Pentru mulți părinți, diagnosticul de hipospadias vine la doar câteva ore după nașterea copilului și este însoțit de multe întrebări și temeri. Hipospadiasul este o malformație congenitală în care orificiul prin care copilul urinează nu se află în vârful penisului, așa cum este normal, ci pe partea inferioară a acestuia, între vârf și bază. Deși vestea poate speria la început, afecțiunea nu este o urgență medicală și poate fi tratată cu succes prin intervenție chirurgicală. Dr. Dan Cristea, medic specialist Chirurgie pediatrică la Spitalul Regina Maria Brașov, explică momentul potrivit pentru operație și ce este important să știe părinții după primirea diagnosticului.
Hipospadiasul este una dintre cele mai frecvente malformații congenitale ale aparatului urogenital masculin, potrivit ghidurilor Asociației Europene de Urologie (European Association of Urology – EAU), iar studiile estimează că afectează aproximativ unul din 200-300 de băieți nou-născuți.
Este o malformație congenitală a penisului, în care orificiul uretrei (canalul prin care este eliminată urina) nu este poziționat în vârful penisului, așa cum este normal, ci pe partea inferioară a acestuia, la diferite niveluri, între vârf și baza penisului, în funcție de gravitatea afecțiunii.
Hipospadiasul poate avea mai multe forme, în funcție de locul în care este situat orificiul uretral. În general, cu cât acesta este mai aproape de vârful penisului, cu atât forma este mai ușoară și corectarea chirurgicală este mai simplă. Atunci când orificiul uretral este situat mai aproape de baza penisului sau în apropierea scrotului, vorbim, de regulă, despre forme mai complexe, care pot necesita intervenții chirurgicale mai elaborate.
Pe lângă poziționarea anormală a orificiului uretral, unii copii pot avea și o curbură anormală a penisului sau un prepuț (pielea care acoperă în mod normal vârful penisului) incomplet dezvoltat.
Hipospadiasul se formează în timpul dezvoltării intrauterine, în perioada în care se dezvoltă organele genitale externe ale fătului, între săptămânile 9 și 12 de sarcină. Cauza exactă a apariției acestei malformații nu este cunoscută. Un review sistematic publicat în 2012 în revista Human Reproduction Update arată că apariția hipospadiasului este influențată, cel mai probabil, de o combinație de factori genetici și de factori care acționează în timpul dezvoltării fătului.
Există și o componentă ereditară: băieții care au un tată sau un frate cu hipospadias au un risc mai mare de a dezvolta această malformație.
Cum își dau seama medicii (sau părinții) că bebelușul are hipospadias
Pentru că este prezent încă de la naștere, hipospadiasul este diagnosticat, în cele mai multe cazuri, chiar în maternitate, în urma examenului clinic al nou-născutului. Totuși, în formele mai ușoare, atunci când orificiul uretral este poziționat foarte aproape de locul normal, modificarea poate fi mai greu de observat în primele zile de viață.
„Diagnosticul de hipospadias se stabilește, de regulă, la naștere, de către medicul neonatolog sau ginecolog. Rar, atunci când este vorba despre o formă mai ușoară, diagnosticul poate fi pus mai târziu. Dar am avut și cazuri în care părinții au fost cei care și-au dat seama că este ceva în neregulă“, spune dr. Dan Cristea.
Dacă nu e o urgență, de ce trebuie totuși operat? Ce se întâmplă pe termen lung
Tratamentul pentru hipospadias este unul chirurgical. În timpul operației, chirurgul mută orificiul uretral în poziția normală, la vârful penisului, și, dacă este necesar, corectează curbura penisului și reconstruiește uretra. Scopul intervenției este ca penisul să aibă un aspect și o funcționare cât mai apropiate de normal pe măsură ce copilul crește.
Corectarea chirurgicală nu este făcută pentru că afecțiunea ar pune viața copilului în pericol, ci pentru a preveni probleme care pot apărea pe termen lung.
De ce diagnosticul nu pune viața copilului în pericol
Deși diagnosticul poate speria părinții, este important de știut că hipospadiasul nu reprezintă o urgență medicală și nu pune viața copilului în pericol. Chiar dacă orificiul uretral nu este poziționat în locul obișnuit, copilul poate elimina urina, motiv pentru care intervenția nu trebuie făcută imediat după naștere, ci poate fi planificată la momentul potrivit.
„Hipospadiasul nu este o urgență medicală. Teoretic, poți să nu faci nimic și să îl lași așa. Dar aceasta nu este abordarea corectă, corect se rezolvă chirurgical, prin intervenții de reconstrucție locală“, explică dr. Cristea.
De aceea, recomandarea este ca hipospadiasul să fie evaluat și corectat chirurgical la vârsta potrivită, chiar dacă nu reprezintă o urgență. Netratat, în special în formele mai severe, poate afecta modul în care copilul urinează, aspectul penisului și, ulterior, funcția sexuală sau fertilitatea.
Când este momentul ideal pentru operație? De ce chirurgii preferă primele luni de viață
În cele mai multe cazuri, hipospadiasul poate fi corectat printr-o singură intervenție chirurgicală. În formele mai severe, însă, poate fi nevoie de două sau, mai rar, trei operații.
„Dacă este nevoie de o chirurgie etapizată, intervalul dintre două intervenții este de minimum șase luni. De aceea, este bine ca operația să nu fie amânată. În cazul copiilor care au nevoie de mai multe intervenții, este important ca până în jurul vârstei de doi ani zona să fie complet vindecată. Din fericire, cea mai mare parte dintre cazurile de hipospadias se rezolvă într-un singur timp operator“, explică dr. Dan Cristea.
În ceea ce privește momentul operației, ghidurile Asociației Europene de Urologie recomandă ca intervenția să fie efectuată, în general, între 6 și 18 luni de viață.
Dr. Dan Cristea spune însă că, în practica sa, preferă ca operația să fie realizată chiar mai devreme, între 4 și 6 luni, atunci când acest lucru este posibil. „Chiar dacă mulți părinți cred că un bebeluș este prea mic pentru o astfel de intervenție, la această vârstă, copilul poate suporta intervenții chirurgicale complexe fără probleme“, spune chirurgul.
Cum decurge recuperarea după operație?
Recuperarea după corectarea hipospadiasului este, de cele mai multe ori, una bună, iar majoritatea copiilor revin treptat la rutina obișnuită după perioada recomandată de medic. După intervenție, copilul este urmărit de medic pentru a se asigura că vindecarea decurge normal și că rezultatul operației este cel așteptat.
„E prea mic pentru operație”– Mitul care îi face pe unii părinți să amâne intervenția ani de zile
Totuși, nu toți copiii ajung la operație în primele luni de viață. Unii sunt diagnosticați sau trimiși mai târziu către chirurgul pediatru, iar în alte cazuri părinții aleg să amâne intervenția, din teamă sau din lipsa unor informații corecte.
„Din păcate, nu toți copiii ajung să facă intervenția la vârsta recomandată. Unii părinți vin mai târziu la medic pentru că fie au primit informații eronate, fie le este teamă și consideră că un bebeluș este prea mic pentru o intervenție chirurgicală atât de complexă. Am avut chiar și copii la care prima operație pentru hipospadias a fost făcută la 10 ani, ceea ce nu este deloc situația ideală“, spune dr. Cristea.
Spitalul Regina Maria Brașov, experiență vastă în acest tip de intervenții
În astfel de situații, experiența chirurgului pediatru este importantă, deoarece fiecare caz trebuie evaluat individual, iar tratamentul trebuie adaptat particularităților copilului.
Tocmai de aceea, este important ca părinții să ajungă la un chirurg pediatru cu experiență în tratarea hipospadiasului, care poate stabili momentul potrivit pentru intervenție și cea mai bună abordare pentru fiecare copil.
„În spitalul nostru operăm un număr foarte mare de copii cu hipospadias. Facem constant două, trei, patru, uneori chiar cinci astfel de intervenții pe săptămână. De-a lungul anilor am tratat câteva sute de copii cu această malformație“, conchide chirurgul pediatru.
