenhauer (filozof), Arthur Conan Doyle (scriitor, autor al cărților în care Sherlock Holmes este personaj principal), Arthur C. Clarke (scriitor SF), Art Garfunkel (muzician), Arthur Miller (dramaturg)
