Oare ce va fi: băiat sau fată? Multe cupluri vor să păstreze surpriza după naștere, dar majoritatea este dornică să afle cât mai curând posibil sexul viitorului bebeluș. Tehnologia modernă de investigații în sarcină permite acum aflarea acestei informații cu o precizie mai mare.
Pe parcursul celor nouă luni de sarcină gravida este supusă multor investigații și analize. Toate au un rol important pentru sănătatea mamei și a fătului. Momentul cel mai emoționant este însă cel în care cuplul află, cu certitudine, ce urmează să aibă: fată sau băiat? Firește, dacă își dorește acest lucru și dacă sarcina este una obținută pe cale naturală.
Pentru că, în cazul unei sarcini rezultate prin FIV, este posibilă alegerea sexului prin intermediul diagnosticului de preimpantare – PDG. Acesta este efectuat în cadrul ciclurilor de FIV și are ca scop principal nu selectarea sexului viitorului bebeluș, cât identificarea și prevenția anumitor anomalii genetice care pot apărea prin transmitere fie doar la copii de sex masxulin, fie la copii de sex feminin.
Sperma determină sexul copilului
Potrivit specialiștilor Nativia, parte a Rețelei de Sănătate Regina Maria, sexul copilului nu este influențat de ovulație, ci se formează în momentul concepției, când un ovul fertilizat se combină cu un spermatozoid. Există două tipuri de cromozomi sexuali: cromozomul X, prezent atât la femei, cât și la bărbați și cromozomul Y, prezent doar la bărbați. Fiecare mamă contribuie în momentul concepției cu un cromozom X, tatăl putând contribui fie cu un cromozom X, fie cu un cromozom Y.
Combinarea cromozomilor X cu Y determină sexul viitorului copil. Astfel, dacă un ovul fertilizat moștenește un cromozom X de la mamă și unul X de la tată, combinația XX va duce la dezvoltarea organelor sexuale feminine și, prin urmare, la nașterea unei fetițe. În situația în care ovulul fertilizat moștenește un cromozom X de la mamă și unul Y de la tată, combinația XY va duce la dezvoltarea organelor genitale masculine și deci la nașterea unui băiat. Aceasta înseamnă că sperma determină sexul viitorului copil. Formarea sexului are loc în primele etape de dezvoltare embrionară și rămâne neschimbată pe parcursul întregii vieți a viitorului individ.
Ecografia în săptămâna a 12-a, precizie de 70%
Toate informațiile genetice ale viitorului bebeluș sunt prezente încă din momentul concepției, informează whattoexpect.com. Părinții însă trebuie să aștepte până când această informație va fi disponibilă și pentru ei. Cât trebuie să aștepte pentru a fi siguri?
Determinarea cu o mare acuratețe a sexului fătului este posibilă doar în urma unor teste efectuate de medici specializați. La bază stă ecografia, dar și alte metode complementare. Trebuie spus însă că medicul poate face poze fătului pentru a-i determina sexul doar dacă acesta stă într-o poziție care permite identificarea precisă a organelor sexuale. În aceste condiții, chiar și efectuarea unei ecografii cu ajutorul unui aparat performant păstrează o mică marjă de eroare.
Până la finalul săptămânii a 11-a de sarcină fătul ajunge la o dimensiune de 4 – 4,5 centrimetri, echivalentul unei smochine. Chiar dacă fătul se află într-o perioadă de creștere accelerată și organele sale genitale și-au început dezvoltarea, iar trăsăturile încep să capete un aspect apropiat de cel final, se consideră că vârsta nu este una care să permită aflarea sexului.
În săptămâna a 12-a de sarcină sexul copilului poate fi aflat cu o precizie de 70%, în timp ce, după săptămâna a 20-a de sarcină precizia ajunge la 99%.
Amniocenteza. În ce situații se recomandă
O altă metodă de a identifica sexul viitorului bebeluș este amniocenteza. Aceasta este însă o metodă invazivă care presupune recoltarea unei mici cantități de lichid amniotic, prin intermediul unui ac fin, în vederea analizei genetice. O astfel de analiză genetică poate identifica eventuala prezență a sindromului Down, spina bifida sau alte afecțiuni genetice.
Întrucât efectuarea amniocentezei este însoțită de riscul producerii unui avort spontan, analiza este recomandată de obicei doar în situații medicale specifice. Adică atunci când în urma unei ecografii se detectează prezența unei anomalii, dacă există risc crescut de aneuploidii – număr anormal de cromozomi – la testul combinat sau NIPT – Non Invasive Prenatal Testing – prin care se obțin informații genetice despre făt folosind o probă de sânge matern. Totodată amniocenteza este recomandată și în situația în care în antecedentele familiale există tulburări cromozomiale.
Investigația durează două minute și se efectuează în săptămâna 16-24 de sarcină.
O altă procedură prenatală invazivă care implică anumite riscuri (crampe, sângerări, scurgeri de lichid amniotic), inclusiv riscul de avort spontan este biopsia de vilozități coriale. Ea este utilizată pentru a obține mostre de țesut placentar – numite vilozități coriale – din cavitatea uterină în vederea detectării anomaliilor genetice. Se recomandă în suspiciune de sindrom Down, malformații fetale, dar și pentru a afla sexul bebelușului. Biopsia se efectuează, de obicei, în săptămâna 11-14 de sarcină.
Teste de sânge
Sexul viitorului bebeluș mai poate fi aflat și prin metode non-invazive, prin intermediul anumitor teste de sânge. Aceste teste se bazează pe analiza ADN-ului fetal care circulă în sângele mamei și care pot fi efectuate în jurul săptămânii a 9-a de sarcină sau mai târziu. În cazul în care testul de sânge efectuat pentru aflarea sexului copilului identifică existența cromozomului Y se presupune că bebelușul va fi băiat. Iar dacă acest cromozom nu este identificat, se presupune că viitorul copil va fi fată.
