Infertilitatea vine rareori doar cu analize, proceduri și diagnostice. Pentru multe cupluri, ea aduce și întrebări greu de rostit chiar și în cabinetul medicului – despre vinovăție, timpul pierdut, teama că au amânat prea mult sau anxietatea legată de tratamente și șansele reale de a avea un copil. Unele dintre cele mai apăsătoare întrebări rămân, uneori, nespuse. Dr. Anca Ștefan, medic specialist Obstetrică-ginecologie în cadrul Fertility Institute din București, vorbește despre temerile pe care cuplurile le au frecvent, dar pe care uneori nu îndrăznesc să le exprime și explică de ce e important ca acestea să fie discutate deschis.
Infertilitatea se vindecă în doi
Pentru multe cupluri, drumul spre un copil începe cu analize, investigații și protocoale medicale. Dar, dincolo de partea clinică, există o zonă mai puțin vizibilă a infertilității: întrebările pe care pacienții nu le formulează întotdeauna direct în cabinet, dar care le apasă constant deciziile, așteptările și parcursul emoțional.
„Am ajuns prea târziu?“, „E posibil ca problema să fie la partener?“, „Am făcut ceva greșit în trecut?“, „Ce se întâmplă dacă tratamentul nu funcționează?“ – sunt întrebări care apar frecvent în practica medicală, deși rareori sunt exprimate deschis în cabinet. În spatele lor nu stă doar nevoia de informație, ci și un amestec de anxietate, regret și presiunea timpului care trece.
Cercetările confirmă această dimensiune emoțională a infertilității. Un studiu publicat în Journal of Clinical Psychology in Medical Settings arată că stresul asociat infertilității nu este doar individual, ci afectează în mod direct ambii parteneri, fiind strâns legat de incertitudinea diagnosticului și de presiunea continuă a tratamentelor. Infertilitatea devine astfel o experiență de cuplu, nu doar o condiție medicală a unui singur pacient.
Dacă la nivel de cuplu infertilitatea este asociată cu stres emoțional semnificativ, la nivelul tratamentelor această presiune se accentuează. Cercetări publicate în revista științifică Human Reproduction arată că fertilizarea in vitro este frecvent însoțită de niveluri crescute de anxietate, în special în perioada de așteptare dintre proceduri și testarea rezultatului.
Pentru multe cupluri, aceste temeri devin parte din experiența infertilității la fel de mult ca analizele sau tratamentele. Iar medicii spun că felul în care sunt discutate poate influența modul în care pacienții traversează întregul proces.
Dintre toate aceste temeri, câteva întrebări apar constant în cabinet, chiar dacă nu sunt întotdeauna rostite direct. Le detaliem cu dr. Anca Ștefan.
6 temeri frecvente ale cuplurilor care nu pot face copii
1. „Am ajuns prea târziu?” Presiunea vârstei și regretul anilor care au trecut
O mare parte dintre pacientele care se prezintă la consult de fertilitate au peste 35 de ani, iar unele chiar peste 40. Pentru multe dintre ele, drumul până la specialist a fost unul lung, marcat de încercări repetate, de perioade de așteptare sau de recomandări de tipul „mai încercați“ sau „mai aveți timp“.
Datele din registrele europene confirmă acest tipar: grupa de vârstă 35–39 de ani reprezintă una dintre cele mai numeroase categorii de paciente în tratamentele de reproducere asistată, potrivit ESHRE (European Society of Human Reproduction and Embryology). În același timp, statistici publicate de CDC (Centers for Disease Control and Prevention, SUA) arată că ratele de succes ale fertilizării in vitro scad progresiv odată cu vârsta, mai accentuat după 35 de ani și semnificativ după 40 de ani.
În acest context, una dintre întrebările care apare frecvent în rândul femeilor care ajung la consult – chiar dacă nu este întotdeauna spusă direct, din rușine sau teamă – este legată de timp: „Am ajuns prea târziu?“, „Am pierdut ani importanți?“.
După cum observă și medicii din practica de zi cu zi, acest tip de regret este foarte prezent în rândul pacientelor care ajung mai târziu la evaluare. „Multe paciente de peste 40 de ani ajung la consult cu regretul că nu au început mai devreme investigațiile sau tratamentele“, spune dr. Anca Ștefan, medic specialist obstetrică-ginecologie în cadrul Fertility Institute din București.
Din punct de vedere medical, momentul în care are loc evaluarea poate influența șansele de concepție, deoarece fertilitatea feminină se modifică treptat. Rezerva ovariană și calitatea ovocitelor încep să scadă treptat odată cu vârsta – adică numărul de ovocite disponibile și potențialul lor de a duce la o sarcină viabilă – iar după 35 de ani acest proces devine mai vizibil, atât în practica medicală, cât și în statistici.
„Statistic, după 35 de ani șansele de reușită scad semnificativ, chiar dacă există și cazuri de sarcină la 40–41 de ani cu ovocite proprii. Recomandarea este ca femeile să nu amâne consultul la medicul de infertilitate“, explică dr. Ștefan.
Medicii atrag însă atenția că discuția despre timp nu ar trebui să se transforme într-o sursă suplimentară de vinovăție pentru paciente.
„Nu este util să transformăm trecutul într-un proces de vinovăție. Important este ce opțiuni există acum“, subliniază medicul, care încurajează pacientele să se concentreze pe soluțiile disponibile în prezent, nu pe deciziile din trecut.
2. „E posibil ca problema să fie la partener și nu la mine?“
De multe ori, infertilitatea este văzută ca o problemă a femeii, însă medicii atrag atenția că evaluarea fertilității trebuie privită, de fapt, ca o investigație a cuplului. Datele din literatura de specialitate arată că factorul masculin este implicat în aproximativ 30–50% dintre cazurile de infertilitate, fie ca factor unic, fie asociat cu alte cauze.
În practică, însă, femeile sunt cele care ajung de cele mai multe ori să inițieze investigațiile și să ducă o parte semnificativă a presiunii emoționale asociate diagnosticului.
Componenta masculină este la fel de importantă, chiar dacă mai puțin discutată. Odată cu vârsta, fertilitatea bărbaților se modifică treptat, prin variații ale parametrilor spermatici – numărul spermatozoizilor, capacitatea lor de a se deplasa și forma acestora – dar și prin posibile modificări ale materialului genetic, care pot influența calitatea generală a spermei.
„Este demonstrat că și vârsta bărbatului contează, nu neapărat din punct de vedere cromozomial, ci mai ales prin impactul asupra integrității materialului genetic. Vârsta masculină poate influența calitatea embrionară“, explică dr. Ștefan.
Din acest motiv, medicii subliniază importanța unei evaluări corecte a ambilor parteneri în cadrul investigațiilor de fertilitate.
„Avem nevoie ca bărbații să facă analize specifice, să știm dacă au probleme și ce probleme au. Nu trebuie să investigăm doar femeia și să tratăm doar femeia“, adaugă medicul ginecolog.
În practică, una dintre recomandările pe care medicii le repetă frecvent este ca niciunul dintre parteneri să nu amâne prea mult momentul evaluării și al încercării de a obține o sarcină.
„Cum le spun adesea pacienților, părinților noștri li se explica altădată cum să nu facă copii. Acum noi ajungem în situația în care le spunem oamenilor cum să facă mai repede copii, adică să nu amâne prea mult momentul. Ca și interval de vârstă, perioada 30–35 de ani este considerată una potrivită pentru a încerca obținerea unei sarcini, cel mai indicat până în 35 de ani“, completează medicul ginecolog.
3. „Am greșit cu ceva în trecut de nu pot rămâne însărcinată?“
Pentru multe paciente, diagnosticul de infertilitate vine la pachet și cu o perioadă de reevaluare a propriului trecut. Dincolo de investigații și tratamente, apar întrebări legate de alegerile făcute de-a lungul anilor – de la stilul de viață și alimentație până la decizia de a amâna o sarcină pentru studii, carieră sau stabilitate financiară și emoțională. În încercarea de a găsi o explicație clară, multe femei ajung să caute în trecut un moment sau o decizie pe care să o considere responsabilă pentru ceea ce li se întâmplă acum.
„Întrebările acestea apar foarte des în cabinet: «Ce am făcut greșit?», «Am pierdut prea mult timp?», «Are legătură cu faptul că am ales școala, facultatea sau cariera înainte?», «Contează ce am mâncat sau stilul meu de viață din trecut?» În spatele lor există multă vinovăție și foarte multă presiune emoțională“, explică dr. Ștefan.
Medicii atrag însă atenția că infertilitatea nu poate fi, în majoritatea cazurilor, redusă la o singură cauză sau la o decizie individuală din trecut. Deși există factori care pot influența fertilitatea – precum fumatul, anumite afecțiuni netratate (sindromul ovarelor polichistice, endometrioza, tulburările hormonale tiroidiene sau infecțiile pelvine netratate) sau amânarea obținerii unei sarcini – tabloul este, de cele mai multe ori, unul complex și cu multiple cauze posibile.
„Din punct de vedere medical, infertilitatea nu este, în cele mai multe cazuri, consecința unui singur lucru făcut «greșit». Totuși, vedem frecvent femei care ajung să poarte o povară foarte mare legată de trecut și să își asume mai multă responsabilitate decât ar trebui pentru ceea ce li se întâmplă“, adaugă medicul ginecolog.
4. „O să mă transforme hormonii într-o altă persoană?“
Pentru multe paciente, începutul tratamentului hormonal vine și cu o teamă mai puțin spusă direct: schimbarea de stare, de emoții sau chiar de comportament.
Printre cele mai frecvente reacții pot apărea modificări de dispoziție, sensibilitate emoțională mai crescută, oboseală sau ușoare schimbări ale somnului ori ale apetitului. Acestea nu apar la toate pacientele și nu au aceeași intensitate, dar sunt parte din modul în care organismul răspunde la tratamentul hormonal.
Uneori, această teamă apare chiar și în discuțiile de cuplu, iar medicii încearcă să normalizeze astfel de reacții înainte de începerea tratamentului.
„Pot să fac o glumă? Soțul meu mi-a zis la un moment dat că femeia în timpul sarcinii și a tratamentelor hormonale se transformă într-un dragon. După ce naște este mama dragonilor“, spune dr. Ștefan.
Medicul explică faptul că aceste reacții sunt bine cunoscute în practica medicală și, în general, sunt considerate o parte normală a modului în care organismul răspunde la tratament.
„Sunt paciente care nu simt absolut deloc că trec printr-un tratament hormonal și sunt paciente care au aproape toate efectele adverse menționate în prospect“, explică medicul.
În majoritatea cazurilor, aceste reacții pot fi gestionate ușor, atât prin ajustări ale tratamentului, cât și prin sprijin emoțional pe parcursul întregului proces.
„Știm să gestionăm aceste lucruri, iar asta înseamnă atât abordare medicală, cât și sprijin psihologic. Este foarte important să discutăm dinainte cu pacienta la ce să se aștepte, nu doar să citească acasă lista de reacții adverse și apoi să ajungă să creadă că le resimte pe toate“, adaugă medicul.
5. Cum facem ca sexul să nu devină doar o „sarcină de serviciu“ programată după calendar?
În timp, încercările repetate de a obține o sarcină pot transforma intimitatea într-un act „programat“, centrat pe ovulație, analize și calcule de timp, ceea ce poate reduce spontaneitatea și poate pune presiune suplimentară pe cuplu. Tocmai această tendință este una pe care medicii încearcă, de multe ori, să o tempereze în discuția cu pacienții.
„Nu este nevoie să transformăm totul într-un program strict sau într-un calcul permanent al ovulației. Ideal este ca viața de cuplu să rămână cât mai firească, fără presiunea unor reguli rigide“, este de părere dr. Ștefan.
Medicii explică faptul că această recomandare ține nu doar de echilibrul emoțional al cuplului, ci și de modul în care funcționează fertilitatea din punct de vedere biologic.
„Din punct de vedere al sănătății și al calității spermei, nu este recomandat să transformăm viața sexuală într-un program rigid, în care totul se reduce la așteptarea ovulației. În astfel de situații, perioadele mai lungi de pauză pot influența, în unele cazuri, parametrii spermatici“, explică medicul ginecolog.
6. „Dacă nu reușim nici de data asta, ce vom face?“
„Dacă nu reușim nici de data asta?“ este o întrebare care apare frecvent în rândul pacientelor aflate în procesul de fertilizare in vitro, iar fricile lor se schimbă pe măsură ce parcurg acest drum medical și emoțional.
La început, când intră în contact cu acest tip de tratament, predomină teama de necunoscut: injecțiile, protocoalele medicale și, mai ales, incertitudinea rezultatului. Este o etapă marcată de multă anxietate și nesiguranță.
Pentru cuplurile care au trecut deja prin una sau mai multe proceduri fără succes, frica se transformă. Nu mai este vorba despre necunoscut, ci despre teama de eșec repetat și despre gândul dureros că o sarcină ar putea să nu fie posibilă niciodată.
De multe ori, această teamă persistă și nu este exprimată direct în cabinet, chiar dacă influențează profund starea emoțională a pacientelor. Poate că tocmai de aceea ar merita mai mult spațiu în discuțiile medicale, pentru a fi înțeleasă și abordată mai devreme.
„În funcție de stadiul în care se află, fricile pacientelor diferă. La început este frica de necunoscut, de tratamente și de tot ce urmează. După proceduri nereușite, apare teama de eșec repetat și întrebarea dacă vor reuși vreodată“, explică medicul.
În acest context, rolul echipei medicale nu este doar unul tehnic, ci și de sprijin constant pe tot parcursul procesului. Prin consultații și discuții repetate, medicii ajung să cunoască bine fiecare cuplu și să își adapteze abordarea.
„Deși pacienții trec printr-un consult psihologic pentru avizul necesar fertilizării in vitro, în timp ajungem să îi cunoaștem foarte bine. Astfel, putem personaliza abordarea pentru fiecare cuplu și încercăm să le fim alături cât mai mult pe parcursul acestui drum“, adaugă medicul.
În multe cazuri, infertilitatea nu înseamnă doar analize și tratamente, ci și un proces lung de confruntare cu propriile temeri, regrete și așteptări. Tocmai de aceea, medicii spun că întrebările pe care pacienții ezită să le pună sunt uneori la fel de importante ca investigațiile medicale în sine.
Despre fricile femeilor care trec prin FIV, urmăriți mai multe în acest video realizat cu dr. Anca Ștefan:
