Pentru orice părinte, sănătatea copilului este pe primul loc. Iar atunci când cel mic se plânge de dureri de burtică (abdominale), are febră fără o cauză clară sau se confruntă cu infecții urinare repetate, vizita la medic este primul pas. Următorul poate fi o investigație simplă și sigură: ecografia sau ultrasonografia. Dr. Lucian Ionescu, medic primar Radiologie și imagistică medicală în Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, explică tot ce un părinte trebuie să știe despre această metodă de investigare neinvazivă, ce poate face diferența între o problemă minoră și una care ar putea evolua spre complicații.
Ecografia abdominală este una dintre cele mai frecvent folosite investigații imagistice în pediatrie. Potrivit studiilor, 84% din chirurgii pediatri cer ecografii zilnic sau de mai multe ori pe săptămână pentru pacienții lor. De asemenea, 84,1% dintre pediatri au declarat că folosesc ecografia în practica lor clinică.
De ce este importantă ecografia abdominală la copii
Ecografia oferă informații esențiale despre organele interne fără să implice durere sau radiații.
„Ecografia abdominală este partea cea mai folosită în practica de zi cu zi, pentru că aduce informații valoroase despre o plajă mare de afecțiuni – de la patologia ficatului și a căilor biliare, până la pancreas, splină, rinichi sau organele genitale interne”, a precizat dr. Lucian Ionescu (foto jos).
Recomandăm efectuarea unei ecografii atunci când apar anumite semne sau simptome, cum ar fi durerea abdominală, greața, vărsăturile, balonarea, tulburările de tranzit (constipația sau diareea) ori febra de cauză necunoscută, însoțită sau nu de alte manifestări, completează medicul radiolog.
Specialistul dă asigurări că investigația este complet neiradiantă, rapidă și, de cele mai multe ori, nedureroasă. „Ecografia este o metodă imagistică sigură, folosită la scară largă, nu este costisitoare și nu produce durere în cele mai multe cazuri. Ea nu folosește radiații ionizante, de aceea este folosită de primă intenție pentru pacienții pediatrici – de la nou-născuți până la adolescenți”, a adăugat dr. Ionescu.
Pentru o ecografie abdominală corectă, copilul trebuie să vină cu stomacul gol – ideal fără să fi consumat alimente cu 3-4 ore înainte. Acest lucru îl ajută pe medic să vizualizeze mai bine ficatul, colecistul și căile biliare.
„În cazul ecografiilor pentru descoperirea refluxului gastroesofagian al bebelușului, și vorbim de o vârstă foarte mică aici, de la câteva săptămâni până la 3-4 luni de viață, pacientul poate să fie alimentat înainte de examinare sau pe durata examinării. Dar asta înseamnă ca părintele să aibă pregătit un biberon sau mămica să aibă unde să alăpteze copilul”, a spus dr. Ionescu.
Când este nevoie de ecografie renală și urinară
O altă investigație frecvent recomandată este ecografia renală (sau de aparat urinar), care oferă detalii despre rinichi, uretere și vezică urinară.
„Ecografia renală se efectuează atunci când copilul are dureri sau usturimi la urinat, absența micțiunilor, sânge în urină sau infecții urinare repetate. În aceste situații, ecografia ne ajută să depistăm dilatații ale căilor urinare, malformații sau alte cauze care pot favoriza infecțiile”, a spus medicul imagist.
Nu de puține ori, cu ajutorul ecografiei renale medicii, detectează anomalii după primul episod de infecție urinară febrilă, după cum arată studiile. Prevalența anomaliilor la ultrasonografie a fost de 22%. De asemenea, au putut fi depistate grație ecografiei, pietre la rinichi sau calculi renali la copii, conform unui studiu din PubMed.
În multe cazuri, ecografia poate semnala probleme înainte de apariția simptomelor evidente, permițând intervenția rapidă și prevenirea complicațiilor. De exemplu, unele malformații ale aparatului urinar pot fi descoperite încă din primele luni de viață, mai ales atunci când copilul are febră fără cauză aparentă.
„La bebeluși, febra de etiologie neprecizată poate fi un semnal de alarmă pentru o infecție urinară. Multe dintre malformațiile de aparat urinar și dilatațiile de căi urinare debutează cu infecții urinare”, avertizează dr. Ionescu.
Aceste probleme pot favoriza stagnarea urinei și multiplicarea bacteriilor, crescând riscul de infecții repetate sau chiar afectarea funcției renale în timp.
Părinții trebui să știe că pentru o examinare completă, copilul trebuie să vină bine hidratat, cu vezica plină, astfel încât medicul să poată evalua atât umplerea, cât și golirea vezicii.
„Golirea vezicii se va face ori în timpul examinării, ori după examinare, ca noi să putem să determinăm mult mai bine gradul de dilatație a căilor urinare și golirea sau umplerea vezicii urinare”, a afirmat dr. Lucian Ionescu.
Un instrument de prevenție, nu doar de diagnostic
Deși mulți părinți ajung la medic abia când copilul acuză dureri, ecografia poate fi folosită și preventiv, în cadrul controalelor periodice sau atunci când există antecedente familiale de boli renale sau hepatice. „Există situații în care recomandăm ecografia chiar și în absența simptomelor, mai ales dacă există un factor genetic sau o patologie de fond. Ecografia ne permite să descoperim devreme eventuale modificări și să intervenim la timp”, a subliniat medicul imagist.
„Pacienții noștri sunt de la 0 zile, de la momentul nașterii până la 18 plus. Pentru ecografia abdominală nu există o vârstă minimă cu care să începem, abdomenul fiind deschis de la naștere și până în viața adultă”, a mai spus medicul.
Ce este ecografia transfontanelară și când se face?
Ecografia transfontanelară (numită și neurosonografie) este un tip de investigație imagistică folosită pentru a examina creierul bebelușilor.
Ea se realizează prin fontanelă – adică prin „moalele capului”, locul moale din partea superioară a craniului care, la nou-născut, nu este încă osificat complet.
Fontanela acționează ca o „fereastră naturală” prin care medicul poate vizualiza structurile interne ale creierului folosind ultrasunete.
Medicul o poate recomanda:
- de rutină, la nou-născuți și prematuri, pentru a verifica dezvoltarea normală a creierului;
- în caz de traumatisme, convulsii, infecții, icter prelungit, sau dacă există suspiciuni de hemoragie cerebrală ori hidrocefalie;
- la bebelușii născuți prematur, pentru că aceștia au un risc mai mare de hemoragii intracraniene sau alte complicații neurologice.
„Cel mai bine se efectuează în primele 3-4 luni de viață, cât timp fontanela este la o dimensiune maximă. Acest lucru ne permite să avem o fereastră cerebrală pentru a explora structurile intracraniene,” a atras atenția dr. Ionescu.
După ce fontanela se închide complet (de obicei în jurul vârstei de 12-18 luni), ecografia transfontanelară nu mai este posibilă, iar explorarea creierului se face prin alte metode (cum ar fi RMN-ul).
Această investigație îi poate ajuta pe medici să urmărească evoluția creierului la bebelușii cu risc, dar poate detecta malformații, hemoragii, chisturi sau dilatații ventriculare.
Ecografia este una dintre cele mai sigure și utile investigații pentru copii – de la nou-născuți până la adolescenți. Fie că vorbim despre o durere abdominală, o infecție urinară sau o febră neexplicată, ea poate face diferența între o problemă minoră și una care ar putea evolua spre complicații.
