Dacă în trecut steatoza hepatică era considerată o boală a adulților, astăzi a devenit principala cauză de boală hepatică cronică la copii și adolescenți, potrivit statisticilor. În lipsa unui diagnostic precoce și a unui tratament adecvat, poate evolua spre fibroză hepatică și ciroză.
Băieții sunt mai predispuși decât fetele să dezvolte boala, iar cercetările au contrazis un mit important: steatoza hepatică nu apare doar la copiii supraponderali. Un procent semnificativ dintre copiii cu greutate normală dezvoltă această afecțiune.
„Vreau să fac o mențiune: 20% din persoanele normoponderale, deci cu greutate normală adaptate vârstei și sexului pot avea steatoză hepatică, ori printr-un consum exagerat de alimente băuturi cu fructoză și de alimente bogate în grăsimi, ori genetic,” atrage atenția dr. Cristina Prunoiu, Medic primar Medicina internă.
La nivel mondial, steatoza hepatică afectează între 3% și 10% dintre copiii cu greutate normală și între 25% și 55% dintre cei cu obezitate. Coform studiilor, băieții sunt mai expuși riscului decât fetele, cu o prevalență de 36,05% față de 26,84% în populația generală. În România, trei din zece copii cu vârste între 7 și 9 ani suferă de obezitate infantilă, principalul factor de risc pentru steatoza hepatică, potrivit Institutului Național de Sănătate Publică (INSP).
Specialiștii au observat că boala ficatului gras poate să apară chiar și la copiii foarte mici, fiind documentate cazuri inclusiv la vârsta de doi ani. O posibilă explicație ar fi apariția anomaliilor metabolice încă din uter.
De ce apare steatoza hepatică la copii și adolescenți
Potrivit Fundației pentru Boli Hepatice la Copii din SUA în dezvoltarea steatozei hepatice pediatrice sunt implicați factori genetici, dar și factori de mediu care favorizează rezistența la insulină și acumularea de grăsimi în ficat:
- Tulburări metabolice și hormonale: rezistența la insulină este unul dintre principalii factori declanșatori. Când organismul nu mai răspunde eficient la insulină, metabolismul grăsimilor este perturbat, iar ficatul începe să acumuleze lipide. Acest proces se autoîntreține prin mecanisme complexe de reglare hormonală;
- Predispoziția genetică: cercetările recente au identificat gene precum PNPLA3, TM6SF2, MBOAT7 și GCKR, care influențează metabolismul hepatic și cresc riscul de steatoză. Un copil care moștenește anumite variante genetice poate dezvolta boala chiar și în lipsa obezității;
- Mediul intrauterin: diabetul gestațional și obezitatea maternă pot modifica procesele metabolice încă dinainte de naștere;
- Distribuția grăsimii corporale: țesutul adipos visceral, care se acumulează în jurul organelor, eliberează substanțe inflamatorii ce afectează funcția ficatului. Acesta este motivul pentru care și copiii normoponderali pot dezvolta steatoză hepatică;
- Stilul de viață: alimentația bogată în fructoză și grăsimi saturate, combinată cu sedentarismul, accelerează acumularea de grăsimi în ficat;
- Dezechilibre hormonale: tulburările endocrine, precum hipopituitarismul sau sindromul ovarelor polichistice (SOP) la adolescente, pot influența metabolismul hepatic și favoriza acumularea de grăsimi în ficat;
- Expunerea la toxine: substanțele toxice din mediu pot perturba metabolismul hepatic prin mecanisme complexe, care sunt încă insuficient înțelese.
Semne de alarmă
Specialiștii numesc steatoza hepatică o „boală tăcută”, deoarece în multe cazuri evoluează fără semne evidente.
„50% din pacienți nu simt absolut nimic, nu au niciun fel de simptom. Alți 50%, cu aproximație, au simptome nespecifice – vorbim de oboseală, astenie fizică, balonare, dureri în partea dreaptă în zona ficatului printr-o mărire a ficatului datorită acestor acumulări de lipide”, subliniază dr. Cristina Prunoiu, medic primar medicină internă.
Părinții ar trebui să fie atenți la următoarele semnale:
- Oboseală persistentă – copilul poate părea lipsit de energie și obosește ușor chiar și după activități fizice moderate;
- Disconfort abdominal – în special în partea dreaptă superioară a abdomenului, zona ficatului;
- Senzație frecventă de balonare;
- Schimbări în apetit;
- Somnolență sau oboseală inexplicabilă în timpul zilei;
- Dificultăți de concentrare la școală.
Potrivit Mayo Clinic, aceste simptome sunt adesea subtile și pot fi ușor trecute cu vederea sau confundate cu alte afecțiuni. De aceea, copiii care prezintă factori de risc ar trebui evaluați medical chiar și în absența simptomelor evidente.
Grupele cu risc crescut includ:
- Copiii cu obezitate între 9 și 11 ani, în special cei cu acumulare de grăsime în zona abdominală;
- Copiii cu prediabet sau diabet;
- Copiii cu nivel crescut al colesterolului sau trigliceridelor;
- Copiii cu apnee de somn;
- Copiii care au membri ai familiei cu steatoză hepatică sau diabet de tip 2.
Analize necesare pentru depistarea steatozei hepatice la copii
Diagnosticarea steatozei hepatice la copii implică mai mulți pași. Medicii folosesc teste ale enzimelor hepatice, în special alanin aminotransferaza (ALT). Însă pentru un diagnostic definitiv, trebuie eliminate alte cauze ale valorilor crescute ale enzimelor hepatice, precum tulburările metabolice, deficiențele nutriționale, bolile genetice sau anumite infecții.
Există mai multe investigații necesare pentru diagnostic:
- Analize de sânge specifice pentru evaluarea funcției hepatice;
- Ecografie abdominală – poate arăta prezența grăsimii în ficat;
- Elastografie – o tehnologie nouă, non-invazivă, bazată pe ultrasunete, care măsoară cantitatea de grăsime din ficat și gradul de fibroză;
- Imagistică prin rezonanță magnetică cu elastografie – oferă imagini detaliate ale țesutului hepatic.
În anumite cazuri, când rezultatele sunt neconcludente sau când medicii suspectează o formă mai severă a bolii, poate fi necesară o biopsie hepatică. Aceasta reprezintă standardul de aur pentru evaluarea severității bolii și excluderea altor afecțiuni hepatice tratabile.
Monitorizarea pacienților poate continua la fiecare 3-6 luni după diagnostic și include:
- Verificarea regulată a nivelului enzimelor hepatice;
- Evaluarea altor markeri biologici;
- Monitorizarea progresului în urma modificărilor stilului de viață.
Pentru cazurile cu valori persistent crescute ale enzimelor hepatice, medicii pot recomanda investigații suplimentare și o monitorizare mai intensivă.
Care sunt opțiunile de tratament
„Steatoza hepatică simplă este o afecțiune reversibilă, care poate fi corectată prin modificări ale stilului de viață, cum ar fi activitatea fizică și intervențiile dietetice,” precizează dr. Cristina Prunoiu.
Medicul recomandă pași mici, dar realizabili:
- Stabilirea unui plan alimentar personalizat cu ajutorul unui nutritionist pediatru;
- Limitarea consumului de alimente procesate și băuturi îndulcite;
- Introducerea treptată a activității fizice – de exemplu, 20 de minute de mers pe jos zilnic;
- Implicarea întregii familii în modificările alimentare și de stil de viață;
- Monitorizare medicală la fiecare 3-6 luni pentru evaluarea progresului.
În prezent nu există medicamente aprobate pentru tratamentul steatozei hepatice la copii. Totuși, cercetările continuă. Potrivit studiile recente, suplimentele cu vitamina E ar putea ajuta la normalizarea nivelului enzimelor hepatice în cazul copiilor cu forme mai severe ale bolii. De asemenea, o combinație de acid docosahexaenoic, colină și vitamina E s-a dovedit eficientă în reducerea severității bolii la unii pacienți.
Monitorizarea progresului include:
- Evaluări regulate ale funcției hepatice;
- Măsurători ale greutății și circumferinței abdominale;
- Analize pentru verificarea profilului lipidic și glicemic;
- Evaluarea aderenței la modificările stilului de viață.
Complicații posibile în lipsa tratamentului
Steatoza hepatică la copii poate evolua în mai multe stadii, fiecare cu riscuri specifice. Mayo Clinic identifică două forme principale ale bolii:
- Steatoza hepatică simplă – caracterizată prin acumularea excesivă de grăsime în ficat, fără inflamație sau deteriorare semnificativă. Această formă poate fi reversibilă prin tratament adecvat;
- Steatohepatita non-alcoolică (NASH) – o formă mai severă, în care acumularea de grăsime este însoțită de inflamație și deteriorare hepatică. Între 20% și 50% dintre copiii cu steatoză hepatică dezvoltă această formă a bolii.
Dr. Cristina Prunoiu, medic primar medicină internă, descrie evoluția potențială a bolii: „Este o afecțiune care poate evolua nefavorabil în timp, de la o steatoză simplă benignă fără potențial evolutiv, doar o încărcare grasă a ficatului, până la inflamație hepatică care să meargă până la fibroză hepatică.”
Complicațiile pot include:
- Cicatrici permanente la nivelul ficatului (fibroză),
- Ciroza hepatică în cazurile severe,
- Necesitatea unui transplant hepatic,
- Probleme cardiovasculare asociate.
Steatoza hepatică reprezintă în prezent principala cauză de boală hepatică cronică la copiii mai mari și prima cauză de transplant hepatic pediatric, potrivit Mayo Clinic.
