Cancerul de col uterin (cervical) este una dintre principalele forme de cancer în rândul femeilor, la nivel mondial. În România, incidența acestui neoplasm e de peste două ori și jumătate mai mare decât media Uniunii Europene, conform datelor Sistemului european de informații cu privire la cancer (ECIS). Mai mult, rata mortalității standardizate prin cancer de col uterin în România, de 16,8 cazuri la 100.000 de femei, depășește de trei ori media UE de 5,3 decese.
Totuși, specialiștii subliniază că această formă de cancer poate fi prevenită aproape în totalitate prin măsuri concrete și accesibile. În ultimele decenii, mortalitatea s-a redus cu mai mult de jumătate datorită screening-ului regulat și vaccinării împotriva virusului papiloma uman (HPV), principala cauză a cancerului de col uterin.
Iar cercetătorii din Olanda adaugă un nou instrument în lupta împotriva cancerului cervical. Aceștia au dezvoltat un vaccin terapeutic pentru leziunile precanceroase. Studiul clinic de fază II, desfășurat la Centrul Medical Universitar Groningen, a înregistrat rezultate impresionante în tratarea neoplasmului intraepitelial cervical de grad 3 (CIN3).
Iată, mai jos, prin ce metode poate fi prevenit cancerul de col uterin.
Testarea regulată – prima linie de apărare
Testul Papanicolau reprezintă metoda primară de detectare timpurie a cancerului de col uterin. În timpul unui examen ginecologic de rutină, medicul prelevează celule din colul uterin pentru a identifica eventuale modificări precanceroase. Grupul operativ pentru servicii preventive din Statele Unite (USPSTF) recomandă ca femeile să înceapă testarea de la vârsta de 21 de ani, cu o frecvență de o dată la 3 ani până la 65 de ani.
Pentru femeile între 30 și 65 de ani există două opțiuni: pot adăuga testul HPV și să extindă intervalul de screening la 5 ani sau pot continua doar cu testul Papanicolau la fiecare 3 ani. După vârsta de 65 de ani, femeile care nu au avut rezultate anormale în timpul screening-ului de rutină pot opri testarea. Iată cum poți interpreta rezultatele testului Papanicolau:
- Rezultat normal (negativ): un rezultat normal indică absența celulelor anormale la nivelul colului uterin. În acest caz, pacienta continuă screening-ul de rutină conform recomandărilor bazate pe vârstă;
- ASC-US (Celule scuamoase atipice cu semnificație nedeterminată): reprezintă cel mai ușor tip de modificări celulare. Necesită monitorizare la 6-12 luni sau testare HPV imediată, însă majoritatea cazurilor se remit spontan;
- ASC-H (Celule scuamoase atipice – nu se poate exclude HSIL): modificări mai îngrijorătoare decât ASC-US ce pot indica prezența unei leziuni precanceroase semnificative. Necesită colposcopie pentru examinare detaliată;
- LSIL (Leziune scuamoasă intraepitelială de grad scăzut): indică modificări ușoare, adesea cauzate de infecția cu HPV. De obicei se remite spontan, însă necesită monitorizare atentă și repetarea testului la intervale stabilite;
- HSIL (Leziune scuamoasă intraepitelială de grad înalt): modificări severe cu risc crescut de progresie către cancer. Necesită colposcopie și eventual biopsie. În această situație poate fi nevoie de tratament pentru îndepărtarea țesutului anormal;
- AGC (Celule glandulare atipice): modificări ale celulelor glandulare ce necesită investigații extensive, cum ar fi colposcopie, biopsie endocervicală și evaluarea endometrului.
Vaccinul HPV – cea mai bună metodă de prevenție
Din 2006, vaccinurile HPV au fost implementate la nivel global pentru a reduce mortalitatea asociată cancerului cervical. În prezent, există trei vaccinuri profilactice disponibile:
- Cervarix (bivalent) – țintește tulpinile HPV 16/18;
- Gardasil (tetravalent) – acționează împotriva tulpinilor 6/11/16/18;
- Gardasil-9 (nonavalent) – protejează împotriva tulpinilor 6/11/16/18/31/33/45/52/58.
Studiile clinice au demonstrat că aceste vaccinuri pot preveni până la 90% din cazurile de cancer de col uterin. O meta-analiză recentă a arătat o reducere semnificativă a infecțiilor cu HPV16 și HPV18: 83% în rândul fetelor cu vârste între 13 și 19 ani și 66% pentru cele între 20 și 24 de ani.
În prezent, vaccinarea împotriva infecției cu HPV este gratuită în România pentru fetele și băieții cu vârste între 11 și 18 ani (19 ani neîmpliniți). Aceasta se realizează pe baza unei rețete compensate eliberate de medici de toate specialitățile aflați în contract cu casele de asigurări de sănătate.
Pentru femeile cu vârste între 19 și 45 de ani, vaccinul este compensat în proporție de 50%, tot pe baza unei rețete compensate eliberate de medici de toate specialitățile aflați în contract cu casele de asigurări de sănătate, potrivit Institutului Național de Sănătate Publică.
Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC) recomandă vaccinarea HPV următoarelor categorii:
- Preadolescenți cu vârste între 11-12 ani, putând începe de la 9 ani;
- Pentru toate persoanele până la 26 de ani, dacă nu au fost vaccinate anterior;
- După consultarea medicului, pentru adulții între 27-45 ani care nu sunt vaccinați.
În cazul persoanelor care încep schema de vaccinare înainte de 15 ani, sunt necesare două doze la interval de 6-12 luni. După vârsta de 15 ani, schema include trei doze.
Este important de reținut că vaccinul HPV previne noile infecții, dar nu tratează infecțiile sau bolile existente. De aceea, screening-ul regulat pentru cancerul cervical rămâne necesar chiar și după vaccinare.
Un nou vaccin eficient în cazul leziunilor precanceroase
Un studiu realizat la Centrul Medical Universitar Groningen din Olanda oferă însă speranță și femeilor diagnosticate deja cu leziuni precanceroase. Dr. Refika Yigit și echipa sa au dezvoltat un vaccin terapeutic numit Vvax001, care vizează HPV16, principalul tip viral responsabil pentru majoritatea cazurilor de cancer cervical.
„Dacă rezultatele vor fi confirmate într-un studiu mai amplu, cel puțin jumătate dintre pacientele cu neoplazie intraepitelială cervicală de grad 3 (CIN3) ar putea evita intervenția chirurgicală și toate posibilele efecte secundare și complicații asociate”, a precizat dr. Yigit.
În cadrul studiului clinic de fază II, 9 din 18 paciente cu CIN3 pozitive pentru HPV16 au înregistrat regresii după administrarea vaccinului – 6 au trecut la displazie de grad scăzut, iar 3 au avut regresii complete, fără semne de displazie. Dimensiunea leziunilor s-a redus semnificativ la toate pacientele, cu excepția uneia, iar aceste reduceri au fost evidente la o lună după încheierea vaccinării.
Medicii clasifică leziunile precanceroase cervicale în 3 grade, în funcție de severitatea modificărilor celulare. CIN1 reprezintă modificări ușoare, cu un risc scăzut de progresie către cancer și adesea se vindecă spontan. CIN2 indică modificări moderate, cu un risc intermediar, în timp ce CIN3 semnalează modificări severe, cu cel mai ridicat risc de transformare malignă. Dr. Yigit menționează că aproximativ o treime din cazurile de CIN3 netratate progresează către cancer cervical în decurs de 10 ani, iar aproximativ jumătate evoluează către cancer în 30 de ani.
„După cunoștințele noastre, această rată de răspuns face din Vvax001 unul dintre cele mai eficiente vaccinuri terapeutice pentru leziunile CIN3 asociate cu HPV16 raportate până în prezent”, a subliniat coordonatorul studiului. Pentru pacientele ale căror leziuni nu au regresat, intervenția chirurgicală rămâne o opțiune, deși la 4 dintre acestea nu s-a găsit boală reziduală la momentul operației.
Un aspect important evidențiat de studiu este eliminarea virusului. Din 16 paciente evaluate, 10 au eliminat HPV16, inclusiv toate cele 9 la care boala a regresat. După o monitorizare mediană de 20 de luni, nicio pacientă nu a prezentat recidive.
Monitorizarea tulpinilor non-vaccinale de HPV
O meta-analiză recentă, care a cuprins date de la 59.035 de femei, a scos la iveală prezența semnificativă a tulpinilor de HPV cu risc înalt care nu sunt incluse în formulele vaccinale actuale.
Analiza demonstrează că aceste tulpini non-vaccinale persistă în populația generală, indiferent dacă femeile au fost sau nu vaccinate împotriva HPV. Această descoperire susține necesitatea menținerii programelor regulate de screening, chiar și pentru persoanele vaccinate.
Datele statistice au evidențiat însă și un fenomen neașteptat: vaccinurile actuale reduc semnificativ prevalența unor tulpini care nu sunt incluse în compoziția lor. Spre exemplu, la femeile vaccinate s-a observat o prezență mai scăzută a tulpinilor HPV 31, 33 și 45. Această protecție încrucișată extinde beneficiile vaccinării dincolo de tipurile virale țintite inițial.
Cercetătorii studiază acum mecanismele biologice care stau la baza acestei protecții extinse. Înțelegerea lor ar putea contribui la dezvoltarea următoarei generații de vaccinuri, cu un spectru mai larg de acțiune. Pentru moment, aceste rezultate consolidează argumentele în favoarea programelor de vaccinare existente.
Factori de risc
Pe lângă screening și vaccinare, există mai mulți factori care influențează riscul de cancer cervical. Istoricul familial poate crește de două până la trei ori riscul dacă mama sau sora au avut această boală. Vârsta reprezintă un alt factor important, majoritatea femeilor diagnosticate având între 20 și 50 de ani.
Fumatul dublează riscul de cancer cervical comparativ cu nefumătoarele. Cercetătorii consideră că produșii secundari ai tutunului pot declanșa modificările celulare care duc la dezvoltarea cancerului.
Alți factori care sporesc riscul includ:
- Utilizarea pe termen lung a pilulelor contraceptive;
- Trei sau mai multe sarcini duse la termen;
- Accesul limitat la screening regulat;
- Sistemul imunitar slăbit;
- Prima sarcină înainte de 17 ani.
Alte metode de prevenție
Măsurile suplimentare de prevenție includ:
– Renunțarea la fumat;
– Utilizarea prezervativului în timpul actului sexual;
– Menținerea unei greutăți corporale sănătoase;
– Consumul de fructe și legume;
– Limitarea utilizării contraceptivelor orale pe termen lung.
Pentru femeile care nu sunt eligibile pentru vaccinare, cea mai bună metodă de prevenție rămâne participarea regulată la controalele medicale și efectuarea screening-ului conform recomandărilor.
Semnele cancerului de col uterin
Cancerul de col uterin afectează partea inferioară a uterului care face legătura cu vaginul. Există două tipuri principale de celule în col care pot deveni canceroase: celulele scuamoase și cele glandulare. Între 80% și 90% din cazuri încep în celulele scuamoase (carcinom scuamos), iar restul în celulele glandulare (adenocarcinom).
În stadiile incipiente, cancerul cervical rareori prezintă simptome. Primele semne pot include:
- Sângerări vaginale neregulate;
- Sângerări după contactul sexual;
- Dureri în timpul actului sexual;
- Secreții vaginale anormale.
Diagnosticul se bazează pe:
- Examenul fizic și colposcopie;
- Testul Papanicolau pentru detectarea celulelor anormale;
- Testarea HPV pentru identificarea prezenței virusului;
- Biopsie pentru confirmarea diagnosticului și stadializare.
Tratament
Opțiunile terapeutice depind de stadiul bolii și pot include:
- Pentru leziuni precanceroase: proceduri ablative (crioterapie, laser), proceduri excizionale (conizație, LEEP);
- Pentru cancer invaziv: chirurgie (histerectomie totală sau radicală), radioterapie; chimioterapie; terapii țintite.
