Tusea este un reflex important și spontan care ne ajută să ne protejăm căile respiratorii și plămânii împotriva iritanților. O tuse ocazională este o reacție normală a corpului, dar atunci când nu dispare sau se însoțește de alte simptome, cum ar fi: dificultăți de respirație, producție excesivă de mucus ar putea fi semnul unei probleme medicale mai grave. „De multe ori, tusea creează îngrijorare în rândul părinților. Trebuie identificată care este cauza tusei și în funcție de aceasta trebuie instituit și tratamentul”, atrage atenția dr. Lia Harambaș, medic specialist pediatru la Policlinica E. Grigorescu, Regina Maria Cluj.
Tusea este una dintre cele mai frecvente cauze de adresabilitate la medic. „Tusea reprezintă un mecanism de apărare prin care secrețiile și particulele sunt eliberate de la nivelul căilor respiratorii. La fel ca și în cazul febrei, tusea produce deseori anxietate în rândul părinților, dar nu este considerată un pericol în sine”, a explicat dr. Lia Harambaș.
Cele mai frecvente cauze ale tusei la copii
Cea mai frecventă cauză a tusei este o infecție a tractului respirator, cum ar fi o răceală, iar copiii mici pot avea peste 6-12 infecții ale tractului respirator pe an. În afara cauzelor infecțioase, mai există și alte cauze neinfecțioase care generează tuse.
- Cauzele infecțioase
1. Afecțiuni ale căilor respiratorii superioare (CRS) care, în majoritate, sunt infecții virale, dar pot fi și bacteriene.
„Avem o paletă largă de patologii de la răceală comună, gripă, infecția cu virusul sincițial respirator (VSR), cu coronavirus, laringitele acute cu acea tuse lătrătoare, adenoiditele și sinuzitele, până la sindromul descendent produs de secrețiile ce se scurg pe peretele posterior al nazofaringelui și provoacă tuse, în special în poziție culcată”, a explicat dr. Lia Harambaș.
2. Afecțiuni ale căilor respiratorii inferioare (CRI): bronșiolita acută, astmul bronșic, tusea convulsivă, bronșita bacteriană persistentă.
3. Boli ale parenchimului pulmonar precum: pneumonii (virale, bacteriene sau cele cu germeni atipici), TBC, fibroza chistică.
- Cauzele neinfecțioase: aspirarea de corp străin, malformații cardiace congenitale sau malformații ale căilor respiratorii, reflux gastroesofagian, hipertrofia de timus, inelul vascular, disfuncția de corzi vocale, imunodeficiențele, expunerea la noxe, droguri, dar și tusea psihogenă sau ticuri care implică fenomene de hemaj (dregerea vocii).
Cum îi afectează tusea pe cei mici
Tusea poate fi acută sau cronică. Prima trece după 3-4 săptămâni, a doua are durată mai mare de opt săptămâni. 1 din 10 persoane poate trăi cu tuse cronică, potrivit Fundației Europene a Plămânului.
- Dar copilul cu tuse trebuie consultat de un medic. El trebuie evaluat în urgență ori de câte ori tusea se asociază cu modificarea stării generale: fie că vorbim despre o agitație marcată sau despre un copil somnolent, apatic.
- De asemenea, dacă are febră înaltă sau persistentă, dacă tusea este frecventă și împiedică alimentația (mai ales în cazul sugarilor), e necesară vizita de urgență la medic.
„Atunci când respirația este dificilă, zgomotoasă: în caz de stridor (acel sunet de tonalitate înaltă care se aude în inspir) sau în caz de wheezing (acel șuierat care se poate asocia cu un expir prelungit), dacă observăm o creștere a frecvenței respiratorii și anume: la sugari – peste 50 de respirații pe minut, la copilul mic peste 40 de respirații pe minut sau peste 20 de respirații pe minut, la copilul mare de 5 ani, trebuie mers la urgență”, a atras atenția dr. Lia Harambaș.
Evaluare imediată se impune și dacă copilul are tiraj (adică se vizualizează spațiile dintre coaste sau de la baza gâtului atunci când respiră), dacă are o respirație de tip paradoxal (o respirație abdominală) sau dacă există pauze respiratorii, dacă copilul are durere toracică.
„Tot urgență reprezintă și aspirația de corp străin sau suspiciunea de aspirație de corp străin – un accident care, cel mai frecvent, se întâmplă în timpul alimentației sau în timpul jocului, când brusc, în plină stare de sănătate, copilul are accese violente de tuse, respirație dificilă, cianoză, tiraj”, a semnalat medicul.
Cum poate fi prevenită tusea
Infecțiile respiratorii se pot ține la distanță prin respectarea câtorva măsuri simple: evitarea contactului cu persoane bolnave, igiena mâinilor, a strănutului și a tusei. Alimentația echilibrată și mișcarea în aer liber cu evitarea spațiilor închise, aglomerate, suplimentarea aportului de vitamina D și C în perioada sezonului rece, dar și păstrarea unei microbiote sănătoase previn infecțiile respiratorii și tusea.
„Putem vorbi și despre o profilaxie specifică, și anume vaccinarea. Vaccinarea se poate face contra unor infecții bacteriene (pertussis, vaccinul pneumococic, vaccinul antiHaemophilus Influenzae, vaccin BCG) dar și vaccinarea contra unor infecții virale (vaccin gripal, cel rujeolic sau împotriva varicelei). Să nu uităm și de administrarea de anticorpi monoclonali specifici anti VSR la sugarii cu risc crescut de infecție severă cu acesta”, a subliniat medicul pediatru.
Tratamentul infecțiilor respiratorii la domiciliu
Copiii au nevoie de hidratare suplimentată (apă, ceai, supe) pe toată durata tratării infecțiilor respiratorii virale la domiciliu. Părinții trebuie să aibă grijă să mențină în cameră o umiditate de 50-60%. La sfatul medicului, se administrează antitermice în caz de febră. Igiena nazală trebuie făcută cu ser fiziologic sau apă de mare, urmată de suflarea blândă a nasului sau aspirarea secrețiilor.
„Uneori, sunt utile și decongestionantele nazale, dar pentru o perioadă scurtă de timp. În ceea ce privește tusea, evităm folosirea siropurilor antitusive la copii”, a atenționat dr. Lia Harambaș, care a subliniat însă că siropurile de tuse pot fi de un real ajutor, mai ales când ne dorim să modulăm secreția de mucus, să fluidificăm acele secreții astfel încât acestea să poată fi mobilizate și eliminate mai ușor prin tuse.
Există situații în care se recomandă administrarea medicației cu ajutorul nebulizatoarelor, în principal în bolile obstructive (astm bronșic, bronșiolită, laringită, unele boli pulmonare cronice). Medicația inhalatorie și tipul de dispozitiv care trebuie folosit se vor recomanda de către medic în urma consultului.
„Ce trebuie să se înțeleagă, este că nu folosim aerosoli pentru orice intercurență respiratorie în care copilul are nasul înfundat sau mai multe secreții”, a mai spus pediatrul.
Referitor la antibiotice, administrarea acestora se face doar la indicația medicului, după un consult clinic minuțios, în situațiile în care se suspicionează sau se dovedește o infecție bacteriană (prin teste antigenice rapide cum este cazul SBHGA sau prin teste RT-PCR pentru identificarea unor agenți patogeni bacterieni).
