Atunci când intri într-o terapie de cuplu, prima parte a procesului este întotdeauna cea mai frustrantă și mai dureroasă, dar orice schimbare – chiar și cele în bine – cer implicare, efort și timp. E important să nu abandonezi prematur terapia, pentru că, de obicei, pe măsură ce trece timpul, înveți să comunici mai eficient în cuplu. Elena Iorga, psihoterapeut Regina Maria, răspunde la cele mai importante întrebări despre terapia de cuplu.
Terapia de cuplu, spun studiile, ajută la reducerea dificultăților relaționale și duce la îmbunătățirea calității relației. Este o formă de terapie în care se aplică metode specifice, chiar dacă psihoterapeutul care o practică are o formare terapeutică anterioară. Cel mai mare studiu internațional asupra psihoterapeuților a constatat că 70% dintre aceștia tratează cupluri, iar dezvoltarea acestui tip de terapie are în spate o nevoie.
Divorțul a devenit ceva comun chiar și în țările în care, în trecut, era foarte rar întâlnit și, dincolo de acest aspect, chiar și cuplurile care prezintă un risc mic de divorț experimentează perioade foarte tulburătoare și cer ajutorul unui psihoterapeut care lucrează cu relații.
Un astfel de specialist este Elena Iorga, psihoterapeut în cadrul Clinicilor de psihoterapie Regina Maria, care oferă detalii despre ce înseamnă această terapie, când e cazul să apelăm la ea, care e durata la care ne putem aștepta dacă intrăm în terapie de cuplu și de ce e de preferat să nu renunțăm când dăm de greu.
Când e cazul să apelăm la terapie de cuplu?
În general, e bine să apelăm la terapia de cuplu când ne dăm seama că niște schimbări care nu sunt bune s-au petrecut în relația noastră de cuplu și nu le putem gestiona în doi.
„Poate te cerți mai des sau mai tare și după ceartă durează mai mult timp să te împaci sau să repari sau poate observi că nu mai faceți lucruri frumoase și plăcute împreună sau încep să apară dificultăți în relația sexuală ori există diferențe prea mari pe care nu reușiți să le gestionați între valorile voastre sau între așteptările pe care le aveți și, în general, atunci când simți că-ți scade încrederea că relația poate să fie mai bună”, spune Elena Iorga, psihoterapeut (FOTO).
De multe ori, oamenii cred că atunci când sunt într-un impas se pot descurca singuri, dar studiile arată că aproximativ 80% din cuplurile care se ceartă timp de trei-patru ani și care trec constant prin tensiuni se vor despărți.
„Dacă, în timpul acesta, în care ai observat că lucrurile nu merg bine, ai încercat ceva, ai citit, ai încercat să pui în aplicare, te-ai străduit să comunici mai bine, dar nu s-a îmbunătățit ceva, atunci este momentul să apelezi la ajutor din exterior. Cei mai mulți oameni vin ca ultimă resursă pentru că au încercat de toate și nu mai știu ce să facă.”
Elena Iorga, psihoterapeut Regina Maria
Așadar, cei mai mulți parteneri ajung în terapie când au epuizat toate variantele și toate resursele, atât proprii, cât și ale cuplului; unii vin aduși cu forța de către unul din parteneri, iar alții ca să demonstreze că și-au făcut partea de treabă în relație.
Tot de multe ori, oamenii asociază mersul la psihoterapie de cuplu cu eșecul. Însă, atrage atenția Elena Iorga, a apela la un ajutor de specialitate nu înseamnă nici că ați eșuat ca parteneri, nici că s-a dus bucuria sau iubirea dintre voi, ci înseamnă că relația are nevoie de mai multă grijă. De fapt, a alege să mergeți la terapie de cuplu este o dovadă de maturitate și o dovadă de prețuire a iubirii dintre voi.
În ce situații este utilă terapia de cuplu, așadar:
- Înainte de a întemeia o familie (consiliere pre-maritală);
- Când există probleme de comunicare;
- În situații de infidelitate;
- Când sunt dificultăți de relaționare cu familia partenerului;
- În contextul unor dificultăți sexuale;
- Când apar diferențe de așteptări sau de valori între parteneri;
- Pentru gestionarea conflictelor.
„Este important să apelăm la ajutor de specialitate pentru că, atunci când apar conflictele, destul de repede oamenii încep să se agațe de propria viziune și să nu mai vadă și perspectiva celuilalt. Și asta adâncește conflictul. În schimb, atunci când intri în terapie, procesul terapeutic te ajută să aduci și perspectiva relației. Pentru că există perspectiva fiecăruia dintre parteneri și există și perspectiva relației și fiecare ajunge să capete o pondere egală”, mai spune Elena Iorga.
„Este nevoie de timp ca să trecem de la a înțelege la a face drumul.” Cât durează terapia de cuplu
De obicei, când vine vorba de terapie, toată lumea vrea să știe la ce să se aștepte în termeni de timp și de bani. Este una dintre întrebările cel mai des adresate la început de proces, spune Elena Iorga. Ea însăși ar vrea să poată spune un număr de ședințe, pentru ca oamenii care îi trec pragul cabinetului să se poată orienta. Numai că lucrurile nu funcționează astfel când vine vorba de terapie. Nici de cuplu, nici de alt tip.
„Numărul de ședințe diferă în funcție de istoria familiei din care provine fiecare, de istoria personală, de cât de motivat este fiecare dintre parteneri să facă un efort pentru reconstruirea relației și, bineînțeles, de ritmul în care crește fiecare. Adevărul este că terapia de cuplu nu poate dura puțin, pentru că este nevoie de timp ca să trecem de la a înțelege la a face. Drumul de la a înțelege la a face trece prin a simți.”
Elena Iorga, psihoterapeut Regina Maria
Iar procesul este îndelungat tocmai pentru că schimbarea nu se produce doar înțelegând teoretic o idee, ci experimentând altceva în relație. „E nevoie de un pic de timp ca să se așeze informația aceea în noi, să devină adevărul nostru”, mai spune psihoterapeuta, care adaugă că e nevoie de câteva luni pentru ca ceea ce se lucrează în terapie să se așeze și să se transforme de la a înțelege un mecanism la o abilitate pe care omul o va folosi mai departe în relația lui.
Mai întâi e greu, ca apoi să fie mai ușor
La început, când vin în terapie, oamenii încep să vorbească despre ce nu funcționează. Pe măsură ce vorbesc, încep să aibă niște conștientizări: fie să devină evident că problemele lor de cuplu sunt reale și serioase, fie să sesizeze și ce fac ei greșit, nu numai ce fac partenerii. Și, atunci, procesul terapeutic începe să devină frustrant, dureros.
„Sigur că știai și până să vii la terapie că lucrurile nu merg bine, dar, când începi să lucrezi, parcă dovezile că nu este bine se adună și aceasta este o parte dificilă. Este foarte important ca oamenii să știe că de data aceasta totuși nu te mai doare degeaba, ci te doare pentru ca să fie bine mai târziu”, spune Elena Iorga, care subliniază că un terapeut nu ascultă la fel ca un prieten, ci mai degrabă ca un om de știință care se uită cu atenție și cu obiectivitate la relația în care te afli.
Un psihoterapeut de cuplu se uită nu numai la povestea cu care partenerii vin în cabinet, ci și la ce se întâmplă în relația dintre cei doi dincolo de poveștile pe care ei le spun și și le spun unul altuia. Terapeutul observă replicile și comportamentele partenerilor, tiparele lor de atașament, lupta pentru putere, încărcătura emoțională și le oglindește către cei doi, în așa fel încât, treptat, ei devin conștienți de felul în care acționează și reacționează în cuplu.
Tot în terapie, mai spune Elena Iorga, partenerii au ocazia să vorbească despre cum le-ar plăcea lor să fie lucrurile în relație, pentru că, de multe ori, nu fac asta înainte de medierea unui specialist sau, dacă o fac, modul în care comunică nu e cel mai potrivit. „Când vorbesc despre asta (n.r. – despre cum vrei să fie relația), se mai pune o cărămidă la rețeaua aceea neuronală aferentă schimbării pe care ei vor să o facă și asta îi ghidează. E ca și cum ai o țintă, știi unde vrei să ajungi, poți să evaluezi în timpul terapiei dacă te apropii sau te îndepărtezi de obiectivul acela. Și bineînțeles că asta îți arată și când ai terminat, când ai ajuns acolo”.
Ce se poate întâmpla în terapia de cuplu
Înainte de a trece la ce este și ce se poate întâmpla în terapie de cuplu, să clarificăm ce nu este. Terapia de cuplu nu este o modalitate de manipulare a partenerului sau de schimbare a acestuia când ceva nu îți convine, terapia de cuplu nu înseamnă că vă veți întoarce la cum era înainte, nu înseamnă a avea dreptate, a pune un diagnostic sau că altcineva – terapeutul – va face lucrurile în locul tău sau în locul vostru.
În schimb, înseamnă însoțirea voastră, ca parteneri, în a clarifica tiparele comportamentale și în a învăța cum să retrageți proiecțiile vechi, care vin din credințe stabilite în trecut (de exemplu, credința că „dacă spun ce mă doare, nu îi va păsa nimănui/se vor supăra pe mine”).
De asemenea, tot în terapie, partenerii sunt încurajați să vorbească despre sine și să își asume exprimarea sinelui, să își audă propriile nevoi, dar să le audă și pe ale celuilalt, să învețe ce înseamnă să te simți în siguranță atât în propriul corp, cât și alături de partener, sunt încurajați să depună efort în favoarea relației, nu împotriva ei, și să facă acest lucru cu regularitate.
Și mai e ceva, spune psihoterapeuta Elena Iorga, cu referire la cei care au și copii: „A învăța despre iubirea de cuplu și cea de părinte: dacă alegi să iubești din rolul de părinte, sacrificând relația de cuplu, nu înseamnă că dai mai departe iubirea. Dai mai departe renunțarea ta la iubire și oferi, de fapt, un model de neiubire dintre un bărbat și o femeie. Iar copilul e al tău doar un timp. Nu îți va ține de cald toată viața; si nici tu lui. Și, în plus, este nedrept să îi dai de îndeplinit un alt rol decât cel de copil.”
În terapia de cuplu, uneori există și ședințe individuale
Unul dintre lucrurile mai puțin știute despre terapia de cuplu este că uneori, în funcție de particularitatea situației, pot exista și ședințe individuale. Da, se numește terapie de cuplu pentru că partenerii vin împreună, dar unele motive pot conduce la necesitatea ca unul sau ambii parteneri să aibă nevoie și de câteva ședințe individuale, acestea fiind tot sub umbrela terapiei de cuplu.
„Fie pentru că partenerii sunt foarte reactivi și au nevoie să mai lucreze pe câteva teme personale ca să poată să revină fără ca acele comportamente pe care le au să fie distructive, fie pentru că avem nevoie să mergem un pic mai adânc în istoria familiei extinse, să înțelegem niște tipare. În acest caz, ședințele individuale sunt subsumate terapie de cuplu, fiind apoi rezumate când ne reunim. Nu sunt niște ședințe în care oamenii vin să spună niște secrete pe care nu le pot spune atunci când suntem trei”, explică Elena Iorga.
Peste toate acestea, e important să nu ne blocăm în așteptarea nerealistă – exprimată sau nu – ca totul să fie, cu ajutorul terapiei de cuplu, la fel ca înainte. „Nu ne putem preface că ceea ce s-a întâmplat deja nu există și nu ne putem preface că nu știm ceea ce știm deja. Astfel că sarcina pe care o avem este aceea de a ne găsi resursele de a ne adapta la realitatea existentă”, mai spune psihoterapeutul Elena Iorga.
