Deseori, viața ne pune față în față cu încercări neașteptate. În mai puțin de trei luni, Alina a fost nevoită să treacă prin două provocări medicale majore, fiecare cu propriul impact fizic și emoțional. Mai întâi, vestea cruntă a unui diagnostic de cancer mamar, care a adus cu sine o intervenție chirurgicală și temeri profunde legate de viitor. Apoi, imediat după operație, o criză biliară severă a forțat o nouă internare și o a doua intervenție chirurgicală – totul într-un trup deja slăbit de emoție și efort. Dar ceea ce transformă povestea Alinei într-o lecție de speranță nu este doar forța cu care a făcut față acestor momente, ci mai ales modul în care a fost înconjurată de oameni care au știut să o sprijine cu profesionalism și empatie. Medici dedicați, atenți nu doar la diagnostice, ci și la omul din spatele lor, au fost mereu acolo – ghidând-o, încurajând-o, construind alături de ea fiecare pas spre vindecare.
Privind în urmă, Alina nu descrie această perioadă ca fiind una deosebit de grea, pentru că nu s-a simțit singură. A trecut cu bine peste tot pentru că a avut alături o familie iubitoare și o rețea de medici care au transformat obstacolele în șanse reale la o viață sănătoasă.
Totul a început cu un gest simplu: ascultarea propriului corp
Alina are 38 de ani și nu lasă lucrurile la voia întâmplării când vine vorba de sănătate. Merge regulat la controale medicale, face analizele de rutină și, de ani buni, include ecografia mamară în lista investigațiilor anuale – o decizie inspirată de experiența mamei ei, care a fost diagnosticată cu cancer de sân.
În primăvara anului 2024, a simțit o mică umflătură la sân. Deși mama ei înfruntase cancerul de sân în urmă cu doar câțiva ani, Alina nu s-a gândit imediat că ar putea fi ceva rău, – cu doar șase luni înainte, făcuse o ecografie mamară care nu indicase nimic suspect. Dar pentru că umflătura nu dispărea, a decis să repete investigația. Și bine a făcut. Noua ecografie de sân a ridicat suspiciuni serioase, iar pașii următori – biopsia și confirmarea diagnosticului de cancer mamar – au urmat rapid.
„Mama a făcut cancer de sân la 60 de ani. Eu aveam la momentul respectiv 38, nu împlinisem încă 39 de ani, nu mă gândeam că poți să faci cancer la această vârstă. Nici nu știam vreo persoană care să aibă cancer de sân la 38 de ani. Ulterior, am aflat”, povestește Alina.
O abordare conservatoare și o echipă care i-a fost alături
Deși vestea a fost un șoc, Alina a avut norocul de a găsi o echipă medicală empatică și profesionistă. Medicul imagist Andreea Lefter i-a recomandat să ia legătura cu un chirurg specializat în chirurgia sânului – dr. Victor Titirez din cadrul Centrului de Excelență în Chirurgia Sânului din Spitalul Euroclinic. Acesta i-a recomandat mai multe investigații și i-a propus o intervenție conservatoare – o rezecție largă care a permis păstrarea sânului, evitând mastectomia completă. Această soluție nu doar că a fost eficientă, dar a avut un impact uriaș asupra stării emoționale a Alinei: „Mama mea nu a ezitat nicio secundă să-și facă mastectomie. Eu nu sunt așa. Mi-e greu să-mi imaginez această intervenție, psihic mi-e foarte greu, și mă bucur ca domnul doctor Titirez a ținut cu mine, ca să zic așa, și a înțeles că nu-mi doresc mastectomie. M-a ajutat foarte mult că s-a putut face această intervenție de rezecție lărgită ”.
Succesul acestei intervenții s-a datorat și faptului că Alina a acționat rapid – n-a ignorat semnele corpului și nu a amânat investigațiile. Datorită acestui comportament proactiv, cancerul a fost depistat într-un stadiu incipient, ceea ce a permis o opțiune chirurgicală mai blândă.
A doua provocare: o criză biliară neașteptată
La mai puțin de o lună de la operația de sân, Alina a suferit o criză biliară severă. Durerea puternică și simptomele digestive au dus-o din nou la medic, unde a aflat că are vezica biliară inflamată și plină de calculi. În plus, exista riscul ca unele pietre să fi blocat canalul biliar – o complicație serioasă care putea să-i afecteze inclusiv tratamentul oncologic.
Pentru că avea nevoie din nou de un medic chirurg, a apelat tot la dr. Victor Titirez, singurul chirurg pe care îl cunoștea și în care avea și încredere deplină. Coincidență sau nu, a aflat cu această ocazie că, din echipa chirurgicală care a eliminat tumora de sân a făcut parte și un chirurg cu experiență în urgențele abdominale, și anume dr. Victor Grama.
„Din momentul acela, lucrurile s-au întâmplat foarte repede. Am vorbit cu domnul doctor Grama și, cumva, a strâns așa în jurul dânsului o echipă bună care să mă monitorizeze, să vadă dacă s-a blocat sau nu calea biliară”, susține Alina.
Pentru că avea o formă mai complicată de colecistită, a avut nevoie de mai multe investigații și proceduri, cum ar fi colangio-RMN sau ERCP (colangiopancreatografia retrogradă endoscopică) – procedură care ajută medicul gastroenterolog să vizualizeze canalele biliare, permițând inclusiv intervenția terapeutică pentru îndepărtarea pietrelor blocate.
„Domnul doctor Grama mi-a explicat clar că era nevoie de scoaterea pietricelelor din calea biliară înainte de scoaterea colecistului. Și, practic, asta s-a și întîmplat. În ziua în care am avut internarea, am făcut ERCP-ul care aparent a mers bine, deci nu am avut niciun fel de problemă. Am mai stat o zi internată și în ziua următoare, deci practic a 3-a zi după internare am făcut și colecistectomia laparoscopică”, își amintește Alina, adăugând că totul a decurs foarte bine și ușor.
Datorită unei proceduri minim invazive și a unei monitorizări atente, Alina s-a recuperat incredibil de repede – în doar câteva zile era deja acasă, fără dureri sau complicații.
Radioterapie fără durere și un drum clar înainte
În februarie 2025, Alina a început radioterapia, parte esențială a tratamentului oncologic. Un test genetic (Oncotype DX) a arătat că nu era necesară chimioterapia, cele mai bune rezultate pentru cazul ei fiind obținute prin radioterapie, tratament hormonal și terapie țintită.
Sedințele de radioterapie au decurs fără probleme – fără efecte secundare majore, fără concediu medical. Alina și-a continuat activitatea profesională, s-a ocupat de familie și a rămas ancorată în viața de zi cu zi.
Sprijinul face diferența. Prevenția salvează vieți
Privind înapoi, Alina nu simte că a trecut printr-o perioadă „grea”. Și spune asta sincer. Pentru că, în tot acest proces, n-a fost singură. A avut în jurul ei medici care au ascultat-o, au colaborat între ei, au comunicat constant și au oferit explicații clare. A simțit mereu că este parte din procesul decizional, nu doar un pacient pe o listă de programări: „Știu că povestind pare greu, dar eu nu am simțit că a fost atât de greu. De ce? Pentru că am avut niște oameni extraordinari alături. Mă refer la echipa de la Regina Maria. Nu m-am simțit singură niciun moment, plecând de la domnul doctor Titirez, care fără să mă fi cunoscut înainte, m-a preluat și ghidat, care mi-a explicat ce anume trebuie să fac, ce investigații am nevoie, când să ne vedem, cum e mai bine pentru mine. Și toți doctorii de pe lângă domnul doctor, de la medicul genetician, până la medicii imagiști – toată echipa am simțit-o așa, cumva. lângă mine și n-am simțit că e greu, adică am simțit tot timpul că am pe cineva alături, că sunt informată și că pot să am încredere că deciziile pe care le luam erau cele mai bune”.
Alina se simte bine. Crede că prevenția este esențială în viața fiecăruia dintre noi și deja își învață fiica, care are aproape 10 ani, că sănătatea e o responsabilitate continuă. O responsabilitate care începe cu prevenția, cu analizele de rutină și cu ascultarea corpului.
Ce putem învăța din povestea Alinei?
- Prevenția e cheia – controalele regulate pot face diferența între un tratament simplu și o luptă dificilă;
- Nu trebuie să ignorăm semnalele corpului – orice schimbare, cât de mică, merită verificată;
- Este important să căutăm și să cerem ajutorul echipelor multidisciplinare – comunicarea dintre specialiști îmbunătățește semnificativ șansele de reușită;
- Încrederea și empatia contează – când medicii îți vor binele și te tratează ca pe un om, nu ca pe un caz, drumul e mai ușor de parcurs.
Alina este dovada clară că medicina modernă, combinată cu un comportament responsabil și susținere emoțională, poate transforma un diagnostic greu într-un traseu al speranței și al vindecării.
