Chiar și atunci când o sarcină evoluează normal, pot apărea situații neprevăzute, iar în astfel de momente diferența este dată de rapiditatea intervenției și de resursele disponibile. De aici apare o distincție importantă între o maternitate de sine stătătoare și una integrată într-un spital multidisciplinar complet, care include și o secție de ATI (Anestezie și Terapie Intensivă). În practică, acest lucru înseamnă acces imediat, în același loc, la terapie intensivă pentru mamă și nou-născut, bloc operator, imagistică și echipe medicale din mai multe specialități, pregătite să intervină simultan atunci când situația o impune. Dr. Mirabela Ciurescu, medic primar Anestezie și Terapie Intensivă, dr. Bogdan Cioată, medic primar Obstetrică – ginecologie și dr. Camelia Budișan, medic primar Neonatologie, în cadrul Spitalului Regina Maria din Timișoara, explică de ce este esențială existența unei secții de ATI într-o maternitate și care este impactul acesteia asupra siguranței nașterii, în cazul apariției unor complicații pentru mamă sau nou-născut.
Deși majoritatea sarcinilor evoluează fără probleme, Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproximativ 15% dintre sarcini pot fi însoțite de complicații care afectează mama sau copilul, unele dintre acestea devenind semnificative în timpul sarcinii sau al nașterii. Formele severe de complicații obstetricale sunt, însă, rare, apărând în mai puțin de 5% dintre cazuri, potrivit unui studiu publicat în revista științifică BJOG: An International Journal of Obstetrics and Gynaecology.
Chiar dacă procentul complicațiilor este relativ redus, ele nu pot fi ignorate tocmai pentru că pot evolua rapid, imprevizibil și pot necesita o intervenție imediată. Când vine vorba despre naștere, o situație stabilă se poate transforma într-o urgență într-un timp foarte scurt. În astfel de momente, contează fiecare minut. Iar diferența o face viteza de reacție a întregului sistem medical: de la sala de nașteri la terapie intensivă, de la obstetrică la anestezie și neonatologie, toate trebuie să funcționeze integrat. Ca un singur circuit, fără pauze și fără întârzieri.
Rolul secției de Terapie Intensivă
În acest context, secția de Terapie Intensivă devine esențială, pentru că permite preluarea rapidă a cazurilor complicate și intervenția imediată, fără transferuri: pacienta rămâne în același spital, unde îngrijirea de terapie intensivă, investigațiile și tratamentul se fac în același circuit medical.
Pe scurt, pacienta nu este mutată în alt spital atunci când timpul este critic.
„Secția de ATI nu poate fi redusă la o definiție simplă. Este o entitate foarte complexă, care acoperă tot traseul pacientului – de la zona preoperatorie și sala de operație, la saloanele de trezire și monitorizare postoperatorie, până la terapia intensivă, unde ajung cazurile care au nevoie de supraveghere și tratament continuu“, explică dr. Mirabela Ciurescu, medic primar Anestezie și Terapie Intensivă (ATI).
Tocmai această organizare integrată face diferența în momentele critice, când timpul de reacție este esențial.
„Nu poți funcționa fără această opțiune de Terapie Intensivă. Chiar dacă urgențele obstetricale sunt cazuri rare sau foarte rare, ele fac diferența. Pentru că dacă trebuie să transferi o mamă și durează o jumătate de oră, poți pierde timp prețios. La noi, de exemplu, la 20 de metri de sala de nașteri, avem Terapia Intensivă“, completează și dr. Bogdan Cioată, medic primar Obstetrică – ginecologie în cadrul Spitalului Regina Maria Timișoara (foto).
Urgențele obstetricale care ajung în ATI
În secția de Terapie Intensivă ajung mai multe tipuri de cazuri. Pe de o parte, sunt situațiile care necesită intervenție rapidă, fie la mamă, fie la nou-născut. La mamă, cele mai severe sunt sângerările importante, care impun stabilizare imediată, urmate de tulburări severe de tensiune arterială (hipertensiune sau preeclampsie severă).
„Pacientele care nasc natural sau prin operație cezariană pot, uneori, să dezvolte complicații precum hemoragia intraoperatorie importantă, atonia uterină (când uterul nu se contractă suficient după naștere) sau ruptura uterină, o complicație rară, dar serioasă“, subliniază medicul anestezist.
Riscurile devin și mai relevante în anumite situații particulare, în care evoluția poate fi mai imprevizibilă.
„Un exemplu relevant sunt NVDC-urile, adică nașterile vaginale după cezariană (NVDC), unde există un risc crescut de ruptură uterină. În astfel de situații, este posibil ca pacienta să necesite îngrijire în Terapie Intensivă, pentru intervenție și monitorizare atentă, uneori inclusiv pe timpul nopții. În aceste cazuri, pacienta este fragilă și poate să dezvolte complicații, iar rolul terapiei intensive este esențial în stabilizarea și prevenirea acestora“, subliniază medicul anestezist.
„Accesul la monitorizare continuă, cu personal dedicat și echipamente specifice, este vital“
Tocmai de aceea, în fața unor astfel de complicații, accesul rapid la terapie intensivă devine crucial, deoarece evoluția poate fi bruscă, iar stabilizarea pacientei depinde de intervenția imediată și de monitorizarea continuă.
„Sângerarea obstetricală este de obicei una foarte bruscă, cu un volum mare de sânge. Și atunci este vital să ai acces la un spațiu care permite monitorizare continuă, cu personal dedicat și echipamente specifice: suport intensiv, vasopresoare, suport cardiac, suport cerebral, pentru o mamă care a pierdut mult sânge într-un timp foarte scurt“, subliniază și medicul ginecolog dr. Cioată.
Aceste sângerări pot apărea atât în timpul nașterii – de exemplu în caz de ruptură uterină sau dezlipire de placentă – cât și după naștere, în perioada postpartum, cel mai frecvent prin apariția atoniei uterine (când uterul nu se contractă suficient după naștere pentru a opri sângerarea).
„Când apare, sângerarea este masivă și bruscă. În câteva minute se poate pierde o cantitate mare de sânge. Problema este că efectele apar ulterior: apare șocul hemoragic și organismul se poate decompensa rapid. De aceea pacienta trebuie monitorizată imediat și tratată în condiții de Terapie Intensivă. Ai nevoie de un spațiu dedicat pentru astfel de situații, cu personal specializat: asistenți și medic ATI“, completează medicul ginecolog.
Trombozele postoperatorii trebuie supravegheate la ATI
Alte complicații la mamă sunt trombozele postoperatorii sau post-cezariană. „În aceste cazuri, cheagurile de sânge pot migra către inimă, plămâni sau creier, motiv pentru care este esențială capacitatea de a stabiliza rapid pacienta“, adaugă dr. Cioată.
Pe lângă aceste situații de urgență obstetricală, în secția de Terapie Intensivă ajung și paciente care necesită monitorizare postoperatorie standard, în contextul intervențiilor chirurgicale efectuate sub anestezie generală.
„De exemplu, în situațiile în care o pacientă nu poate beneficia de anestezie loco-regională și este necesară anestezia generală pentru operație, aceasta va fi monitorizată postoperator în circuitul de trezire și supraveghere din terapie intensivă. După intervenție, pacienta este transferată în această zonă, unde este tratată și supravegheată ca orice pacient aflat în perioada de recuperare după anestezie generală, până la stabilizarea completă a funcțiilor vitale“, completează medicul anestezist.
De ce ajung nou-născuții la terapie intensivă neonatală
Atenția echipei medicale nu se oprește, însă, la mamă. La fel de important este ce se întâmplă cu nou-născutul în primele minute de viață.
La nou-născut, cele mai frecvente probleme apar imediat după naștere și țin de adaptarea la viața extrauterină, în special de respirație. Aceste dificultăți pot apărea atunci când bebelușul nu respiră suficient de bine la început sau când în căile respiratorii rămâne lichid după naștere. Alte situații importante sunt nașterea prematură, infecțiile apărute foarte devreme și scăderea glicemiei. În unele cazuri, nou-născutul are nevoie de ajutor pentru respirație și de monitorizare atentă în primele ore sau zile de viață.
„În secția de Neonatologie ajung nou-născuți cu diverse patologii, precum sindrom de detresă respiratorie sau afecțiuni neurologice. Recent, de exemplu, am avut și un caz de dezlipire de placentă, situație în care nou-născutul poate dezvolta o formă de boală hemoragică severă și dificultăți de adaptare la viața extrauterină“, ne-a detaliat dr. Camelia Budișan, medic primar Neonatologie, coordonatoarea secției de Terapie Intensivă Neonatală din cadrul Spitalului Regina Maria Timișoara.
Deși în secția de Neonatologie ajung cel mai adesea copii născuți prematur, medicul neonatolog subliniază că și nou-născuții la termen pot avea nevoie de terapie intensivă. „Aceștia pot prezenta suferință fetală, adaptare dificilă după naștere, naștere complicată sau diverse malformații congenitale, situații care impun monitorizare atentă și tratament de specialitate în Terapie Intensivă Neonatală“, completează dr. Budișan.
În aceste situații, intervenția începe din primele momente de viață.
Ce se întâmplă în primele minute după naștere
Deși majoritatea nou-născuților se adaptează bine la viața extrauterină, există și situații în care intervenția medicală trebuie să înceapă imediat, chiar din primele secunde după naștere. În aceste cazuri, existența unei echipe de terapie intensivă neonatală face diferența.
„Este extrem de important. 90% dintre nou-născuți sunt foarte bine la naștere, iar 10% au nevoie de terapie intensivă neonatală. De aceea, o secție de neonatologie nu poate funcționa fără această componentă esențială“, explică dr. Budișan.
Primele intervenții au loc chiar în sala de nașteri, acolo unde echipa este pregătită să acționeze imediat, dacă bebelușul are dificultăți de respirație sau alte probleme de adaptare.
„Întotdeauna la naștere trebuie să fie prezentă cel puțin o persoană instruită în reanimarea nou-născutului, indiferent dacă sunt sau nu anticipate complicații. În practică, de cele mai multe ori, participă două persoane din echipa de neonatologie – un medic și o asistentă. Dacă situația o impune, echipa poate fi extinsă, iar suportul vine și din partea medicilor obstetricieni, a moașelor sau, la nevoie, a specialiștilor din terapia intensivă pentru adulți“, explică neonatologul.
După perioada de terapie intensivă, nou-născuții sunt transferați în secția de nou-născuți, unde continuă să fie monitorizați și îngrijiți până la momentul externării.
„Durata șederii în terapie intensivă variază în funcție de problemă. Poate fi vorba de una-două zile, dar și de o săptămână. În cazul prematurilor foarte mici, perioada este mai lungă, însă în majoritatea cazurilor întâlnite la noi este vorba despre nou-născuți de peste 32 de săptămâni, nu despre prematuri extremi“, explică medicul.
Când se „apasă“ butonul roșu, timpul devine critic
În obstetrică, evoluția mamei și a nou-născutului sunt strâns legate, iar urgențele pot implica simultan ambele părți. În astfel de situații, reacția echipei medicale trebuie să fie imediată, coordonată și multidisciplinară, indiferent dacă problema pornește de la mamă sau de la făt.
Urgențele obstetricale pot apărea atât în timpul nașterii naturale, cât și în cazul operației de cezariană, iar diferența este dată de viteza cu care se intervine și de organizarea echipei.
„Urgențele obstetricale sunt împărțite în mai multe categorii, în funcție de cât de rapid trebuie intervenit. Există situații care permit câteva minute de pregătire, dar și urgențe care necesită intervenție imediată“, explică dr. Ciurescu.
În aceste momente critice, funcționează un protocol bine stabilit, numit cod roșu, care asigură o reacție coordonată și extrem de rapidă a întregii echipe medicale.
„La noi funcționează sistemul de cod roșu, un protocol esențial pe care orice spital trebuie să îl exerseze constant, astfel încât echipa medicală să poată stabiliza un pacient în mai puțin de 10 minute. În momentul declanșării acestui protocol, fiecare membru al echipei știe exact ce are de făcut și intervine coordonat“, explică și dr. Cioată.
Urgența zero: intervenția în câteva minute
Cele mai critice situații sunt așa-numitele urgențe zero. Acestea apar brusc, cel mai frecvent în timpul travaliului, chiar și atunci când sarcina a evoluat normal până în acel punct.
„De exemplu, o pacientă aflată în travaliu poate dezvolta brusc o suferință fetală, vizibilă pe monitor printr-o scădere importantă a ritmului cardiac al fătului“, explică medicul. În acel moment, situația devine o urgență imediată, iar echipa medicală se mobilizează complet. Obstetricianul, medicul ATI, neonatologul și echipa de asistență lucrează simultan, nu pe rând.
Pentru ca această intervenție să fie eficientă, este esențial ca întreaga echipă să fie coordonată în timp real. „Într-o situație de urgență, există întotdeauna un coordonator al intervenției. De obicei, acesta este medicul ATI, care organizează echipa și stabilește rapid rolurile fiecăruia – cine face ce, în ce ordine și în ce timp“, explică dr. Ciurescu.
Această coordonare rapidă face posibilă intervenția în timp util, chiar și în cele mai critice situații. „Întreaga echipă trebuie să reacționeze imediat și să scoată bebelușul în cel mai scurt timp posibil, conform protocoalelor“, completează dr. Ciurescu.
În aceste situații, fiecare secundă contează, iar intervenția este coordonată în paralel:
- se pregătește sala de operație
- se stabilizează mama
- neonatologul este prezent dinainte pentru nou-născut
Lucrul în echipă: coordonare și decizie în timp real
Dincolo de intervenția medicală în sine, un rol esențial îl are modul în care funcționează echipa.
„Un element esențial într-o rutină standardizată este cunoașterea echipei. Atunci când știi exact cu cine ești de gardă – cine este moașa, medicul ginecolog sau neonatologul – îți poți construi deja, mental, un plan de acțiune pentru o eventuală situație de urgență. Practic, ai tot timpul un scenariu de rezervă în minte. În momentul în care apare o urgență, știi imediat pe cine să anunți și ce ai de făcut, iar echipa se poate organiza rapid și eficient“, subliniază dr. Ciurescu.
Această familiaritate și organizare se reflectă direct în modul de lucru de la fiecare naștere, unde colaborarea între specialități este constantă și esențială. „Colaborarea este foarte importantă între echipele medicale implicate în naștere și îngrijirea nou-născutului“, adaugă și dr. Budișan.
În momentul în care apare o urgență, această coordonare se activează imediat, iar echipa funcționează unitar, cu un obiectiv comun: salvarea pacientului.
„În acel moment, toată echipa intră într-un mod de lucru automatizat, în care fiecare știe exact ce are de făcut și colaborează strâns cu ceilalți, pentru că obiectivul este comun: îngrijirea pacientului aflat în urgență“, completează și dr. Cioată.
Infrastructura din spatele intervențiilor rapide
Dincolo de mobilizarea echipei medicale în situații critice, un rol esențial îl are infrastructura care face posibilă intervenția imediată.
În sala de nașteri și în terapie intensivă, reacția rapidă depinde nu doar de oameni, ci și de organizarea spitalului și de accesul imediat la resursele necesare. Într-o maternitate integrată într-un spital multidisciplinar, secția de terapie intensivă este locul unde ajung cazurile cele mai delicate, fie că este vorba despre mamă sau nou-născut, permițând intervenția fără pierdere de timp atunci când starea pacientului se modifică brusc.
Dotările care fac posibilă intervenția imediată
Aici, lucrurile care țin de siguranță și intervenție rapidă se văd foarte concret:
- monitorizare continuă a funcțiilor vitale, care permite observarea în timp real a oricărei modificări în starea pacientei sau a nou-născutului
- sisteme de suport respirator, utilizate atunci când respirația nu se poate realiza eficient fără ajutor medical
- acces rapid la blocul operator, astfel încât intervențiile chirurgicale să poată începe imediat, fără transferuri între secții
- posibilitatea efectuării investigațiilor în cadrul spitalului, ceea ce reduce timpul de așteptare pentru decizii medicale importante
- capacitatea de intervenție simultană a mai multor echipe, în funcție de situație, sub coordonarea echipei de terapie intensivă
„Avem dotările necesare pentru a acoperi atât situațiile mai ușoare, cât și marile urgențe. Pe lângă echipamentele de bază pe care le are orice secție de Terapie Intensivă, cum sunt ventilatoarele, monitoarele performante și paturile speciale de ATI, încercăm să asigurăm tot ce este necesar pentru intervenție rapidă și monitorizare continuă“, spune dr. Ciurescu.
Dincolo de aceste dotări standard, infrastructura include și soluții gândite pentru situațiile în care pacientul trebuie transportat rapid în interiorul spitalului, fără a pierde continuitatea monitorizării. „În plus, avem și posibilitatea de a utiliza monitoare portabile. Acestea pot fi detașate și folosite în timpul transportului pacientei către investigații, cum ar fi CT sau alte proceduri. În acest fel, monitorizarea nu se întrerupe nici pe parcursul deplasării, iar echipa poate interveni imediat dacă apar modificări“, explică medicul.
Un alt aspect esențial al infrastructurii ține de gestionarea situațiilor în care este necesară transfuzia de sânge în regim de urgență.
„Sângele este păstrat la temperatură controlată, iar în mod obișnuit încălzirea lui ar putea dura prea mult în contextul unei urgențe. De aceea, folosim dispozitive speciale de încălzire în linie, care permit încălzirea fluidelor direct în momentul administrării. Astfel, sângele sau alte soluții perfuzabile ajung la pacientă la temperatura optimă imediat, fără întârzieri“, completează dr. Ciurescu.
Unitate proprie de transfuzie în cadrul spitalului
Medicul subliniază și importanța existenței unui punct propriu de transfuzii în cadrul spitalului, respectiv a unei unități de transfuzie sanguină care permite realizarea rapidă a testelor de compatibilitate și scurtează semnificativ timpul de intervenție în situații critice. În acest fel, spitalul poate reacționa imediat atunci când este nevoie de sânge, fără întârzieri legate de proceduri externe.
„Avem, de asemenea, un stoc de sânge disponibil permanent, chiar dacă este unul limitat. În același timp, există o colaborare directă cu centrul de sânge, astfel încât, în orice moment al zilei sau al nopții, putem solicita suplimentarea rapidă în cazurile grave. Acest lucru este esențial mai ales în situațiile de urgență majoră, cum sunt hemoragiile obstetricale sau dezlipirea prematură de placentă, care pot apărea brusc, la paciente cu sarcină avansată și pot duce la sângerări importante“, explică medicul.
Neonatologia: infrastructura din primele minute de viață
Când vine vorba de nou-născut, infrastructura secției de Terapie Intensivă Neonatală este gândită special pentru a răspunde rapid oricărei situații în care bebelușul are nevoie de sprijin imediat. În primele minute de viață, atenția se mută pe adaptarea respiratorie și pe menținerea funcțiilor vitale, iar echipamentele disponibile fac diferența în modul în care este susținut acest proces.
„Primul lucru pe care trebuie să îl asigurăm este confortul termic al nou-născutului, adică acea zonă de echilibru în care organismul lui nu este supus stresului termic. Este un element esențial în primele momente de viață“, explică medicul neonatolog.
În funcție de necesități, secția dispune de mai multe tipuri de suport respirator, adaptate gradului de afectare.
„Oxigenul poate fi administrat în mai multe moduri, de la flux liber, până la sisteme mai avansate de ventilație non-invazivă sau invazivă. Avem echipamente precum CPAP sau high flow, dar și ventilatoare pentru cazurile severe, iar în situațiile speciale, cum sunt prematurii, folosim dispozitive dedicate pentru a ajuta plămânii să se deschidă și să funcționeze corect“, adaugă dr. Budișan.
„O echipă completă de obstetricieni, neonatologi și anesteziști este disponibilă permanent în spital”
În final, medicii subliniază că nașterea este, în majoritatea cazurilor, un proces care decurge normal și se încheie firesc, cu bucurie. Există însă și situații în care lucrurile nu urmează acest parcurs previzibil, iar tocmai pentru aceste momente este esențial ca pacienta să știe că are în spate o echipă pregătită să intervină rapid și o infrastructură capabilă să susțină orice tip de urgență.
„Pacientele trebuie să știe că, în majoritatea cazurilor, nașterea se desfășoară fără probleme și se încheie cu bine, iar atunci toată lumea este fericită. Există însă și situații mai puțin previzibile, în care pot apărea complicații“, subliniază medicul anestezist.
În astfel de momente, diferența o face modul în care sistemul medical este pregătit să reacționeze: „Important de știut este că suntem pregătiți să gestionăm complicațiile, cu toate resursele necesare pentru intervenție rapidă. Practic, siguranța și promptitudinea intervenției fac diferența: dacă totul decurge normal, este ideal, iar dacă apar probleme, există întotdeauna o echipă și o infrastructură pregătite să intervină imediat“, explică dr. Ciurescu.
Și dr. Cioată subliniază, la rândul său, importanța unei echipe complete, disponibile permanent, care poate interveni în orice moment: „Pentru mamă este important să existe susținere, intimitate și, desigur, o echipă completă de obstetricieni, neonatologi și anesteziști disponibilă permanent în spital. Nașterea este un proces imprevizibil: majoritatea sunt fiziologice, cu evoluție normală, dar pot apărea oricând situații imprevizibile“.
În final, siguranța unei nașteri nu stă doar în experiența echipei, ci în felul în care întregul spital funcționează ca un sistem conectat. Faptul că terapia intensivă se află în același circuit și poate prelua imediat orice complicație schimbă decisiv felul în care sunt gestionate urgențele.
„În prezent, nu există situații pe care să nu le putem gestiona în tratamentul de urgență, cu resursele pe care le avem la dispoziție“, conchide dr. Ciurescu.
