Fertilizarea in vitro este un procedeu medical prin care cuplurile infertile sunt ajutate să obțină o sarcină. Atunci când tehnologia medicală de ultimă oră se îmbină cu o pregătire profesională de top a medicului, rezultatele pot fi spectaculoase. Excelența medicală a ajutat două paciente ale dr. Adela Șerban, medic primar de obstetrică și ginecologie, supraspecializată în medicină materno-fetală, să devină mame când nimeni nu le mai dădea vreo șansă.
În România, un cuplu din cinci se confruntă cu probleme de fertilitate, arată statisticile. A fost și cazul Olguței Medințu, 40 de ani, medic de urgență, care, timp de opt ani, s-a chinuit să obțină o sarcină.
„Am fost la mulți profesori și clinici de renume”
„Aveam 32 de ani când m-am hotărât să am un copil. Timp de șapte ani am mers pe la diverse clinici de infertilitate, pe la diverși medici. O groază, efectiv. Toată lumea îmi spunea că nu pot avea un copil pentru că nu am suficienți foliculi. Sufăr de insuficiență ovariană, am un TSH foarte mare. Nu mi se dădea nicio șansă nici măcar cu ovocite donate”, povestește femeia.
A tot încercat, anii s-au scurs, iar la 37 de ani a ajuns la dr. Adela Șerban, la recomandarea unei colege neonatolog. „Până să ajung la doamna doctor am fost la mulți profesori și la clinici renumite de la noi din țară și din afară. Nimeni nu mi-a dat vreo șansă. Și atunci, colega mea, un medic neonatolog foarte bun care face și transporturi neonatale, mi-a spus: mergi la dr. Șerban pentru că dânsa are o altă abordare. Și, într-adevăr! De fiecare dată când m-am întâlnit cu doamna doctor știa exact despre ce caz vorbește. Adică, despre mine. Nu a fost nevoie niciodată să reiau ceea ce îi spusesem deja, cum mi s-a întâmplat în cazul altor profesori celebri. Iar dr. Șerban mi-a spus: este greu, dar merită să încercăm! Și am luat totul de la capăt. Și deși nu am avut succes de la început, am simțit că pot să am încredere în ea. Adică, am simțit că în altă parte nu mai merg. Rămân cu doamna doctor pentru că se vedea că luptă alături de mine pentru ceeea ce îmi doream cel mai mult. Și asta îmi doream: să devin mămică.”
Moștenire genetică neștiută
În familie, au mai existat cazuri de femei care nu au avut copii, adaugă pacienta, doar că acestea nu s-au investigat așa de amănunțit ca ea: „Mătușa mea nu a avut copii. Acum are 62 de ani. Și sora bunicii tot așa, n-a avut copii. Deci, probabil că este o cauză genetică, care se transmite, dar nu dominant. Pentru că sora-mea are doi copii obținuți fără nicio problemă. Mama, la fel.”
Alături de dr. Șerban au urmat alte încercări de insemninare artificială, fără test pozitiv însă, plus un FIV cu ovocite proprii: „În urma FIV-ului nu s-a reușit decât obținerea unui embrion și acela de calitate slabă. Investigațiile medicale amănunțite făcute de doamna doctor au arătat că există o cauză genetică pentru infertilitatea mea, așa că, împreună, am decis să apelăm la ovocite donate. Să punem laolaltă un ovocit de-al meu și unul donat. Doar că eu nu am mai putut să trec prin stimulările ovariene necesare, întreaga procedură fiind destul de grea. Nu doar dureroasă, dar și cu impact asupra psihicului, plus că mă și îngrășasem foarte mult. Făcusem anterior mai multe stimulări fără a putea obține ovocite”, remomorează femeia.
„Aveam și un fibrom pe care toată lumea mă sfătuia să-l scot, până la doamna doctor. Și atunci, am decis să trecem la ovocite donate. Nu mai avea rost să risipim șanse și timp”, mai spune Olguța Medințu.
În iunie a fost comandat pachetul cu ovocite, iar în ianuarie acesta a sosit. „Este o întreagă procedură de selecție, să semene cu caracteristicile mele fizice, depinde ce tip îți dorești. Mie mi-a donat o femeie ucraineană.” Chiar și așa, pacienta a fost nevoită să aștepte ca FSH-ul să fie în limite normale.
Bucuria obținerii unei sarcini a fost însoțită de temerile că în orice moment s-ar fi putut pierde. „La cinci săptămâni și jumătate am avut o sângerare care m-a speriat. Doamna doctor tocmai se întorsese din concediu și a venit la cabinet direct de la aeroport. Într-o zi de duminică. Nu puteam să merg în altă parte, pentru că nu aveam încredere în altcineva. La clinică am constatat că se aud bătăile fetale. Am respectat toate indicațiile medicului, cu foarte mare strictețe pentru ca aceste sângerări să nu se mai repete. Și mergeam să mă consulte din 10 în 10 zile. Am făcut prima morfologie, apoi a doua, plus teste genetice pentru a vedea dacă există malformații sau alte probleme. Dar doamna doctor a văzut foarte bine caracteristicile structurale și nu erau semne că ar putea să fie așa ceva. Aceste teste se fac în săptămâna a 12-a, dar, dacă nu este suficient ADN fetal, atunci se pot repeta. La mine nu a fost, așa că le-am repetat și în săptămâna a 14-a și în săptămâna a 16-a. Rezultatul a venit în 18 săptămâni când vorbeam chiar de amniocenteză pentru a vedea dacă bebelușul e bine. Iar bebelușul a fost foarte bine, exact așa cum a spus doamna doctor la morfologii, ca greutate și dezvoltare.”
Mamă la 39 de ani
La 39 de ani pacienta a devenit mama unui băiețel născut prin cezariană. „Tot cu dr. Șerban am descoperit cauza infertilității mele: o anomalie genetică pe cromozomul nouă. Ceea ce îmi tăia clar orice șansă de a obține o sarcină spontan. Toți ginecologii dinaintea doamnei doctor mi-au spus să mai încerc. Că de vină este stresul serviciului, eu fiind medic de urgență. Rememorând, poate că ar fi fost bine să fi știut de doamna doctor mai din timp. Doar împreună cu ea am reușit să ajung la cea mai bună metodă de tratament, cel puțin în cazul meu”, mai spune femeia.
Și deși din a 12-a săptămână de sarcină a fost preluată de un alt ginecolog, foarte bun și acela, la cea mai mică nedumerire sau problemă a revenit la dr. Șerban: „Am căzut pe scări și mi-am scrântit piciorul și am fost la doamna doctor să vad dacă bebe e bine. Tot cu dînsa am vorbit și despre diabetul gestațional pe care l-am dezvoltat. Cum să vă spun? A contat relația. Încrederea. Profesionalismul dânsei. Am fost mereu sigură că a luat cele mai bune decizii în privința mea. Și am simțit că doar împreună cu dânsa voi reuși până la urmă. Datorită interacțiunii, empatiei, felului dânsei de a fi. Cum să spun? Minunea cu băiețelul meu a făcut-o doamna doctor! Și noile metode de tratament și tehnologiile au contat, dar dânsa s-a luptat pentru această minune poate mai mult decât mine!”
„Am zis că avem timp”
A. este o altă femeie care a aflat de problemele care o împiedică să aibă un copil la vârsta de 35 de ani: „Eu sunt genul acela tocilar care merge cu regularitate la medic. Și am mers la controale ginecologice de la 20 de ani. Am făcut toate testele. Niciun medic nu mi-a spus vreodată să-mi fac o analiză privind rezerva ovariană. Și mi-am spus că am timp să aduc pe lume copii. De ce să mă grăbesc? Și eu și soțul ne-am gândit să luăm mai întâi un credit de apartament, să ne stabilizăm cu jobul, să avem bani să creștem copilul”, povestește pacienta care a dorit să-și păstreze anonimatul.
La 35 de ani, în urma unei liste lungi de analize făcute pentru a vedea ce nu este în regulă, a aflat cu surpriză că are o rezervă ovariană foarte scăzută. Iar șansele de a rămâne însărcinată pe cale naturală sunt foarte mici, spre zero. „Am rămas șocată. Cum adică? Nu se poate! Păi da, știți, biologia e biologie, indiferent de cum ne simțim.”
I s-au recomandat suplimente cu progesteron timp de șase luni, imediat după ovulație: „Și am luat vreo trei luni sau patru. Între timp îmi descărcasem și niște aplicații din astea de urmărire a ovulației, începusem să-mi cumpăr teste, începusem să înțeleg, știam că facem ce trebuie când trebuie, în perioada bună din lună. Și totuși nu mergea.”
Și-a luat și soțul la analize și așa a aflat că și el are probleme. „L-am tras și pe el, nu prea voia. Dar am zis că dacă e ceva de rezolvat, să rezolvăm împreună, să nu mai pierdem timpul de ambele părți. Am început să vorbim și cu diverși prieteni, pentru că eu sunt o fire destul de deschisă. Și am avut senzația că deși nimeni nu vorbește despre asta, mulți din jurul meu aveau probleme. Așadar, am fost împreună cu soțul și am aflat că, pe lângă problemele comune, mai aveam și o vârstă care era un mare inconvenient pentru mine. Sigur, eu mă simt foarte tânără și în general sunt sănătoasă. Dar realitatea e că fertilitatea scade foarte mult după 35 de ani, ceea ce noi nu știam. Abia în ultimii ani a început să se vorbească despre asta.”
Prima oprire a fost la un medic specialist din rețeaua de sănătate la care aveam abonament. „M-a speriat foarte rău! Eu nu știam nimic despre subiect. Mi-a zis că trebuie neapărat să facem FIV, pentru că singura noastră șansă. Pentru asta eram relativ pregătită psihic. Mi-a dat o listă întreagă de analize și de tratamente pe care urma să le fac. N-am înțeles de ce trebuie să iau tratamentele. Ce urma să se întâmple? Doamna a fost foarte rapidă, mi-a trântit lista în brațe, mi-a spus să sun în prima zi de ciclu la asistentă și am ieșit de acolo. Foarte bulversată.”
„Am început să mă documentez”
Ajunsă acasă a început să se gândească ce să facă. „Am decis că nu pot să merg pe această variantă și am început să mă documentez. Am aflat că există un grup pe Facebook, Asociația SOS Infertilitatea, unde am găsi foarte multe informații bune și m-am dus la dr. Adela Șerban la prima consultație. Eu sunt genul care pune foarte multe întrebări. Care vrea să înțeleagă ce i se întâmplă și ce se întâmplă cu corpul ei. Mi se pare important să înțeleg, chiar dacă medicul acela știe ce face. Pentru mine contează foarte mult să înțeleg de ce iau pastila x sau y. Și m-am dus cu toată lista de întrebări la dr. Șerban, iar ea mi-a răspuns la toate, cu foarte multă răbdare. Și am simțit că rezonez. Mi-am zis: bine, voi merge mai departe pe acest fir cu FIV-ul. Mi-a fost clar în urma explicațiilor doamnei dr. Șerban că este singura noastră șansă și că, pe cale naturală, șansele ar fi la nivel de miracol. Începusem să simt cum ticăie ceasul.”
Așa că a început procedura pentru primul FIV. La 35 de ani. Faptul că toate canalele de comunicare cu medicul au rămas deschise a contat foarte mult. „Dacă nu ai nicio legătură cu domeniul medical, e foarte complicat. La început și se dau de făcut o grămadă de injecții și începi să te întrebi: trebuie ținute la frigider? Oare e normal să mă învinețesc? Plus că erau două tipuri de injecții. Eu îmi făcusem o agendă cu schema pastilelor pe care trebuie să le iau, cu orele la care trebuie ă fac injecțiile, pentru că sunt atât de multe încât îți este frică să nu le uiți.”
După care mergea la monitorizare pentru a vedea exact câte ovocite sunt și câte se pot recolta. Iar din zi în zi monitorizarea arăta că ovocitele sunt tot mai puține: „Dr. Șerban îmi tot spunea, rezerva e mică, să nu ne facem speranțe. Era foarte realistă. Mi-a mărit și dozele de stimulare fără un efect neapărat în ziua recoltării. Mi-a spus că dacă recoltăm trei, unu ar supraviețui. Eu eram deja sub statistică, nu prea îmi convenea.”
Cu mare greutate, s-au obținut doi embrioni care păreau viabili. Unul dintre ei a fost transferat în ziua a treia, iar celălalt a fost congelat, pentru o transferare ulterioară. „În următoarele două săptămâni de la primul transfer a fost iadul. Sunt săptămâni oribile în care nu poți să faci nimic decât să aștepți. Și să faci injecții și te gândești continuu: s-o fi prins, nu s-o fi prins? Dr. Șerban îmi spunea la fiecare consultație: nu-ți face speranțe, nu te entuziasma, așteaptă să avem primul rezultat pozitiv. Probabil că spunea asta tuturor pacientelor, dar eu eram foarte entuziasmată. Mi-a spus asistenta să nu fac teste de sarcină, pentru că nu are niciun sens, eu am făcut. Și testul de urină a ieșit negativ. Peste o zi am mai făcut un test și a ieșit tot negativ. Nu eram însărcinată. Și am cerut o discuție, am întrebat ce n-a mers. Și mi-au spus că sunt atât de multe variabile încât e aproape imposibil să știi ce n-a mers. Dar, de cele mai multe ori, e vorba despre calitatea slabă a embrionului care nu se implantează pur și simplu. Și că și în situații normale se întâmplă lucrul acesta, dar nu știm pentru că nu monitorizează nimeni.”
S-a decis al doilea transfer, peste o lună, cu al doilea embrion: „Și iarăși dr. Șerban mi-a spus să nu fac teste de sarcină. Să aștept. Să urmez tratamentul, să fac mișcare, să mănânc multe proteine, cât mai sănătos, etc. dar eu tot mi-am făcut test. Și a ieșit pozitiv. Eram în al nouălea cer! Următoarea zi mi-am făcut iar test de urină. Numai că a doua liniuță dispăruse. Mi-am dat seama că nu e ok. Am mers la control pentru a mi se confirma că embrionul nu s-a prins.”
Între timp, începuseră zvonurile referitoare la programul guvernamental de FIV, dar pacienta nu mai avea timp să aștepte așa că s-a decis pentru un al doilea FIV cu dr. Șerban. „Am și citit o grămadă pe tema FIV-ului și deja înțelegeam mult mai bine procesul. Am înțeles mai bine că, de fapt, nu e vina medicului, dar, mie mi s-a părut că am întâlnit în dr. Șerban medicul perfect. Care a personalizat foarte mult cazul meu, lucru care m-a încântat peste măsură. De exemplu, eu aveam o rezistență la insulină de care habar nu aveam. Și mi-a dat niște pastile prescrise de regulă pentru diabetici. Am întrebat de ce, pentru că eu nu am diabet. Mi s-a explicat că, în situația mea, ajută ovarele, lucru care s-a confirmat apoi. Iar medicul văzuse niște semne. Adică, nu mi-a aplicat tratamentul standard, ci pe acela care mi se potrivea mie.”
„A supraviețuit doar un singur embrion”
La al doilea FIV transferul embrionar s-a făcut în ziua a cincea. „I-am spus că aceia sunt ultimii mei bani, că erau împrumutați și că dacă nici FIV-ul acesta nu reușește voi fi silită să aștept programul ministerului, pentru că mi s-au terminat toate economiile. Și a zis, bine! Și din toate ovocitele recoltate și fertilizate a supraviețuit până în ziua a cincea doar un singur embrion. Aveam, așadar, doar o singură șansă. Mi-am zis: asta este, mergem înainte, ce să facem! Cumva, începusem să mă gândesc de unde să mai împrumut bani pentru cel de-al treilea FIV. Adică eram 100% sigură că dacă e un singur embrion n-are cum să se prindă. Am făcut transferul și m-am întors înapoi, acasă. De data asta, cu zero așteptări.”
Următoarele două săptămâni n-au mai fost atât de grele, mai spune pacienta. Nu și-a mai făcut niciun test de sarcină. Nici nu s-a mai gândit. „Am urmat tratamentul, într-adevăr, am mâncat sănătos, am făcut mișcare, dar, atât.”
„Ți se pare că ești mereu de partea bună a statisticilor”
Cu puțin înainte de a merge la control i s-a făcut cumva greață: „M-am gândit că, probabil, de la injecții.” La control însă rezultatul a fost pozitiv: „Eram însărcinată! Nu-mi venea să cred! Dar nu m-am bucurat pentru că atunci când ai ovocite de slabă calitate există riscul ca embrionul să se oprească din evoluție, la un moment dat, prin săptămâna a 12-a. Am mers la ecografia de confirmare și dr. Șerban mi-a spus că poate să-mi spună că sarcina e acolo unde ar trebui să fie, dar să rămânem rezervați. Ea este un medic foarte realist și asta te ajută pe tine, ca pacient. Pentru că tu nu înțelegi din punct de vedere medical care sunt șansele. Înțelegi ce înseamnă statistici, dar ți se pare că vei fi mereu de partea bună a lor. Și e bine să ai lângă tine un medic ancorat în realitate. Dar, în același timp, se vedea că doctorița e foarte încântată.”
Prin săptămâna nu mai știu care, adaugă pacienta, mi s-a spus că am un hematom care pune în pericol sarcina și că trebuie să stau la pat: „Mie poți să-mi zici foarte multe lucuri, mai puțin să stau în pat. Am crezut că înnebunesc. Am stat într-un fotoliu până la urmă, cu greu, până în săptămâna a 12-a. M-am dus la prima morfologie și în timp ce efectua ecografia, doctorița mi-a spus că există o translucență nucală mare. Adică un risc de Sindrom Down sau alte sindroame. Și deși copilul e perfect, rămâne această translucență care nu poate fi ignorată.”
A doua opinie medicală. Și a treia
Înainte de a lua în calcul posibilitatea unui avort, medicul i-a recomandat să meargă la o a doua opinie medicală. „Am mers acolo cu zero așteptări. Pentru că dr. Adela Șerban e foarte bună la morfologii și dacă ea descoperă niște chestii, chiar așa este. La a doua ecografie au văzut altceva, au măsurat altceva, dar translucența era tot mare. Dar neavând niciun alt semn mi s-a recomandat să aștept. M-am dus și la o a treia opinie medicală și tot așa, măsurătorile au fost complet diferite de primele două. M-am întors la dr. Șerban care m-a trimis la o colegă de-ale ei în care avea foarte mare încredere pentru niște teste genetice suplimentare. Au ieșit perfect curate. Unul singur avea rezultat peste opt săptămâni.”
Pacienta nu prea mai avea însă cele opt săptămâni, pentru că ieșea din fereastra permisă pentru avortul din considerente medicale. „Eram contra cronometru. Pe de altă parte, nu se vedea nicio altă problemă în afară de translucență. Dr. Șerban mi-a spus că există niște studii, care arată că, în cazuri foarte rare, translucența aceasta apare de la diabetul gestațional care se descoperă mai târziu în sarcină. Ei bine, eu am fost acel caz rar! Am așteptat până în săptămâna a 16-a, am făcut un test genetic foarte scump la care nu a ieșit absolut nimic, așa că am decis să păstrez sarcina.”
Chiar dacă și la a doua morfologie copilul arăta perfect, a avut emoții până în momentul nașterii: „Apăruse și diabetul gestațional, deci, posibil, ca asta să fi fost explicația. Am născut copilul și este perfect. Nașterea lui a fost absolut miraculoasă. Ce mi-am dat seama în toată această experiență a fost și că știința a avansat atât de mult și că suntem norocoși că trăim aceste vremuri. Eu am reușit să-mi testez genetic copilul când el era cât un măr, poate și mai mic. Și teste genetice detaliate. Ceea ce mi-a fost de un foarte mare ajutor! Deci, da, cam asta a fost povestea! Eu am prins ultimul tren!”
”Fiecare cuplu reprezintă un caz unic”
Dr. Adela Șerban mărturisește că experiența pe care o are, împreună cu tehnologia performantă pe care o folosește, o ajută să aducă pe lume, câteva sute de copii în fiecare an: „Am asistat foarte multe mămici atât cu sarcini ușoare obținute prin FIV, cât și cu sarcini complicate să reușească să ajungă la naștere, cu bebeluși sănătoși sau bebeluși cărora, prin diagnosticul prenatal, echipele medicale de neonatologie le-au efectuat proceduri chirurgicale de urgență.”
Și deși există numeroase afecțiuni care conduc la infertilitate și ele sunt întâlnite frecvent, fiecare cuplu reprezintă un caz unic, explică dr. Adela Șerban: „Abordarea corectă este una personalizată, adaptată nevoilor și circumstanțelor specifice ale fiecărui cuplu. Evaluarea pacienților trebuie să fie detaliată, asigurată prin testări extinse pentru a identifica cauzele exacte ale infertilității. Ulterior, este necesară stabilirea unui plan de tratament personalizat și o monitorizare continuă, cu ajustări pe parcursul tratamentului pentru a maximiza șansele de succes.”
În ecuația succesului un rol important îl are monitorizarea de precizie în medicina materno-fetală. „Aceasta înseamnă utilizarea unor tehnologii avansate pentru a urmări dezvoltarea fătului și starea de sănătate a mamei pe parcursul sarcinii. Aceasta poate include ecografii de înaltă rezoluție, teste genetice non-invazive, monitorizarea ritmului cardiac fetal și a contracțiilor uterine, și utilizarea de biomarkeri specifici pentru a detecta complicațiile în stadii incipiente”, adaugă dr. Șerban.
Comparativ cu tehnologiile anterioare, monitorizarea de precizie oferă rezoluție mai mare și imagini detaliate. Ecografiile moderne permit vizualizarea structurii fetale cu detalii mai fine, permițând detectarea precoce a anomaliilor. Teste genetice avansate – testele non-invazive, cum ar fi NIPT (testarea prenatală neinvazivă), oferă informații genetice despre făt fără riscurile asociate cu amniocenteza, monitorizarea continuă și date integrate.
Expertiza în monitorizarea de precizie, esențială în FIV
„Expertiza în monitorizarea de precizie este esențială în FIV pentru a maximiza șansele de succes și a reduce riscurile. Monitorizarea atentă a dezvoltării embrionilor, a nivelurilor hormonale ale pacientei și a grosimii endometrului poate ghida momentul optim pentru transferul embrionar și ajustarea tratamentului hormonal. Șansele de succes ale unei proceduri de fertilizare in vitro (FIV) depind de mai mulți factori: vârsta femeii, cauza infertilității, calitatea și numărul de embrioni transferați, experiența clinicii și stilul de viață al cuplului. Astfel, o evaluare detaliată și o abordare personalizată, sub îndrumarea unui specialist în fertilitate, sunt esențiale pentru a maximiza șansele de a obține o sarcină reușită.”
Specialistul mai spune că, în general, monitorizarea de precizie în cazul unei sarcini obținute prin FIV nu diferă de cea aferentă unei sarcini normale. „Sarcinile obținute prin FIV ne aduc mai multe date medicale despre patologii preexistente sarcinii pe care le putem trata sau controla precoce pentru a evita complicațiile în timpul sarcinii. Dacă în patologia de infertilitate este implicat și un factor masculin cunoscut, atunci extinderea investigațiilor spre zona genetică a sarcinii este obligatorie, iar cuplurile sunt consiliate despre acest aspect din timpul procedurilor de FIV. Pacientele care trec prin proceduri de FIV, în general, sunt paciente care colaborează mai ușor cu medicii și efectuează testele necesare monitorizării sarcinii conform indicațiilor medicale pentru bunul mers al sarcinii. În cazul lor, emoțiile se simt pe tot parcursul traseului, de la visul de a deveni părinți la realitatea în care, la căpătul unui drum adesea extrem de lung, își țin copilul în brațe.”
Iar pentru aceasta, o gravidă trebuie să urmeze cu strictețe recomandările medicului, să participe la toate vizitele programate și să comunice orice simptome neobișnuite.
Cât privește ratele de eroare ale actualelor tehnologii de monitorizare, ele sunt mici, dar există: „Nicio tehnologie nu este perfectă și pot exista variabilități individuale. În general, erorile în interpretarea ecografiilor de înaltă rezoluție sau a testelor genetice non-invazive sunt rare, dar ele depind de calitatea echipamentului și de expertiza medicului”, conchide dr. Șerban.
