Eric a venit pe lume prin cezariană de urgență în urma unui diagnostic de dezlipire de placentă la maternitatea Regina Maria Băneasa din București. Avea doar 28 de săptămâni. După naștere, a trecut prin două complicații grave – hemoragia cerebrală și hipertensiunea pulmonară. 60 de zile la terapie intensivă și 7 specialiști – neonatolog, cardiolog, neurolog, neurochirurg, hematolog, oftalmolog și kinetoterapeut – ar fi rezumatul în cifre al unei povești începute prea devreme.
„Am fost foarte fericită când am rămas însărcinată. Mă gândeam că e ușor să rămâi însărcinată și că e ușor să fii însărcinată. Că sarcina decurge normal și se ajunge la data estimată. Nu mă așteptam la probleme…”, ne mărturisește Maria, azi mama lui Eric, un prematur complet recuperat datorită echipei de medici din secția de neonatologie a maternității Regina Maria.
Sângerarea ușoară, semnul dezlipirii de placentă
Sarcina Mariei chiar a decurs normal. Problemele au apărut abia în ultima lună când, la unul dintre controalele periodice i-a fost descoperit diabetul gestațional. Apoi, cu o săptămână înainte să nască de urgență, a apărut o sângerare ușoară. La ecografie, s-a văzut un hematom retroplacentar (n.red.: un cheag mare de sânge, care se formează între placentă și uter ca urmare a rupturii unui vas de sânge din placentă. De regulă, acesta este semnul care poate anunța o dezlipire pe o suprafață mai mare sau mai mică a placentei, ceea ce pune sarcina în pericol).
I s-a recomandat să facă injecții care să ajute la maturarea plămânilor copilului pe care îl purta în pântec. Așa a ajuns la maternitatea Regina Maria Băneasa. „M-am speriat când am citit pe internet că asta înseamnă risc de naștere prematură în 7 zile”, își amintește Maria. După prima injecție și încă o ecografie, medicii au decis să o țină 24 de ore pentru supraveghere. În seara aceea de 3 noiembrie 2023 a și născut. Începuse să aibă și dureri asemănătoare celor menstruale, astfel încât a fost nevoie să se intervină de urgență, prin cezariană. Sângerarea era semnul că placenta se dezlipea.
„Era foarte mic… orice atingere îl stresa”
Maria l-a văzut pe pe Eric a doua zi. Apoi în următoarele trei zile cât a mai rămas ea internată. „Puteam doar să-mi pun un deget pe piciorușul lui, fără să-i ating pielea, pentru că orice atingere îl stresa, nu-i făcea bine”, povestește ea. Se născuse prematur, la 28 de săptămâni, cântărind 1.300 de grame, prin cezariană de urgență, căci placenta, singura sursă de hrană și de creștere în burtică, se dezlipise. „Era foarte, foarte mic, plin de fire, într-un pătuț deschis, probabil ca să ajungă repede la el, căci mi s-a explicat că primele 24 de ore sunt critice”, își amintește Maria.
Deși Eric a depășit cu bine primele ore critice, lupta lui era departe de a se fi terminat. „Eu am coordonat îngrijirea lui în perioada cea mai complicată, să zicem, de risc major”, își amintește dr. Cătălina Iordan, medic primar Neonatologie, Spitalul Regina Maria Băneasa, coordonatorul programului de follow-up care s-a implicat strâns în îngrijirea micuțului Eric. Ea și o mulțime de alți medici și asistente din secția de neonatologie, căci, așa cum spune medicul „e foarte greu să poți afirma că ești medicul curant al unui copil în terapie intensivă, în condițiile în care noi toți, la un moment dat, ne rulăm în gărzi, implicându-ne activ în salvarea lor. Ei au nevoie de îngrijire 24 din 24, uneori pe perioada câtorva luni. Complexitatea gesturilor terapeutice utilizate depinde de cât sunt de imaturi și cât de complicat este traseul lor după naștere”, explică dr. Iordan.
Povestea unui învingător mic cu complicații mari
O sarcină cu risc și un bebeluș care urmează cursul prematurității. Așa ar suna în câteva cuvinte povestea micuțului luptător. Doar că în spatele acestor cuvinte au stat 60 de zile de îngrijiri medicale și, în cazul lui, niște intervenții la limită care i-au salvat viața. Căci dincolo de complicațiile frecvente pe care le aduce prematuritatea, Eric a dezvoltat două complicații majore.
„Prematuritatea, dezlipirea de placentă, suferința la naștere, au condus în cazul lui la hemoragia cerebrală. A mai asociat o complicație severă cardiorespiratorie, numita hipertensiune pulmonară. El a manifestat această hipertensiune pulmonară în ziua 3 de viață. Aceasta este o complicație pe care, în forma aceasta precoce, severă, o întâlnim mai rar la prematuri. Hipertensiunea pulmonară severă instalată precoce ne-a forțat să-l îngrijim cu resurse și parametrii de ventilație foarte mari, să-l putem menține în viață. În evoluție, evaluările ultrasonografice (ecografice) au demonstrat faptul ca hemoragia cerebrală s-a agravat. Deci toate aceste lucruri au fost cumva într-o buclă, declanșată de cezariana de urgență, dezlipirea de placentă, nevoia de ventilație și prematuritatea”, explică neonatologul.
Puncțiile care i-au salvat viața
În primele zile de viață, evolutia lui Eric a fost complicată cu hemoragie cerebrală de gradul trei. Riscul de a evolua către hidrocefalie era extrem de mare. Transferul lui în clinica de neurochirurgie nu a fost atunci posibil. Această situație este rezolvată, în mod normal, de medicul neurochirurg care montează un șunt ventriculoperitoneal care permite lichidului să se verse în peritoneu pentru a se elibera presiunea exercitată asupra creierului. Echipa de neonatologie coordonată în acea perioada de dr. Cătălina Iordan a decis atunci să inițieze puncții lombare seriate care să permită eliberarea lichidului în exces din cutia craniană, să scadă hipertensiunea intracraniană. Manevrele s-au efectuat sub monitorizare continuă și evaluare cerebrală ecografică transfontanelară, ne povestește neonatologul.
„Băiețelul cu o inimioară în creier”
Și își amintește de un moment, la ora șapte dimineața în secția de neonatologie a maternității Regina Maria, acolo unde Eric era ajutat să depășească momentele critice. „După intervențiile noastre, acumularea aceea de lichid a început să se diminueze progresiv, adică să evolueze favorabil. În una dintre ecografiile seriate pe care le efectuam eu, în acea dimineață, în imaginea ultrasonografică a apărut o inimioară, pentru că ventriculul, în evoluția favorabilă către resorbție, căpătase această imagine, de inimioară”, ne împărtășește ea, emoționată.
„Băiețelul cu o inimioară în creier” și-a numit apoi prezentarea acestui caz, pe care a susținut-o într-un mediu medical. „Vizualizând imaginile ecografice, neurochirurgul a fost de acord că puncțiile efectuate în maternitate au avut un rezultat excelent, și ne-a transmis următorul mesaj: «Acum nu mai are indicație neurochirurgicală, ați rezolvat cazul!», povestește neonatologul.
„Aceasta este magia din povestea lui Eric”, crede dr. Cătălina Iordan, medicul care a coordonat o armată de oameni în halate albe pentru ca Eric să depășească toate complicațiile prematurității. Și care descoperă magia în tot ce face, magie cu care îi molipsește și pe cei din jur.
7 medici de specialități diferite și 60 de zile în maternitate
Îngrijirea unui nou-născut prematur implică o echipă extinsă de specialiști pentru a asigura o evoluție cât mai bună și prevenirea complicațiilor pe termen lung. Totul începe cu neonatologul care coordonează o întreagă echipă de alți medici și asistenți de neonatologie. Însă el face echipă mai întâi cu obstetricianul și cu anestezistul, implicați la momentul nașterii. În jurul lor au permanent alături o întreagă echipă de asistente supraspecializate în terapia intensivă neonatală.
„Noi am chemat în ajutor, când situația clinică a impus-o, cardiologul. Medicul cardiolog este cel care ne completează evaluarea ecocardiografică complexă a nou-născutului, pentru că noi intuim deja că el are nevoie de această evaluare, știm câte ceva despre complicația pe care el o dezvoltă, iar medicul cardiolog vine și ne confirmă de cele mai multe ori ce suspectăm noi clinic și ne ajută să alegem terapia cea mai potrivită copilului în momentul respectiv”, spune neonatologul Cătălina Iordan. În cazul lui Eric, a fost implicat strâns și radiologul (asistent și medic).
Neurochirurgul poate interveni dacă apare riscul de hidrocefalie din cauza unei hemoragii cerebrale. „Neurochirurgul este specialistul cu care ne-am sfătuit când a apărut acea complicație de hemoragie cerebrală ce risca să evolueze către hidrocefalie. Medicul neurochirurg, care nu există, de regulă, în maternitate, este implicat ori de câte ori este nevoie în gestionarea cazurilor acestea complicate”, explică neonatologul.
„Oftalmologul pediatru este și el implicat în evaluarea și îngrijirea prematurilor foarte precoce, din maternitate. Și dacă prematurul nostru are nevoie de intervenție oftalmologică, el intervine, astfel încât bebelușul să aibă o evoluție cât mai bună. A mai fost implicat în îngrijirea acestui copil kinetoterapeutul, care reprezintă un personaj cheie, încă de când nou-născutul este foarte mic. Kinetoterapeutul a fost implicat precoce în recuperarea lui, chiar de când Eric era încă ventilat, prin terapia respiratorie, posturare, stimulare. Până la plecarea din maternitate, kinetoterapeutul nostru inițiase deja o parte importantă din terapia de care avea nevoie nou-născutul nostru.”
Eric a beneficiat și de eforturile unei echipe specializate în hematologie, pregătirea și inițierea terapiei cu produse hematologice fiind extrem de utilă și frecvent aplicată în terapia intensivă neonatală: „Transfuziile de plasmă și masa eritrocitară sunt produse de sânge pe care le utilizăm în îngrijirea acestor prematuri și implicăm de fiecare dată o întreagă echipă astfel încât aceste proceduri să se efectueze în cea mai siguranță”, mai spune medicul neonatolog.
Eric, primul beneficiar al evaluării GMA
„Eu și kinetoperapeutul din echipă suntem primii dintre beneficiarii unei noi formări în domeniul evaluării riscului de dezvoltare a sechelelor neurologice, supraspecializare sau competență aflată la granița dintre neonatologie/neurologie pediatrică/kinetoterapie și recuperare medicală, prin care putem evalua observațional, periodic, copilul foarte mic, urmărind mișcările generale ale acestuia, astfel încât să putem prezice dacă el va dezvolta complicații neurologice severe sau nu. Se numește evaluarea mișcărilor generale (GMA – general movement assessement).
E un curent nou în lume care presupune resurse logistice minime cu rezultate maxime. Această evaluare se efectuează doar observând copilul și are ca rezultat o estimare care se apropie foarte mult de rezultatele și predicția unui examen RMN cerebral. Doar prin observarea mișcărilor copilului! Eric a fost primul care a beneficiat de această evaluare, dat fiindcă că eu și kinetoterapeutul care l-a îngrijit eram formați în aceasta evaluare. Am decis să inițiem noi puncțiile lombare, cheagurile au fost mobilizate și s-a redresat lichidul acela cefalorahidian, nu s-a mai acumulat, n-a mai apăsat pe substanța cerebrală și copilul nostru a reușit să evolueze ulterior foarte bine neurologic”, ne dezvăluie dr. Iordan cu bucurie.
Pregătirea familiei se face tot din maternitate
Tot din maternitate este pregătită și familia prematurului. Aceasta primește informații despre un program prin care prematurul va fi urmărit și ajutat să se dezvolte optim și acasă, după externarea din maternitate – programul de follow-up al prematurului. „De ce spun urmărit? Pentru că noi, neonatologii, suntem pregătiți în a evalua riscurile acestui bebeluș de a rămâne cu complicații neurologice pe termen lung. Depășind momentele acute din maternitate, complicațiile și particularitățile cazului dictează evoluția lui ulterioară. De aceea, acești copii speciali au nevoie să fie urmăriți în continuare ca să fie pregătiți pentru fiecare etapă de evoluție: să stea funduleț, să meargă de-a bușilea, să se ridice în picioare, să pășească, dar și multe alte fine progrese motorii, comportamentale, emoționale, de conectare și socializare pe care trebuie să le achiziționeze și să parcurgă cât mai bine o perioadă extrem de importantă în evoluția lui ulterioară”, ne explică neonatologul.
Un adevărat puzzle format din piese umane care a contribuit, fiecare în parte și împreună, la evoluția lui Eric, am spune. „Da, doar că spre deosebire de puzzle-ul care vine cu toate piesele în cutie, în cazul unui prematur, piesele acestui puzzle vin pe parcurs, se modifică, se reașază. Este un puzzle care necesită alte și alte piese care să vină în completare. Pentru că în funcție de evoluție și progresele dintr-o anumită etapă, alte și alte resurse sunt utile în îngrijirea lui”, ne lămurește dr. Iordan.
Eric, începutul poveștii scrise de el
„Abia la o lună am reușit să-l iau în brațe prima oară. Nu m-am mișcat cât l-am ținut în brațe. Aveam mâinile amorțite. Nu m-am mișcat, nici nu m-am clintit și el era atât de mic și de ușor, îi simțeam toate oasele. Foarte mic, dar era frumos”, povestește Maria cu câteva zile de prima aniversare a lui Eric. 3 noiembrie 2024. Luna în care se sărbătorește Ziua mondială a prematurității – 17 noiembrie.
„Astăzi este un copil foarte, foarte energic și foarte vesel. E mult în față cu achizițiile, el are vârsta corectată de nouă luni și o săptămână. Iar vârsta cronologică este de un an. Acum merge în patru labe, se și ridică. Am început și diversificarea la șase luni vârsta corectată și mănâncă orice. Îi plac toate fructele! Dimineața mănâncă tot, iar la prânz are zile când mănâncă mai puțin, zile când mănâncă mai mult”, povestește mama voinicului.
Doar primele zile din cele 60 pe care le-a petrecut Eric la terapie intensivă au fost critice. După ce a depășit complicațiile severe, a rămas în îngrijirea cadrelor medicale până ce a devenit independent. „Adică nu mai depinde de căldura din incubator, nu mai necesită monitorizare, este stabil cardiorespirator, nu mai depinde de nutriția administrată prin sondiță sau prin perfuzie și poate mânca la biberon sau la sân. Și crește. Crește peste două kilograme, astfel încât să poată fi trimis acasă”, completează dr. Cătălina Iordan.
