După ani de încercări și proceduri de inseminare fără succes, Corina Tamaș (41 de ani) a fost tratată la Centrul de Fertilitate și FIV din cadrul Rețelei de Sănătate Regina Maria din Cluj, unde speranța de a deveni mamă a prins, în sfârșit, contur. După o singură procedură de fertilizare in vitro și transferul unui singur embrion, Corina a rămas însărcinată cu gemene, aceasta fiind prima sarcină gemelară obținută în Centrul de Fertilitate clujean. „Întâmplarea și șansa au făcut ca embrionul transferat să se dividă și să rezulte două fetițe“, explică prof. dr. Romeo Micu, coordonatorul centrului. În luna februarie 2026, Centrul de Fertilitate și FIV din Cluj marchează cinci ani de activitate, iar rezultatele confirmă performanța echipei: în 2025, 70% din pacientele care au obținut o sarcină în urma embriotransferului au adus pe lume copii sănătoși, o realizare care reflectă atât expertiza medicală, cât și dotările cu aparatură și softuri de ultimă generație.
Era miercuri seara, puțin după ora 18:00, când am sunat-o pe Corina. În fundal, fetițele ei vorbeau și chicoteau. „Ne scuzați pentru gălăgie“, a spus ea veselă, iar vocea ei caldă m-a făcut să o înțeleg imediat – știu cum e să ai doi copii mici și să mai și vorbești la telefon. Curând s-a făcut liniște, iar Corina a început să-mi povestească despre drumul lor spre maternitate – un drum lung, de peste zece ani, presărat cu momente de stres și dezamăgire, dar și cu multă răbdare și speranță, care i-a ținut mereu optimiști și uniți.
Corina și Silviu par să fie acel cuplu pe care greutățile l-au întărit. Deși s-au căsătorit acum 20 de ani, felul în care Corina vorbește despre relația lor arată că sprijinul și iubirea reciprocă i-au ajutat să treacă împreună prin momentele dificile. „Eu și soțul ne cunoaștem de 28 de ani, iar între noi e o poveste frumoasă și de prietenie, și de mers împreună prin viață“, mărturisește femeia. După ce s-au căsătorit, și-au dorit copii destul de repede, dar la început nu s-au îngrijorat că nu reușeau. Erau tineri și aveau timp. Anii au trecut, iar când Corina a împlinit 30 de ani, ea și soțul ei au simțit că e momentul să facă mai mult decât să aștepte. „Din păcate, în cazul nostru, copilașii nu au apărut“, mărturisește Corina.
„«Uite, nu s-a întâmplat nici acum», iar el mă lua în brațe și zicea – «Nu-i nimic, mergem mai departe»“
Au urmat cinci ani de încercări, cu mai multe inseminări – o procedură medicală prin care spermatozoidul este introdus direct în uter pentru a crește șansele de concepție. Fiecare procedură era însoțită de emoții – speranță, tensiune, dar și dezamăgire. „Am luptat mulți ani să obținem o sarcină. Îmi amintesc că, de fiecare dată, aveam speranța că se va întâmpla și, de multe ori, când venea soțul acasă, mă găsea cu ochii în lacrimi, iar eu îi ziceam – «Uite, nu s-a întâmplat nici acum», iar el mă lua în brațe și zicea – «Nu-i nimic, mergem mai departe»“, rememorează Corina.
Niciodată Corina nu văzuse două liniuțe pe testul de sarcină. O spune simplu, aproape firesc, iar pentru mine este momentul în care conștientizez cât de copleșitor poate fi pentru o femeie să treacă iar și iar prin speranță și dezamăgire.
Corina transmite, însă, un optimism care se simte chiar și când vorbește despre momentele acestea grele: „Eu întotdeauna încerc să văd partea pozitivă a vieții. Fiecare zi e un dar de la Dumnezeu, așa că încerc să o trăiesc frumos. Chiar dacă apar probleme sau situații dificile, cred că întotdeauna există o rezolvare. Și cred că copiii sunt o binecuvântare, dar dacă nu i-am fi avut, tot aș fi mers înainte cu fruntea sus, acceptând că așa e menirea vieții mele“, mărturisește Corina.
După ani de încercări, o nouă opțiune: fertilizarea in vitro
Chiar dacă știa că drumul spre maternitate s-ar putea să nu aibă rezultatul dorit, Corina a simțit că trebuie să încerce toate opțiunile înainte de a accepta această posibilitate. Dorința de a merge până la capăt a făcut-o să nu renunțe și să caute mai departe soluții medicale.
Mai mult, Corina începuse să simtă că vârsta contează tot mai mult în deciziile ei. După ce a împlinit 35 de ani, lucrurile au devenit și mai serioase – presiunea timpului era tot mai puternică, iar ceasul biologic părea că nu mai lucrează în favoarea ei. Acesta a fost momentul în care Corina și soțul ei au decis să încerce fertilizarea in vitro.
Așa au ajuns în cabinetul profesorului doctor Romeo Micu, expert în infertilitate, la Centrul de Fertilitate și FIV din cadrul Rețelei de Sănătate Regina Maria din Cluj. Aici cuplul avea să pășească spre un nou capitol din viața lor, acela pe care îl așteptaseră de atâția ani. „Am zis că merităm să ne mai dăm o șansă, să fim împăcați că încercăm și fertilizarea in vitro. Aceasta era pentru noi o ultimă soluție de a obține o sarcină“, povestește Corina.
Diagostic: infertilitate de cuplu
După mai multe investigații, Corina și soțul ei au primit diagnosticul de infertilitate de cuplu – o situație în care, deși analizele fiecărui partener pot fi în limite normale, concepția nu se produce în mod natural. În cazul lor, anii de încercări fără succes și procedurile de inseminare care nu au dus la o sarcină au confirmat că problema nu putea fi atribuită unui singur factor, ci ținea de compatibilitatea biologică a cuplului și de modul în care organismul lor răspundea împreună.
„Pentru găsirea unei soluții, trebuie parcurse etape de investigații și, în cazul unui cuplu infertil, acestea nu sunt puține. Aceste etape te ajută, în primul rând, în stabilirea unui diagnostic și, ulterior, prin consultări interdisciplinare, se stabilește un plan terapeutic mai mult sau mai puțin complex“, a explicat și dr. Melihan Bechir, medic primar Obstetrică – Ginecologie.
Primul pas spre concepție: un plan de tratament special construit pentru ei
Pe baza rezultatelor, specialiștii de la Centrul de Fertilitate și FIV Regina Maria din Cluj au întocmit pentru Corina și Silviu un plan de tratament personalizat, menit să maximizeze șansele unei sarcini reușite prin fertilizare in vitro.
„Prima încercare de fertilizare in vitro a fost singura și, sincer, părea să aibă șanse foarte mici de reușită. Mă apropiam deja de limita biologică, iar șansele mele erau extrem de reduse“, povestește Corina. Cuvintele ei surprind combinația de speranță și teamă prin care trec cuplurile care încearcă fertilizarea in vitro – un drum plin de emoții, așteptări și, uneori, înfrângeri.
Corina își amintește cât de mult a contat pentru ea realismul și profesionalismul dr. Romeo Micu. „Domnul profesor a fost foarte atent și sincer cu mine, mi-a spus că drumul nu va fi ușor și că succesul nu e garantat“. Această sinceritate i-a dat claritate, mai ales că și ea știa că există riscul să nu reușească.
A început tratamentul de fertilizare chiar de ziua soțului
Corina își amintește că a început tratamentul de stimulare ovariană pentru fertilizarea in vitro chiar de ziua soțului ei: „Pe 22 iulie 2021, de ziua soțului, am făcut prima injecție și îmi amintesc perfect pentru că aveam emoții pentru că eu nu suport acele“. Acea zi a marcat începutul unui proces complex de stimulare ovariană, care a implicat mai multe etape esențiale pentru pregătirea corpului pentru concepție.
În primele zile, și-a făcut zilnic injecții hormonale menite să stimuleze ovarele să producă mai multe ovule decât în mod natural, în timp ce medicii îi monitorizau atent răspunsul organismului prin analize de sânge și ecografii pentru a urmări dezvoltarea foliculilor.
După aproximativ două săptămâni, când ovulele au ajuns la dimensiunea optimă, a avut loc puncția ovariană – o procedură scurtă, realizată sub anestezie ușoară, prin care ovulele sunt prelevate direct din ovare.
Ovulele recoltate au fost fertilizate în laborator cu spermatozoizii partenerului, iar embrionii rezultați au fost urmăriți câteva zile pentru a vedea care sunt cei mai viabili pentru transfer. În cazul Corinei, medicii au ales să transfere un singur embrion.
Perioada FIV – una ușoară, fără dificultăți hormonale sau emoționale
Perioada în care a făcut tratamentul de fertilizare in vitro a fost una surprinzător de ușoară pentru Corina. Deși tratamentele hormonale pot provoca modificări ale stării de spirit, oboseală, sensibilitate sau alte efecte secundare, ea spune că a reușit să gestioneze totul cu calm și optimism. „Ca procedură, nu am simțit-o deloc grea. Chiar nu mi s-a părut dificilă. Cred că a funcționat mult gândirea pozitivă și am spus în felul următor – Dacă Dumnezeu vrea să se întâmple, o să se întâmple. Dar recunosc, mă așteptam și la eșec“.
Această atitudine a ajutat-o pe Corina să facă față cu calm și răbdare provocărilor zilnice ale tratamentului. „Îmi amintesc că mergeam la serviciu și făceam tratamentul. Am încercat să mă organizez astfel încât să nu-mi afecteze rutina zilnică, să continui să muncesc și să am grijă de mine în același timp“.
După ce a avut loc transferul embrionar, Corina povestește că și-a luat concediu și a plecat la țară. Voia să fie într-un loc liniștit, unde să se relaxeze, înainte de a-și face testul de sarcină, care avea să-i arate dacă procedura de fertilizare in vitro a avut succes.
„Silviu, plâng pentru că văd două linii“
Când s-a întors de la țară, Corina ajunsese exact în perioada în care putea să își facă testul de sarcină, recomandat la aproximativ 10–14 zile după transferul embrionar, când nivelul hormonului de sarcină este suficient pentru a oferi un rezultat de încredere.
„Nu o să uit niciodată acel moment. Am ajuns acasă de la țară și m-am dus să-mi fac testul de sarcină. Foarte repede au apărut două linii, instant. Soțul meu urca cu bagajele și m-a găsit plângând. A venit, m-a luat în brațe și a început să mă consoleze, iar eu i-am spus: «Silviu, plâng pentru că văd două linii». El era însă atât de confuz încât nu a înțeles imediat ce înseamnă – și atunci, când a realizat, a fost fericirea de pe lume pentru amândoi“, își amintește fericită Corina.
Un singur embrion, o surpriză dublă
Pentru Corina și soțul ei, bucuria a fost cu atât mai mare cu cât sarcina le-a adus o surpriză neașteptată: deși în cadrul procedurii de fertilizare in vitro fusese transferat un singur embrion, Corina era însărcinată cu gemeni. „Specific la acest caz, a fost că am transferat un singur embrion. Întâmplarea și șansa pentru acest cuplu a fost ca acest embrion să se dividă, să se împartă în două și să rezulte două fetițe în cele din urmă“, explică profesorul Romeo Micu.
Cazul Corinei a fost cu atât mai special cu cât a reprezentat primul caz de sarcină cu gemene univiteline îngrijit de echipa medicală a Centrului de Fertilitate și FIV din cadrul Spitalului Regina Maria Cluj, în colaborare cu echipa de neonatologie a aceluiași spital.
Perioada sarcinii a fost una senină și lipsită de complicații, fără probleme majore. Corina își amintește acele luni ca fiind unele dintre cele mai frumoase din viața ei. „Perioada sarcinii a fost cea mai faină perioadă, am și muncit, dar mă simțeam foarte bine, iar faptul că le simțeam pe ele în burtică a fost ceva extraordinar“, povestește ea.
Sarcina Corinei, o sarcină gemelară cu o singură placentă și doi saci amniotici, a necesitat o monitorizare atentă. „A fost o sarcină care a evoluat în parametri biologici până la un moment dat, apoi a început să apară o diferență în dezvoltare între cele două fetițe, e o situație care este relativ frecvent întâlnită în contextul sarcinilor cu o singură placentă. Drept urmare, am decis că nașterea să aibă loc la 36 de săptămâni“, explică dr. Romeo Micu.
Corina a născut două fetițe la un minut una de cealaltă, Carina și Emma
După nouă luni de așteptare și emoții, Corina a născut prin operație cezariană două fetițe, la un minut una de cealaltă. A fost cel mai frumos moment din viața ei. „Când le-am văzut, a fost… incredibil. Una semăna foarte bine cu soțul meu, iar cealaltă cu mine. Îmi amintesc cu emoție cum le-au așezat pe pieptul meu pentru a ne vedea pentru prima oară, cea mai frumoasă imagine din ochii unei mame“, spune Corina.
Corina povestește că, pe lângă emoția intensă a primului contact cu fetițele, a simțit și liniștea oferită de echipa medicală, care a ghidat-o pas cu pas și i-a dat încredere că totul va fi bine.
,,Medicii și asistentele de la neonatologie au fost extrem de răbdători și mi-au oferit toate informațiile necesare. Mă încurajau să nu am temeri că, deși fetele par fragile și vulnerabile, sunt luptătoare și copiii prematuri sunt speciali și au capacitatea să recupereze, ceea ce s-a și întâmplat în cazul nostru“, își amintește Corina.
Deși s-au născut prematur, fetițele Corinei au fost puternice. Emma, cea mai mică, a avut nevoie de o internare mai lungă decât Carina, dar, cu sprijinul și grija medicilor, amândouă au ieșit bine din maternitate și familia a intrat, astfel, într-o nouă etapă a vieții.
Foto: Regina Maria
,,Avem obiceiul de a ne întâlni cu toți părinții în cadrul consultului prenatal, acesta având loc cu câteva săptămâni anterior nașterii. Când se anticipează o naștere prematură, acordăm mai mult timp acestor discuții pentru a putea să oferim părinților informații despre alte nașteri înainte de termen. În felul acesta, ei pot să se pregătească pentru ce urmează să se întâmple cu copilul lor. Părinții pregătiți vor înțelege prin ce provocări trece un copil prematur și nu numai că nu vor intra în panică în anumite momente, ci se vor face utili îngrijirii copilului lor. Practic, ne extindem echipa de îngrijire cuprinzând și părinții în demersul nostru de a ajuta copilul prematur să treacă cu bine peste perioada imediată de după naștere“, subliniază dr. Sorin Andreica, șeful secției de Neonatologie din cadrul Spitalului Regina Maria Cluj, unde fetițele au fost îngrijite.
Astăzi, Emma și Carina au aproape patru ani și sunt cele mai iubite fetițe din lume. Merg la grădiniță, se joacă împreună și se ajută reciproc, fiind darul mult așteptat al Corinei și soțului ei. „Sunt sănătoase, ceea ce este cel mai important, și foarte cuminți și ascultătoare. Ele două sunt cele mai bune prietene“, spune mama cu mândrie.
Cazul Corinei este unul fericit. Din felul în care povestește, se simte că este o mamă împlinită. Drumul până aici nu a fost ușor, dar ea a făcut tot ce i-a stat în putere. „Am mers până la capăt și am tras lozul norocos“, încheie Corina.
