Pe lângă vaccinurile incluse în Programul Național de Imunizare, există și vaccinuri opționale care pot oferi copiilor o protecție suplimentară împotriva unor boli care, deși adesea par ușoare, pot provoca forme severe sau complicații. Varicela, meningita, hepatita A, infecțiile cu rotavirus sau virusul HPV sunt afecțiuni care, în unele cazuri, pot cauza probleme semnificative pe termen scurt sau lung. Pentru mulți părinți, dilema este reală: dacă nu sunt incluse în schema de vaccinare, înseamnă că aceste vaccinuri nu sunt neapărat necesare? Pentru a clarifica întrebările și îngrijorările părinților, am stat de vorbă cu dr. Victor Daniel Miron, medic pediatru la Nativia, parte din Rețeaua de Sănătate Regina Maria.
Vaccinul reprezintă una dintre cele mai eficiente metode de protecție împotriva bolilor infecțioase și are un impact major asupra sănătății publice la nivel global. Potrivit unui studiu publicat în revista științifică The Lancet, vaccinarea a salvat aproximativ 154 de milioane de vieți din 1974 până în prezent, dintre care 95% au fost copii sub 5 ani. Aceste date subliniază importanța vaccinurilor în prevenirea bolilor grave și reducerea mortalității infantile.
Pe lângă vaccinurile incluse în schema națională de vaccinare, există și vaccinuri opționale care pot aduce un plus de protecție copiilor împotriva unor boli care, deși adesea sunt percepute ca ușoare, specifice copilăriei, pot provoca complicații cu impact pe termen lung.
Studiile arată că vaccinurile împotriva varicelei, HPV, hepatitei A sau rotavirusului reduc semnificativ riscul de spitalizare și apariția complicațiilor. În cazul meningitei, boala poate fi chiar mortală.
„Toate aceste vaccinuri opționale protejează împotriva unor boli care au un impact important asupra sănătății copiilor. Pe lângă episodul acut, care poate dura câteva zile, pot apărea și complicații pe termen scurt, mediu sau lung. Spre exemplu, varicela nu se limitează doar la episodul acut. Virusul varicelo-zosterian rămâne latent în organism și se poate reactiva mai târziu sub forma de herpes zoster sau chiar cu manifestări neurologice. Pe de altă parte, vaccinul împotriva meningococului, și, implicit, a meningitei meningococice, previne infecția și protejează copilul de complicațiile severe care ar putea apărea în timpul și după boala acută“, explică dr. Victor Daniel Miron, pediatru în cadrul Nativia, parte din rețeaua de sănătate Regina Maria.
Câteva date importante despre complicațiile de care este protejat un copil
- Varicela poate duce la complicații precum pneumonie, infecții cutanate și encefalită. Vaccinarea reduce semnificativ riscul de spitalizare și apariția acestor complicații. Un studiu publicat în Journal of Pediatric Infectious Diseases a identificat pneumonia (63,5%) și infecțiile bacteriene cutanate (36,5%) drept cele mai frecvente complicații infecțioase în cazurile de varicelă spitalizate la copii. De asemenea, complicațiile neurologice, precum encefalita și ataxia cerebeloasă, au fost raportate în 35,5% dintre cazuri.
- Vaccinurile împotriva hepatitei A previn insuficiența hepatică acută. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) subliniază că, deși majoritatea persoanelor se recuperează complet după hepatita A, o mică proporție poate dezvolta hepatită fulminantă (insuficiență hepatică acută), care poate fi fatală. Vaccinarea este recomandată ca metodă principală de prevenire.
- Rotavirusul este o cauză principală de gastroenterită acută la copii. Vaccinarea a dus la o reducere semnificativă a spitalizărilor din cauza acestei boli. Un studiu publicat în The Journal of Infectious Diseases a constatat că, în rândul copiilor sub 1 an, spitalizările cauzate de rotavirus au scăzut cu o medie de 70%, iar spitalizările pentru gastroenterită acută au scăzut cu 34% după introducerea vaccinului.
- HPV este asociat cu riscul de cancer cervical și alte tipuri de cancer. Vaccinarea poate preveni aceste riscuri. Un studiu publicat în The New England Journal of Medicine a evidențiat că vaccinarea împotriva HPV reduce semnificativ incidența cancerului cervical, în special în rândul femeilor vaccinate la vârste mai tinere.
- Meningita bacteriană cauzată de meningococ poate fi o boală fatală. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 1 din 6 persoane cu meningită meningococică au evoluție fatală, iar 1 din 5 dezvoltă complicații severe.
Vaccinuri gratuite versus vaccinuri opționale
Vaccinurile gratuite fac parte din schema națională de imunizare, sunt recomandate tuturor copiilor și sunt finanțate de stat. Ele protejează împotriva unor boli cu risc mare de complicații sau de răspândire rapidă cum ar fi difteria, tetanosul, poliomielita sau rujeola.
Vaccinurile opționale nu fac parte din schema de bază și sunt achiziționate de părinți. Acestea oferă un plus de protecție împotriva unor boli precum varicela, meningita meningococică, hepatita A, rotavirusul sau HPV-ul, dar și împotriva gripei sezoniere, sau a encefalitei cu virus transmis de căpușe (TBE).
Chiar dacă nu sunt incluse în schema națională de vaccinare, vaccinurile opționale pot fi adăugate fără dificultate în planul de imunizare al copilului, așa cum recomandă medicul pediatru. Alegerea momentului optim depinde de vârsta copilului, istoricul medical și factorii de risc specifici.
Mituri și temeri legate de vaccinurile opționale
Mulți părinți au întrebări și nelămuriri legate de vaccinuri, iar unele temeri vin din miturile răspândite în mediul online sau în comunitate. Printre cele mai întâlnite se numără ideea că vaccinurile ar putea avea reacții adverse severe și frecvente. „Din păcate, deși există date solide care arată că aceste vaccinuri protejează copiii împotriva unor boli care pot fi severe sau chiar mortale, precum meningita meningococică, mulți părinți refuză totuși vaccinarea, cel mai frecvent de teama unor posibile reacții adverse“, explică dr. Miron.
La acestea se adaugă și alte îngrijorări: „Unii părinți se tem de momentul imediat al vaccinării și de posibilele reacții care pot apărea atunci. Alții sunt preocupați de efectele pe termen lung și se întreabă ce se va întâmpla cu copilul lor peste 2, 10 sau chiar 20 de ani. Există și părinți care pun sub semnul întrebării eficiența vaccinurilor, adesea pentru că nu au suficiente informații despre bolile pe care acestea le pot preveni“, completează specialistul.
Teama de efectele secundare și lipsa informaților clare, principalele motive pentru refuzul vaccinurilor
Există date clare care arată că temerile legate de posibilele efecte secundare reprezintă unul dintre principalele motive pentru care părinții din România refuză vaccinarea opțională a copiilor.
Un studiu – „Vaccinurile opționale în rândul copiilor – Cunoștințe, atitudini și practici ale părinților români“ – publicat în revista științifică Vaccines, în anul 2022, relevă faptul că nivelul redus de informare și lipsa unei comunicări eficiente cu părinții contribuie semnificativ la reticența față de vaccinurile opționale.
Studiul mai arată că, dincolo de teama de posibile efecte secundare, mulți părinți au rămas reticenți la vaccinare pentru că nu au găsit informațiile și răspunsurile clare pe care le așteptau de la medici. Această realitate se confirmă și în practica de zi cu zi a medicului pediatru, care întâlnește frecvent părinți aflați în această situație.
Concluzia studiului subliniază importanța unor campanii de informare clare și adaptate nevoilor părinților, menite să sprijine luarea unor decizii informate privind vaccinarea copiilor.
Dr. Miron adaugă faptul că „Atunci când vorbim despre refuzul sau reticența față de vaccinurile opționale, putem distinge, în general, două categorii de părinți. Prima categorie include părinții care refuză vaccinarea în mod categoric, atât pe cea oferită gratuit prin Programul Național de Imunizare, cât și pe cea opțională, iar dialogul cu ei are, de obicei, un impact limitat. A doua categorie cuprinde părinții deschiși către vaccinare, care și-au vaccinat complet sau parțial copilul cu vaccinurile din schema națională, dar care sunt reticenți și caută informații suplimentare înainte de a decide administrarea unui vaccin opțional. În aceste situații, suportul și consilierea adecvată oferite de medic pot contribui semnificativ la o decizie informată și echilibrată“.
„Cel mai bun medic este medicul cu care părintele rezonează și în care are încredere“
„Discuțiile cu părinții trebuie să fie personalizate și să răspundă concret temerilor și întrebărilor lor. Îi încurajez mereu să vină la o discuție directă, adaptată nevoilor proprii, pentru că informațiile găsite pe internet sunt, de cele mai multe ori, generale și, uneori, chiar intenționat eronate. Cel mai bun pas este dialogul deschis cu medicul, iar eu cred că medicul potrivit este acela cu care părintele rezonează și în care are încredere, fie că este vorba despre medicul de familie sau despre pediatru“, susține dr. Miron.
Discuțiile clare și personalizate cu medicul pot ajuta părinții să înțeleagă mai bine beneficiile vaccinării și să facă alegeri informate.
„Cel mai important sfat este ca părinții să rămână deschiși la discuții și să nu refuze vaccinarea categoric. Este esențial să cântărească beneficiile vaccinurilor în raport cu riscurile bolii, ținând cont de particularitățile copilului lor și de stilul lor de viață“, conchide medicul pediatru.
Ce trebui să știi despre principalele vaccinuri opționale
1. Vaccinul care protejează împotriva varicelei
Varicela este o boală virală foarte contagioasă, frecventă în copilărie, cauzată de virusul varicelo-zosterian. Deși este adesea percepută ca o boală ușoară, poate provoca complicații semnificative.
„Varicela este considerată în mod popular o boală a copilăriei (vărsat de vânt), însă după boală acută virusul varicelo-zosterian, rămâne cantonat toată viața în sistemul nervos central, în coarnele posterioare ale măduvei spinării. De acolo se poate reactiva oricând, fie sub formă de herpes zoster – cunoscut de foarte multă lume –, fie sub formă de meningită, encefalită, nevrite sau alte afecțiuni ale sistemului nervos“, explică pediatrul.
Virusul varicelo-zosterian se poate reactiva în organism mai târziu
Reactivările virusului varicelo-zosterian la copii sunt un fenomen tot mai des întâlnit în ultimii ani, cu manifestări care pot fi serioase – de la herpes zoster la meningite. Dr. Victor Miron confirmă această tendință din cazurile văzute în cabinet.
„Din păcate, frecvența reactivărilor în populația pediatrică a crescut foarte mult în ultimii ani. Lucrând într-un spital de boli infecțioase am observat cum numărul cazurilor spitalizate datorate reactivărilor virusului varicelo-zosterian este în creștere, copii de 2-3 ani până la adolescenți. Toate aceste reactivări pot lăsa sechele pe termen lung sau pot afecta serios calitatea vieții acestor copii. De aceea, chiar dacă uneori episodul acut de varicelă este auto-limitat și aparent ușor, riscurile pe termen lung sunt cele mai mari, comparativ cu alte boli prevenibile prin vaccinare. Dacă în cazul altor infecții organismul se vindecă, virusul varicelo-zosterian rămâne toată viața în corpul copilului“, atenționează medicul.
Reactivările virusului varicelo-zosterian sunt influențate semnificativ de alimentație, mediul înconjurător și poluare, toate acestea reprezentând factori de stres pentru copilul aflat în dezvoltare. În aceste condiții, virusul se poate reactiva atunci când imunitatea este scăzută.
Complicații posibile ale infecției cu virusul varicelo-zosterian
- Pneumonie acută
- Suprainfecții cutanate bacteriene
- Encefalită sau alte afectări neurologice
- Reactivarea virusului mai târziu în viață sub forma zonei zoster
Schema de vaccinare:
- Vaccinul împotriva varicelei este opțional în România
- Se recomandă administrarea începând de la vârsta de 9 luni. Necesită 2 doze, la o distanță de cel puțin 6 săptămâni între ele.
Siguranța și efecte secundare
- Vaccinul este sigur și bine tolerat
- Cele mai frecvente reacții care pot să apără sunt legate de roșeața, durerea, umflătură la locul injectării sau febră ușoară.
2. Vaccinul care protejează împotriva meningitei meningococice
Vaccinul protejează organismul împotriva meningitei meningococice, o infecție cu un imapct semnificativ asupra sistemul nervos.
Per total, meningita poate fi cauzată de mai mulți agenți patogeni, așa că există mai multe vaccinuri diferite care o pot preveni. Fiecare vaccin protejează împotriva unei bacterii specifice.
„Meningita poate fi provocată atât de virusuri, cât și de bacterii. Dintre toți acești patogeni, bacteria cu cel mai mare risc de mortalitate și de sechele neurologice este meningococul. Datorită severității bolii cauzate de meningococ și a riscurilor mari de complicații și mortalitate, prevenția activă prin vaccinare este esențială“, susține pediatrul.
Este important ca părinții să înțeleagă gravitatea meningitei meningococice, chiar dacă aceasta apare rar. Boala poate evolua rapid și, din păcate, are un risc mare de complicații grave sau deces, motiv pentru care prevenția prin vaccinare este esențială.
„Incidența anuală a cazurilor de meningită meningococică în România este relativ redusă, adică vorbim de un număr mic de cazuri. Din păcate, însă, probabil ați observat că de fiecare dată când apare un caz de meningită meningococică, acesta este deseori mediatizat. Motivul este simplu: deși infecția este rară, consecințele ei sunt severe, fie prin deces, fie prin sechelele pe care le poate lăsa pe termen lung“, adaugă specialistul.
Vaccinuri meningococice opționale protejează împotriva bacteriei Neisseria meningitidis și sunt următoarele:
- Meningococic ACWY – protejează împotriva tulpinilor A, C, W și Y
- Meningococic B – protejează împotriva tulpinii B
Schema de vaccinare:
- Depinde de tipul de vaccin și de vârsta copilului. Se recomandă ca vaccinarea să înceapă de la vârste mici, conform indicațiilor pediatrului, pentru protecție maximă. Ele pot fi administrate și la vârste mai mari, inclusiv adolescenților și adulților, în funcție de istoricul de vaccinare și riscurile individuale.
Medicul subliniază cât de important este ca părinții să urmeze complet schema de vaccinare antimeningococică, pentru a proteja copiii de formele severe ale bolii și complicațiile care pot apărea dacă vaccinarea nu este făcută la timp.
„Pentru o protecție eficientă, este necesară administrarea ambelor tipuri de vaccinuri antimeningococice, deoarece în România circulă toate aceste serogrupuri de meningococ. Serogrupul B este cel mai frecvent. Totuși, formele cele mai severe ale bolii sunt adesea determinate de serogrupul C, ceea ce face necesară administrarea și a vaccinului ACWY. Eficacitatea vaccinurilor este optimă doar dacă se respectă schema completă. Numărul de doze depinde de vârsta la care începe vaccinarea“, conchide medicul.
Siguranța și efectele secundare
- Vaccinurile meningococice sunt sigure și bine tolerate.
- Cele mai frecvente reacții sunt durerea sau roșeața la locul injectării și, uneori, febră ușoară. Aceste efecte dispar de obicei în 1–2 zile.
- Respectarea schemei complete reduce semnificativ riscul de meningită severă și complicațiile acesteia.
3. Vaccinul împotriva hepatitei A
Hepatita A este o infecție virală a ficatului cauzată de virusul hepatitic A. Acesta se transmite prin consumul de alimente sau apă contaminate și prin contact direct cu o persoană infectată.
„Hepatita A este o boală foarte răspândită, pe care majoritatea oamenilor o fac în copilărie. În multe cazuri, infecția trece neobservată, deoarece se manifestă subtil și nu prezintă toate simptomele clasice. Unii copii au doar dureri abdominale, greață sau vărsături, fără alte semne și simptome evidente de afectare a ficatului“, explică medicul pediatru.
Dacă la copii, boala este de obicei ușoară sau chiar asimptomatică, la adulți poate fi mai severă și poate dura și câteva săptămâni.
Totuși, vaccinul împotriva hepatitei A la copii este indicat pentru a preveni formele mai severe ale bolii. Acestea pot provoca icter pronunțat, oboseală intensă, greață, vărsături persistente, dureri abdominale sau, în cazuri foarte rare, insuficiență hepatică acută.
De asemenea, vaccinarea previne răspândirea virusului către alte persoane, inclusiv adulți la care boala poate fi gravă.
Schema de vaccinare
- Prima doză se face începând cu vârsta de 12 luni
- A doua doză se administrează la interval de 6–18 luni după prima doză, pentru a asigura protecție pe termen lung. Se poate administra vaccinul și la adulți nevaccinați sau nevindecați de hepatita A
Siguranța și efectele secundare
- Vaccinul este sigur și bine tolerat
- Ca și reacții adverse, pot apărea durere, sensibilitate la locul injectării, febră ușoară, simptome cu durată de una-două zile
4. Vaccinul împotriva rotavirusului
Rotavirusul este un virus care duce la apariția de gastroenterită severă la copii, manifestată prin diaree, vărsături, febră și dureri abdominale. În cazuri grave, poate duce la deshidratare severă, iar în acest caz este nevoie de spitalizare.
Copiii mici sunt cei mai vulnerabili la rotavirus, iar vaccinul oferă protecție împotriva diareei severe și a deshidratării, previne spitalizările și limitează răspândirea virusului în colectivități.
„Infecția cu rotavirus poate fi dificilă pentru copil și deseori necesită spitalizare. Copiii se pot deshidrata și întâmpină dificultăți în alimentație, iar internarea poate dura între 7 și 10 zile. Vaccinul împotriva rotavirusului protejează copilul și îi scutește pe părinți de această experiență neplăcută, chiar dacă, în general, tratamentul corect asigură recuperarea completă“, spune medicul.
Pe lângă enterocolita clasică, infecția cu rotavirus poate fi asociată și cu alte manifestări, însă acestea apar de obicei împreună cu episodul acut de boală și nu izolat. „În cazuri rare, infecția cu rotavirus poate provoca complicații digestive sau neurologice, cum ar fi convulsii sau tulburări de echilibru, precum și afectări hepatice sau autoimune, care apar de obicei în episoadele severe de boală“, adaugă pediatrul.
Schema de vaccinare
- Există două tipuri de vaccin: cu două doze sau 3 doze, în funcție de tipul de vaccin folosit.
- Prima doză se administrează în primele luni de viață (de obicei între 6 și 12 săptămâni).
- Dozele ulterioare se administrează la intervale de 4–8 săptămâni, pentru a asigura protecție completă.
Siguranța și efectele secundare
- Vaccinul este sigur și bine tolerat.
- Cele mai frecvente reacții sunt diaree ușoară sau febră scurtă.
- Reacțiile grave sunt extrem de rare
5. Vaccinul împotriva virusului HPV (Human Papillomavirus)
Vaccinul împotriva HPV se face pentru a preveni infecția cu tipurile de virus care pot provoca cancer de col uterin, dar și alte tipuri de cancer, precum cele de vulvă, vagin, penis sau anus. De asemenea, vaccinul protejează împotriva apariției negilor genitali și reduce riscul de complicații pe termen lung, oferind protecție înainte de expunerea la virus.
În prezent, vaccinul HPV este nonavalent, ceea ce înseamnă că oferă protecție împotriva a nouă tipuri de HPV considerate înalt oncogene, adică cele asociate cu cel mai mare risc de apariție a cancerului. Printre acestea se numără tulpinile 16, 18, 31, 33, 45, 52 și 58, responsabile în principal pentru cancerul de col uterin și alte tipuri de cancer genital sau anal, și tulpinile 6 și 11, care cauzează negi genitali, dar nu sunt canceroase.
Vaccinul nu acoperă toate tulpinile de HPV circulante, însă protecția oferită de aceste nouă tipuri acoperă aproximativ 90% din cazurile de cancer de col uterin și previne majoritatea cazurilor de veruci genitale.
„Prevenirea infecției cu HPV este esențială, mai ales împotriva tulpinilor oncogene, deoarece prevalența cancerelor asociate HPV este în creștere și afectează vârste tot mai tinere. Dacă până acum se considera că HPV provoacă doar cancer de col uterin la femei, studiile recente au arătat că virusul poate fi implicat și în apariția cancerelor de penis, anale sau orale“, atrage atenția medicul.
Vaccinul HPV se recomandă și fetelor și băieților
Vaccinul HPV este recomandat și fetelor și băieților. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă vaccinarea împotriva HPV la vârste cuprinse între 9 și 13 ani, ideal înainte de debutul vieții sexuale.
De asemenea, poate fi administrat și adulților tineri nevaccinați, conform indicațiilor medicului. „Vaccinul HPV este recomandat să fie administrat cât mai devreme în adolescență, pentru a preveni infectarea cu virus și pentru că răspunsul imun al organismului la vaccin este mult mai eficient la această vârstă“, explică specialistul.
Aceasta protecție timpurie este importantă nu doar pentru fete, ci și pentru băieți, deoarece HPV poate provoca complicații grave și la bărbați. „Combaterea infecției cu HPV este importantă atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Chiar dacă cancerul de col uterin rămâne mult mai frecvent, tipurile de cancer asociate HPV pot apărea și la bărbați și nu trebuie neglijate“, mai adaugă medicul.
În prezent, vaccinul HPV este gratuit în România pentru fete și băieți cu vârste între 11 și 18 ani (până la 18 ani neîmpliniți). Începând cu 1 octombrie 2025, vaccinul HPV este disponibil gratuit pentru fetele și băieții cu vârste între 11 și 26 de ani, conform unei hotărâri adoptate în mai 2025.
Schema de vaccinare
- 2 doze pentru copiii/adolescenții cu vârsta sub 15 ani, la interval de 6–12 luni.
- 3 doze pentru persoanele începând cu 15 ani sau adulții tineri nevaccinați, la 0, 1–2 și 6 luni.
Siguranța și efectele secundare
- Vaccinul HPV este sigur și bine tolerat.
- Ca și reacții frecvente, post-vaccinare pot apărea – durere, roșeață sau umflătură la locul injectării, febră ușoară, oboseală sau durere de cap, care dispar în una-două zile.
