“Atunci când ne reprimăm sentimentele, pierdem contactul cu cine suntem cu adevărat și, implicit, cu cei din jurul nostru”. Oana Nicolau, psihoterapeut și coordonator al echipei de psihoterapeuți Regina Maria, vorbește despre diferența în a percepe și a exprima emoțiile în copilărie și la vârsta adultă:
“Când suntem copii, ne vine foarte ușor să vorbim, uneori aproape neîncetat, despre ce simțim. Ni se pare firesc să dăm glas emoțiilor, în forma lor autentică, pentru că doar în acest fel învățăm să le recunoaștem și să le diferențiem. Dacă ni se pune întrebarea Cum te simți? de mai multe ori în aceeași zi, cel mai probabil vom avea de fiecare dată un alt răspuns, pentru că răspundem cu emoții diferite la situațiile din timpul zilei și ne vine natural să le verbalizăm.’”
Pe cât de simplu ni se pare în copilărie să ne deschidem sufletul în fața celorlalți și să fim prezenți, pe atât de stângaci devenim la acest capitol în viața de adult, când trebuie să ne conștientizăm emoțiile și să le comunicăm celor de lângă noi.
Adolescența este o perioadă critică în dezvoltarea emoțională
Există un punct culminant în dezvoltarea noastră când suntem mai predispuși să pierdem contactul cu emoțiile. Dacă nu știm să îl gestionăm și ne închidem în noi, va fi din ce în ce mai dificil să corectăm mai târziu în viață felul in care ne raportam la ce simțim.
Psih. Oana Nicolau vine cu mai multe detalii: „De obicei, adolescența este o perioadă critică în dezvoltarea emoțională. În această etapă, presiunea socială și dorința de a fi acceptați de grup pot duce la o tendință de a reprima emoțiile, mai ales cele considerate negative sau de vulnerabilitate. Adulții din viața adolescenților joacă un rol crucial – dacă aceștia nu încurajează exprimarea sinceră a emoțiilor, tinerii pot învăța să le ascundă și să le reprime. Acest comportament se poate consolida în viața de adult, când responsabilitățile și așteptările crescute pot amplifica această tendință.”
Cum te simți… cu adevărat? – un experiment psihologic inedit
Pornind de la dificultatea cu care adulții își gestionează emoțiile, Rețeaua de Sănătate Regina Maria a realizat „Experimentul emoțiilor – Cum te simți, cu adevărat?”, o provocare la introspecție și la reconectarea cu propriile emoții. La experiment au participat adulți și copii care au fost invitați de psih. Oana Nicolau să răspundă la întrebarea „Cum te simți?”.
În timp ce răspunsurile adulților sunt gestionate cu precauție de respondenți, cu teama de a se arăta vulnerabili și de a spune ce simt cu adevărat, reacțiile copiilor sunt spontane și autentice, dezvăluind cu sinceritate ce trăiri au chiar în momentul respectiv – entuziasmul de a merge în vacanță cu avionul, îngrijorarea pentru motanul pierdut sau tristețea cauzată de plecarea celui mai bun prieten la o altă școală. Adulții, în schimb, își controlează fiecare răspuns, arătând doar ceea ce consideră ei că ar trebui să vadă ceilalți, nelăsând emoțiile să iasă cu adevărat la suprafață.
Reprimarea emoțiilor ne afectează sănătatea și relațiile cu cei din jur
Reprimarea emoțiilor este o problemă complexă care ne afectează profund atât sănătatea fizică și mentală, cât și legăturile cu ceilalți, dacă nu depunem eforturi pentru a cultiva deschiderea și vulnerabilitatea în relațiile noastre. Adulții care nu mai dau voie sentimentelor să iasă la suprafață o fac fie din teama de confruntare cu acestea, fie din dorința de a menține o aparență de calm și control.
„Pe termen lung, reprimarea emoțiilor poate duce la probleme serioase de sănătate, inclusiv tulburări de anxietate, depresie și boli fizice cauzate de stresul cronic. Relațiile noastre suferă de asemenea, deoarece comunicarea autentică este esențială pentru legături puternice și sănătoase. Lipsa acestei comunicări poate duce la neînțelegeri, resentimente și izolare emoțională”, adaugă psih. Oana Nicolau.
Ascultarea și conștientizarea emoțiilor ne ajută să păstrăm un echilibru comportamental și să evităm acumularea tensiunilor afective care pot declanșa reactii negative precum furie, anxietate crescută sau comportamente compulsive.
„Atunci când nu mai acordăm atenție emoțiilor, devenim mai puțin conectați cu noi înșine și cu cei din jur. Acest lucru poate duce la comportamente de evitare a situațiilor care ar putea declanșa emoții intense sau apelarea la mecanisme de coping nesănătoase, cum ar fi consumul excesiv de alcool sau munca excesivă. Calitatea vieții noastre scade, deoarece pierdem capacitatea de a trăi în prezent și de a experimenta trăirile în toate nuanțele lor emoționale”, precizează psih. Oana Nicolau.
Să nu ne pierdem capacitatea de a trăi în prezent
Copiii vorbesc cu foarte multă ușurință despre ce li se întâmplă în prezent, pentru că fiecare secundă este trăită cu mult entuziasm și curiozitate. Când ne maturizăm însă, ritmul accelerat al vieții ne fură atenția de la prezent și, în același timp, de la a conștientiza cum ne simțim.
„Este esențial să păstrăm curiozitatea și deschiderea pe care le avem când suntem copii. Trebuie să învățăm să acceptăm și să îmbrățișăm toate emoțiile, chiar și pe cele negative. Încurajarea unui mediu de susținere, fie că este vorba de prieteni, familie sau terapeuți, poate ajuta foarte mult în menținerea acestei deschideri și în dezvoltarea unei inteligențe emoționale sănătoase. De asemenea, este foarte important să nu ne pierdem capacitatea de a trăi în prezent, așa cum observăm la copii, deoarece ne ajută foarte mult să rămânem conectați cu trăirile noastre”, mai adaugă psih. Oana Nicolau.
Pentru a trăi în armonie cu noi, este esențial să nu renunțăm la valorile care ne-au definit copilăria, și anume la curiozitate, autenticitate și capacitatea de a cere ajutor. Când intrăm în etapa de maturitate cu aceste lucruri în bagaj, avem șanse foarte mari de a menține o conexiune sănătoasă cu emoțiile noastre pe tot parcursul vieții.
În perioada 8-11 august, particianții la festivalul Untold sunt invitați la Punctul de Prim Ajutor Emoțional, unde pot discuta cu terapeuții Rețelei de Sănătate Regina Maria despre orice subiect legat de sănătatea lor emoțională, într-un spațiu sigur și relaxant, care reface atmosfera din cabinetul de psihoterapie.
