Naștere la 41 de săptămâni. „Doctorița se pregătea de cezariană, însă la control a văzut capul copilului”

Theodora Fintescu, redactor
naștere la 41 de săptămâni
Bebelușa le-a făcut medicilor o surpriză și a venit pe lume ajutată doar de mama ei.

Cititoarea noastră Daniela Ghimpu ne-a trimis o poveste de naștere la 41 de săptămâni, o experiență de care își amintește cu drag, mai ales că a reușit să nască natural, așa cum și-a dorit. Pentru că micuța nu dădea semne de naștere și trecuseră deja cele 40 de săptămâni, medicii i-au spus mămicii că e posibil să nască prin cezariană, exact ceea ce ea voia. Redăm povestea de naștere așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

”Încep prin a spune că am 24 de ani și o fetiță minunată de 4 luni, născută natural la 41 săptămâni și 4 zile, cu o greutate de 4.300 gr și 56 cm. Povestea nașterii noastre a început la începutul lunii august 2020, după o sarcină super ușoară, dar care, la început, m-a ținut „legată” de pat, din cauza placentei, care era foarte coborâtă.

Primul termen a fost 28 iulie, apoi 5 august. Panicată, am sunat medicul care mi-a urmărit sarcina să-l anunț că nu mai nasc și mi-a dat un nou termen, 10 august. Bun, se pare că stresul, panica si faptul că era weekend si-au spus cuvântul, pe data de 8 seara eram la spital, mințind că am dureri groaznice de mijloc numai să mă consulte medicul să știu sigur că bebița este bine.

Naștere la 41 de săptămâni. Am dormit doar două ore în acea noapte

Ora 21:30: medicul de gardă este extrem de supărat că l-am deranjat într-o seară minunată de sâmbătă și îmi zice: „Puteai la fel de bine să vii mâine dimineață, tot 41 de săptămâni aveai”.
Am zis ok, poate am venit la ora nepotrivită pentru un control, dar copilul meu este cel mai important. Practic, nu mi-a păsat că se comportă oribil cu mine, de la medic la infirmieră, cu toții erau deranjați că i-am deranjat la ora 22:00. Când mi-au spus „Ai fi putut să dormi acasă în patul tău”, am decis să nu îmi pese si bine am făcut. Am dormit maximum 2 ore în aceea noapte deoarece erau 30°C în salon, cu geamul deschis.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.
Dimineață, 9 august, ora 7:20: o doamnă asistentă drăguță a venit să asculte bătăile inimii și m-a anunțat că am deja contractii. Deși nu simțeam nicio durere, mi-a spus că trimite o infirmieră să mă ducă în blocul de nașteri. Zis și făcut, a venit infirmiera cu scaunul.
Ajungem la blocul de nașteri, de la zona tampon Covid, unde nu aveau nici un scaun în momentul acela cu care să mă plimbe de pe hol până în salon, în condițiile în care puteam să merg și să îmi car si bagajul singură. Între timp, infirmiera îmi tot repeta să stau cuminte pe scaun că e mai bine așa. Mie îmi convenea să fiu plimbată, iar între timp am aflat că la zona tampon nu mai erau locuri și dânsele făceau loc pentru alte graviduțe.

Durerile erau suportabile dacă stăteam cu fața în sus

Ora 9: una dintre moașe mi-a reproșat că nu am ce căuta la blocul de nașteri încă. Mi-am spus că e perfect dacă mai durează.
Ora 11: au început durerile, dar avea de data aceasta alături o minune de femeie care m-a ajutat enorm, de la respirație până la sfaturi de după naștere.
Ora 13: dureri groaznice când stăteam pe partea stângă, dilatație 4. Când stăteam cu fața în sus, durerile erau suportabile.
Ora 15: a venit moașa să îmi explice ce înseamnă operația de cezariană. M-am supărat foarte tare și i-am explicat că nu îmi doresc acest lucru. Și acum începe minunea. În jurul orei 16, la ultimul consult al doamnei doctor, aveam, ca prin minune, dilatație 8 și  membrane rupte. Doamna doctor mi-a pus o perfuzie pentru 30 de minute, urmând ca după să vedem dacă pot naște natural sau trecem la ceea ce numeam eu un vis urât, cezariana.

Am enervat-o pe doamna doctor

Ora 16:30: tot încercam să le spun doamnelor că simt nevoia să împing, dar ele nu mă credeau, îmi tot explicau că în momentul contracțiilor mușchii apasă pe uter și apare nevoia de defecare. Dar nu era același lucru, era o senzație diferită de cea ce simțisem până atunci, de eliberare. Practic, am enervat-o puțin pe doamna doctor cu nevoia mea de a împinge, așa că m-a urcat pe masă și mi-a spus să o anunț când apare durerea.
Durerea nu mai venea, 5 minute am așteptat o durere care a ținut 10 secunde, timp care nu a fost suficient ca doamna doctor să termine verificarea. Am așteptat următoarea durere și, ce să vezi, nu am mai apucat să anunț că m-am apucat de împins, doamnele au încremenit, si-au luat imediat mănușile, au pus alezele pe mine și sub mine și a venit minunea. Se vedea deja capul, imediat au făcut incizia, a apărut adrenalina și, imediat după, senzația de eliberare”.

DISCLAIMER: Povestea prezentată este scrisă integral de cititoarea Totul Despre Mame și reprezintă exclusiv punctul de vedere al autoarei. Este o expunere subiectivă a unui moment trăit de cititoarea noastră.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere, îți recomandăm să citești și:

Îți recomandăm și

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa