Cazul Cristinei, mămica din povestea de astăzi, este un caz aparte de conlucrare medicală extraordinară. Operată de urgență la spitalul Elias pentru ocluzie intestinală, ca efect secundar al endometriozei, Cristina s-a ales cu o colostomă. A fost mai apoi recomandată de dr. Ion Ionuț, specialist în obstetrică și ginecologie, medicului chirurg, dr. Dan Ulmeanu, chirurgie generală, pentru refacerea tranzitului intestinal. Așa a ajuns să fie operată la Spitalul Băneasa – parte din rețeaua de sănătate Regina Maria de către ambii doctori, cu toate că proveneau din clinici diferite. Pentru ultima parte, nașterea, a ajuns în grija dr. Oana Zaharia, medic primar obstetrică-ginecologie. Povestea Cristinei este manifestarea cea mai reală a jurământului depus de medici la începutul meseriei. Și mai e ceva dincolo de implicarea medicilor: psihicul puternic pe care îl au pacienții care își pun viața în mâinile unor medici care fac totul!
Cristina știa că suferă de endometrioză încă de la primele menstruații dureroase. Copil fiind, i s-a spus mereu „Nu-i nimic, așa se întâmplă, trece!” În urmă cu 15 ani, însă, la un control de rutină i s-au descoperit câteva focare de endometrioză și i s-a recomandat operația. „M-am speriat nu atât de operație, cât de tratamentul de după operație, căci știam eu că se face un tratament în care îți inhibă menstruația și, după acest tratament, se recomandă să încerci să rămâi însărcinată”, povestește Cristina, care a ales atunci să țină sub control endometrioza cu un tratament hormonal, pe care l-a urmat 5 ani.
INFO: Endometrioza este o afecțiune în care țesutul endometrial (căptușeala interioară a uterului) este prezent și se dezvoltă în afara uterului. Este foarte dureroasă și implică ovarele, trompele uterine, vaginul și membrana care acoperă pelvisul. În unele cazuri, se răspândește și dincolo de zona pelvină, afectând alte organe. Boala cronică poate duce la infertilitate.
Ocluzia intestinală
Când Cristina s-a hotărât să devină mamă, a întrerupt tratamentul. I se spusese și că una dintre complicațiile grave la care poate duce endometrioza este ocluzia intestinală. „Eu am zis OK și am mers mai departe. Eram în vacanță și am mâncat ceva ce nu mi-a priit. Mi s-au inflamat intestinele. Pentru un om normal, asta ar fi însemnat o tură bună de diaree și vomitat, pentru mine a însemnat ocluzie intestinală, pentru că în abdomenul meu erau foarte multe aderențe.”
Prima operație. Colostoma de urgență
Prima operație s-a desfășurat la Spitalul Elias. Cristina știa ce înseamnă „anus contra naturii”. Bunicul ei suferise de cancer de colon și ea știa că dacă ocluzia este pe intestinul gros, acest lucru înseamnă realizarea unei colostome. „Adică să deschidă intestinul la piele, pentru ca tot conținutul lui să se evacueze – anus contra naturii, cum se mai numește în popor, colostomă, cum spunem noi”, ne explică medicul chirurg Dan Ulmeanu. Medicul chirurg de la spitalul Elias decide că trebuie să deschidă intestinul gros la piele pentru a depăși situația de urgență impusă de ocluzia intestinală.
„Înainte de operație, chirurgul m-a întrebat dacă vreau să am copii. Pierdusem varianta să fiu operată laparoscop, pentru că era totul prea inflamat în burta mea. Cealaltă variantă era să fiu deschisă și să scoată tot sistemul reproducător. Cum eu am zis că aș prefera, când mă trezesc să le am pe toate la locul lor, medicul a decis să-mi dacă colostomă pentru a depăși situația de urgență”, povestește Cristina.
A doua și a treia operație: întâlnirea specialiștilor
Ocluzia intestinală o luase pe nepregătite pe Cristina. Se întâmplase în vacanță, cu doar 10 zile înainte de întâlnirea cu medicul chirurg specialist în tratamentul endometriozei, la care se programase în urmă cu două luni, dar la care nu mai ajunsese. „«Cum să fac? Să te deschid să încerc să repar daunele pe partea ginecologică și după aia să te trimit la un alt spital să te mai deschidă o dată pentru refacerea tractului?!» se întreba dr. Ion Ionuț. ”Mi-a recomandat cel mai bun chirurg generalist, pe domnul doctor Ulmeanu, care a rămas în sufletul meu, pentru că în călătoria mea ulterioară am rămas aproape de el”, spune Cristina.
A doua operație: realizarea unei ileostome
A doua operație, laparoscopică de data aceasta, a vizat realizarea unei ileostome de protecție. Iar cea de-a treia operație a vizat focarele de endometrioză și s-a soldat și cu o rezecție colorectală. „Rezecția colorectală s-a soldat cu o repunere în tranzit în doi timpi, pentru că fiind țesut mult inflamator, cusăturile care se fac între partenerii anastomotici, deci între cele două segmente de intestin rămase, pot fi foarte fragile. Și ca să nu se întâmple probleme mari care pot duce la complicații vitale – dezuniri de cusătură, peritonite, la peritonite foarte grave – atunci se ia măsura de protecție de a face o stomă pe intestinul subțire, o ileostomă”, explică medicul Ulmeanu.
Practic, nu mai ajunge nimic în intestinul gros, pentru că e deviat deja de la nivelul intestinului subțire, acolo unde el s-ar vărsa în intestinul gros. „Și pui la adăpost sutura ta, cât o fi de fragilă, pe tranzit intestinal și te adăpostești și de complicațiile potențiale”, mai spune dr. Ulmeanu.
A treia operație: „dezghemotocirea” ocluziei
Cea de-a treia operație a fost impresionantă. A durat nu mai puțin de opt ore, își amintește Cristina, care spune că i-a avut alături, de data aceasta, atât pe dr. Ion Ionuț, specialistul pe partea ginecologică, cât și pe dr. Dan Ulmeanu, chirurgul generalist. „Nu poți, ca femeie tânără, să trăiești cu o stomă numai pentru că ai un obstacol mai jos. Desființezi obstacolul de mai jos! Desființarea obstacolului de mai jos a fost eradicarea nodulului de endometrioză, care dădea ocluzia. Chestie care a fost puțin mai complexă, că nu era un singur nodul, intestinul era ghemotocit acolo și a fost nevoie de dezghemotocirea, adică desfacerea aderențelor”, explică dr. Ulmeanu.
Deși este o boală benignă, în endometrioză e nevoie și de rezecții ale țesutului afectat, dar „trebuie să scoți cât mai puțin și până la urmă ce rămâne să fie suficient de bun pentru a merge să fie cusut cap la cap și să restabilești tranzitul”, spune medicul, care își reamintește de curajul și starea psihică absolut incredibile pe care le-a avut Cristina de-a lungul tuturor etapelor prin care a trecut. „În două zile de la prima operație eram deja acasă. După o săptămâna au procedat la eradicarea focarelor de endometrioză și închiderea colostomei, apoi ultima operație – reintegrarea în tranzit prin închiderea ileostomei – o nimica toată pe lângă tot ce pătimisem până acum”, povestește, râzând, Cristina, plină de optimism.
Un optimism care s-a dovedit, în cele din urmă, că nu era un optimism gratuit, pentru că ea este astăzi mamă. „Poate să mai facă endometrioză oricând altădată, de-a lungul vieții, dar a scăpat de problemele acute și importante și a reușit să aibă și un copil, ceea ce este ideal”, spune medicul chirurg.
Ultima operație. Restabilirea tranzitului
După o lună de la cea de-a treia operație s-a realizat repunerea în tranzit prin închiderea ileostomei. A fost ce-a de-a treia operație realizată în spitalul Regina Maria de către dr. Dan Ulmeanu, finalizată cu succes.
Sarcina. „Când nu te mai aștepți la nimic, atunci se întâmplă”
Toate cele trei operații realizate la Spitalul Băneasa se finalizaseră în 2017 și de atunci Cristina n-a mai avut niciun fel de probleme cu endometrioza. Știa deja că atunci când va dori să devină mamă va trebui să recurgă la fertilizarea in vitro, pentru nu va putea obține o sarcină pe cale naturală. După 6 luni de la operații, medicul ginecolog le-a dat undă verde pentru fertilizări. Făcuseră deja două fertilizări eșuate, când a început programul național de fertilizare in vitro.
„Eram pregătiți să mergem în străinătate, dar am zis hai să o facem și pe a treia, având în vedere că ni se aprobase un ajutor financiar din partea primăriei pentru realizarea unui nou tratament FIV. În urma fertilizării, șansele de reușită erau mici, medicii au fost rezervați deoarece embrionii nu erau de bună calitate. Dar știți cum e, când nu te mai aștepți la nimic, când nu mai ai nicio așteptare, nicio presiune, atunci lucrurile se leagă. Atunci am reușit să obținem sarcina”, povestește Cristina.
Problemele din sarcină: diagnostic de col scurt și cerclaj
Deși primul trimestru de sarcină trecuse cu bine, la un control de rutină din cel de-al doilea trimestru a fost depistat colul scurt. „Avem 25 de săptămâni de sarcină și am ajuns la spitalul Polizu unde mi s-a făcut cerclaj. Stăteam deja de 10 zile în spital, pe calmantele acelea care se dau pentru a nu avea contracții. Mă simțeam acolo a nimănui, doctorul care îmi făcuse cerclajul plecase în vacanță, nimeni nu mă monitoriza. Așa că am decis să plec din spital pe semnătură, ca să mai cer o a doua părere.”
Așa a ajuns la Filantropia, iar directorul medical al spitalului i-a spus să meargă liniștită acasă că o să fie bine și să aștepte să ajungă la termen. Așa a făcut, dar problema nu era pe deplin rezolvată. Se apropia termenul și Cristina nici nu știa cu cine va naște. „Nu știam unde și cu cine nasc, pentru că medicii ginecologi erau ușor reticenți la preluarea cazului, având în vedere posibilele complicații în cazul unei cezariene, datorate aderențelor abdominale pe care nu le cunoșteau, nu ei mă operaseră, nu mă văzuseră pe interior. Unii medici mi-au zis că dacă alegeam să nasc împreună cu ei, era necesar să le aduc dosarul medical de la cele 4 operații pentru a se putea pregăti”, povestește Cristina.
„Ea este Cristina, ea este Oana, sunteți în această poveste împreună”
Cea mai mare grijă a Cristinei rămăsese cea legată de costurile ridicate de îngrijire ale unui nou-născut prematur la Regina Maria. Dr. Zaharaia avea, însă, alte temeri: „O primă provocare a fost să ating cu ea o maturitate fetală cât mai bună. I-am făcut o cură de maturare pulmonară pentru copil și am pus-o devreme în legătură cu colegii de la neonatologie ca să-i explice despre managementul unui prematur.” Cu toate aceste asigurări, Cristina a reușit să ducă sarcina până în săptămâna 38. A fost momentul când obstetricianul a decis că poate înlătura cerclajul. Copilul se putea naște, nu mai era prematur.
„O altă provocare a fost o naștere pe care naturală. Pentru că în cazul în care ai o patologie chirurgicală în față, cu tot felul de rezecții pe intestine, de stome, te gândești că și actul ăsta chirurgical cu cezariană e un moment cumva de cumpănă… Că intrând în abdomenul unei astfel de persoane poți avea tot felul de surprize intraoperatorii”, spune dr. Oana Zaharia și adaugă: „Am luat ca măsură de rezervă faptul că doctorul Ulmeanu se afla acolo și a spus că va interveni în situația în care apare vreun impediment pe linie chirurgicală, dar am reușit să dirijăm lucrurile către o naștere naturală”.
O naștere naturală și un copil sănătos
Cu o seară înainte de naștere, deși fusese obligată la un repaos total din cauza problemelor, Cristina se ridicase din pat și pregătise un platou de prăjituri. „Ce se mai putea întâmpla?! Știam că doamna doctor e de gardă”. La șapte dimineața, așa cum îi spusese doamna doctor, Cristina s-a prezentat la spital ca să nască natural. I s-a făcut o epidurală și le-a avut mereu aproape pe moașa și asistenta cu care urma să nască. „În 20 de minute am născut! De fapt, nu eu, ci doamna doctor și moașa au născut, eu nici nu mi-am dat seama când s-a întâmplat. Nici soțul n-a apucat să iasă din salon. Când a terminat doamna doctor cu mine după naștere, m-am ridicat singură în picioare și m-am așezat ca o doamnă pe scaunul cu care urma să fiu dusă în salon”, povestește, mereu pusă pe glume, Cristina.
Copilul? Perfect sănătos. 2.700 de grame, un voinic față de ceea ce se aștepta să fie Cristina, care a trăit experiența îngrijirii a doi născuți-prematuri, fetițele surorii ei. „La 2.700 de grame, copilul meu mi se părea un uriaș. Fetele au avut una 2.000 de grame și cealaltă 2.300. Prima nepoată ajunsese de la 2.000 la 1.600 de grame după naștere… Așa că l-am mânuit din prima, fără stres, pentru că eram antrenată, ca să zic așa. Iar el a fost un pic mai cuminte, eu mai relaxată. Lucrurile au fost foarte, foarte bine”, spune mămica. Acum, David are 5 ani și este perfect sănătos.
„Nu e nimic de neatins din punct de vedere medical pentru noi la Regina Maria”
„Cazul trebuia să fie operat de Ion Ionuț. Un coleg de-al nostru extrem de priceput în endometrioză. Și care a și participat la succesul chirurgical de fond, prin aceea că în Spitalul Băneasa am operat-o împreună. El m-a căutat, de fapt, că așa am ajuns să o am pe Cristina, pacientă. El ar fi trebui să o opereze primul, dar n-a mai ajuns la el că s-a întâmplat ocluzia. Apoi a ajuns la el, iar el a avut buna inițiativă de a convoca un chirurg, chirurgie generală, digestivă. Parcursul a fost OK până la urmă, dar îi datorăm inclusiv această decizie. Căci el a venit cu cazul către noi și l-am operat împreună. Poate că acesta este unul dintre elementele importante. Echipa ginecolog-chirurg, obstetrician-chirurg, toți o echipă. Este elementul care a definit acest caz, mai mult decât curiozitățile medicale”, spune dr. Dan Ulmeanu, medic primar chirurgie generală.
„Nu e nimic de neatins din punct de vedere medical pentru noi la Regina Maria”, spune dr. Oana Zaharia, medic primar obstetrică-ginecologie. Ea consideră că echipa este cea care a făcut ca povestea să aibă un final fericit. Sau cum spune Cristina: „Am avut mare noroc. Mare noroc că l-am întâlnit pe dr. Ion Ionuț care mi l-a recomandat pe dr. Ulmeanu și care a vrut să mă ia ca pacientă. Care apoi m-a pus în mâinile dr. Oana Zaharia, astfel încât dintr-o treabă nasoală rău de tot, am reușit să trăiesc, să rămân însărcinată și să nasc natural. E o poveste fantastică. De fapt, e o trupă fantastică acolo, la Regina Maria!”
