Cancerul de sân este cel mai întâlnit tip de cancer la femei. La nivel global, în 2022, aproximativ 2.3 milioane de femei au fost diagnosticate și 670.000 au murit din cauza acestei boli, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Iar trendul este îngrijorător: estimările Agenției Internaționale pentru Cercetarea Cancerului (IARC) arată că până în 2050 numărul cazurilor ar putea ajunge la 3.2 milioane anual. Statisticile alarmante subliniază cât de important este ca femeile să acorde atenție prevenției și depistării precoce, pentru a evita tratamente complicate și pentru a-și crește șansele de vindecare. În acest context, este esențial să știm să distingem între screening și investigație de diagnostic, două abordări care sunt adesea confundate. Dr. Laura Ianculescu, medic primar Radiologie – imagistică medicală la Ponderas Academic Hospital explică ce înseamnă fiecare, ce investigații sunt recomandate în funcție de vârstă și ce trebuie să facă femeile pentru a se proteja de cancerul de sân.
Dr. Laura Ianculescu este medic primar Radiologie-imagistică medicală la Ponderas Academic Hospital
Confuzia dintre screening (control de rutină) și investigația de diagnostic (investigații când deja există o suspiciune) este frecventă și, din păcate, poate determina femeile să amâne controalele, ceea ce scade șansele de depistare timpurie a cancerului. Un studiu publicat în jurnalul științific BMC Women’s Health arată că multe femei întâmpină dificultăți în a diferenția mamografia de screening și cea de diagnostic.
Un alt studiu realizat de Breast Cancer Surveillance Consortium (BCSC) a analizat peste 3,5 milioane de mamografii efectuate pe parcursul a 12 ani și a constatat că femeile care au avut un rezultat fals pozitiv — adică mamografia a sugerat inițial prezența unui posibil cancer, dar investigațiile ulterioare au arătat că nu există boală — sunt mai reticente să revină la următoarele mamografii de screening programate, comparativ cu cele care nu au avut astfel de experiențe.
Acest lucru arată că un rezultat fals pozitiv poate crea confuzie și anxietate: unele femei percep rechemarea ca pe un semn al unei probleme serioase, nu ca pe o etapă firească a screeningului. În consecință, falsul pozitiv nu doar le descurajează să revină la control, ci le poate face să confunde screeningul cu o investigație de diagnostic.
Ce este screening-ul și de ce este important
Screeningul este, practic, un control de rutină pentru femeile care nu au simptome, dar vor să se asigure că sunt sănătoase. Scopul screeningului este depistarea cât mai timpurie a unor modificări care la început, nu dor, nu se simt și nu se văd. Investigațiile de screening sunt standardizate, adică urmează protocoale medicale clare, se fac periodic și sunt gândite să surprindă chiar și cele mai mici semnale de alarmă, înainte ca boala să aibă timp să se dezvolte.
„Screeningul înseamnă depistare precoce și se face atunci când nu avem niciun simptom: nu simțim noduli, nu există modificări ale pielii și nu apar scurgeri mamare“, explică dr. Laura Ianculescu.
Investigații care se fac în screening-ul pentru cancerul de sân
Până în 40 de ani: ecografia mamară este principala investigație de screening, mai ales în cazul femeilor cu sân dens sau cu factori de risc crescut. Totuși, dacă medicul consideră necesar — de exemplu, în funcție de istoricul personal sau de rezultatele ecografiei — se poate recomanda și mamografia; rămâne tot o investigație de screening, cât timp nu există simptome și vorbim doar despre prevenție. „Până la 40 de ani, când mamografia nu este recomandată de rutină, screeningul se face prin ecografie și prin examinarea clinică a sânilor. Palparea rămâne importantă la orice vârstă — aș recomanda-o din adolescență și până la 90 de ani“, explică dr. Laura Ianculescu.
După 40 de ani: screeningul se face în mod standard prin mamografie (ideal cu tomosinteză), eventual combinată cu ecografie dacă sânul este dens sau există factori de risc. „Screeningul se bazează pe mamografie cu tomosinteză, care este ideală, începând de la 40 de ani, iar în cazul sânilor denși completăm evaluarea și cu o ecografie. Deci, acest cuplu de mamografie cu ecografie este suficient“, punctează dr. Laura Ianculescu.
Aceste investigații se repetă la interval de 1–2 ani, în funcție de recomandările medicului și de istoricul personal al pacientei, pentru a asigura depistarea precoce a oricărei modificări suspecte.
Ce este o mamografie cu tomosinteză și de ce este preferată
Mamografia cu tomosinteză este o variantă avansată a mamografiei clasice. În loc să facă o singură imagine „plană“ a sânului, tomosinteza realizează mai multe imagini strat cu strat (3D), pe care computerul le combină pentru a reconstrui o imagine tridimensională a țesutului mamar.
„Dacă mamografia clasică 2D oferă câte două imagini pentru fiecare sân – una cranio-caudală și una oblică, tomosinteza realizează mai multe «felii» ale sânului, în mai multe unghiuri, ajungând la aproape 20 de imagini pentru fiecare sân. Această abordare permite medicului să observe mai bine eventualele modificări și crește rata de depistare a leziunilor cu până la 51%. Practic, este o revoluție în mamografie și ajută la depistarea timpurie a cancerului“, completează dr. Ianculescu.
Această capacitate de vizualizare detaliată face posibilă identificarea tumorilor încă din faze foarte incipiente, chiar înainte ca acestea să poată fi simțite la examinarea fizică.
„Putem detecta cancerul mult înainte să devină palpabil, ceea ce este extraordinar, pentru că înseamnă că poate fi tratat eficient. Tehnologia actuală ne permite să identificăm tumori de 2–3 mm sau chiar de 1 cm, care altfel nu ar fi simțite la palpare“, afirmă și dr. Dana Nedelcu, medic primar Radiologie – imagistică medicală în cadrul Ponderas Academic Hospital.
„Mamografia bilaterală cu tomosinteză detectează până la 50% mai multe cancere invazive”
Chiar dacă mamografia cu tomosinteză este o metodă extrem de precisă, în cazul sânilor foarte denși poate rata unele leziuni mici, care „se ascund” în țesutul compact.
Un sân dens conține mai mult țesut glandular și fibros și mai puțină grăsime, ceea ce face imaginea mamografică foarte „albă”. Cum și leziunile apar tot alb pe mamografie, ele se pot pierde în acest fundal luminos — ca și cum ai încerca să distingi o pată albă pe o foaie deja albă.
De aceea, ecografia rămâne esențială ca investigație complementară: completează informațiile pe care mamografia nu le poate surprinde și crește semnificativ șansele de depistare timpurie.
„Mamografia într-un sân foarte dens, să zicem cel mai dens sân, chiar dacă e cu tomosinteză, are o rată de detecție de 50-60% pe anumite tipuri de leziuni. Și atunci ce nu reușim să vedem la mamografie în sânii extrem de denși, identificăm cu ajutorul ecografiei, astfel încât acuratețea ajunge aproape de 100%“, adaugă medicul imagist.
Mamografia bilaterală cu tomosinteză detectează până la 50% mai multe cancere invazive, reduce rata de rechemare a pacientelor și scade numărul rezultatelor fals pozitive. Un studiu publicat în jurnalul științific Radiology, în 2024, arată că mamografia cu tomosinteză are o rată de detectare a cancerului mai mare decât mamografia 2D (5,3% vs. 4%) și rata de rechemare este mai scăzută (7.2% vs. 10.6%).
„Deși este mai costisitoare decât mamografia standard, merită efectuată o dată la doi ani pentru că tomosinteza detectează până la 50% mai multe cancere invazive. Și în plus, nu mai rechemăm pacienta de mai multe ori, nu o mai iradiem și nu ajungem la aceste rezultate fals negative care cresc anxietatea pacientei“, completează dr. Ianculescu.
„Multe paciente vin la mamografie înfricoșate și pleacă zâmbind“
Deși mamografia este o metodă de screening foarte eficientă, care poate salva vieți, frica de examinare rămâne unul dintre principalele motive pentru care femeile amână controalele. Această teamă poate duce chiar la evitarea mamografiei, ceea ce poate crește riscul de depistare tardivă a cancerului. Medicii recunosc că frica de mamografie este frecventă printre paciente, dar subliniază că disconfortul este gestionabil și poate fi redus semnificativ.
„Multe paciente vin la mamografie înfricoșate, unora le este teamă că o să li se «storcească» sânul, că o să fie ceva înfiorător și pleacă zâmbind. De fapt, mamografia nu trebuie să fie dureroasă și orice disconfort poate fi minimizat dacă sânul este poziționat corect“, spune dr. Nedelcu.
Disconfortul este real, însă suportabil, iar importanța mamografiei îl face nesemnificativ în comparație cu beneficiile aduse. „Disconfortul există însă, mai ales pentru că sânul trebuie întins și poziționat corect ca să obținem imagini de calitate. Noi comprimăm sânul cât poate suporta pacienta, fără a forța, dar dacă sânul este mai sensibil – de exemplu înainte de menstruație – orice atingere sau presiune poate deranja mai mult. De aceea recomandăm pacientelor să vină la mamografie după ce și-au terminat ciclul menstrual, când sânii sunt relaxați și nu există tensiune sau disconfort“, explică dr. Ianculescu.
„Mamografia nu trebuie evitată sub nicio formă“
Frica de mamografie și ideile greșite despre procedură merg adesea mână în mână. De exemplu, multe femei cred că dacă au sânii mici sau denși nu pot să facă mamografie.
În realitate, dimensiunea sânilor nu afectează calitatea examinării, iar aparatele moderne permit obținerea unor imagini precise chiar și la sâni mai mici sau foarte denși. „Mamografia nu trebuie să fie evitată sub nicio formă. Nu există motive precum «am sânii mici» sau «am sânii denși și eu fac doar ecografie» pentru a renunța la această investigație esențială“, atrage atenția dr. Ianculescu
Ce e important să reținem despre screening:
- Chiar dacă nu apar simptome, controalele regulate pot depista orice schimbare la nivelul sânilor într-un stadiu incipient, când tratamentele sunt mai eficiente și mai puțin invazive.
- Femeile cu rude apropiate diagnosticate cu cancer de sân ar putea începe screeningul mai devreme și e recomandat să fie mai atent urmărite, chiar dacă nu au simptome.
- Autoexaminarea sânilor și observarea eventualelor modificări între controale profesionale este recomandată, dar nu înlocuiește screeningul medical de rutină.
- Dacă medicul observă ceva suspect la screening, se vor efectua investigații suplimentare, cum ar fi biopsie sau RMN, pentru stabilirea unui diagnostic clar.
Ce este investigația pentru diagnostic
Investigația de diagnostic se face atunci când există deja un semn sau un simptom care ridică suspiciuni – de exemplu, un nodul descoperit la palpare, secreție mamelonară, modificări ale pielii din zona sânului sau un rezultat suspect la screening. Scopul acestor investigații este să stabiliească cu certitudine dacă este vorba despre o leziune benignă sau malignă și să ghideze tratamentul ulterior.
Spre deosebire de screening, unde scopul este prevenția și depistarea timpurie, investigația de diagnostic este centrată pe clarificarea unui semn deja prezent.
„În cazul investigației pentru diagnostic, avem la dispoziție câteva instrumente suplimentare. Mamografia și ecografia rămân esențiale, pentru că ne oferă informații detaliate despre leziune. În plus, ne ajută să identificăm eventuale alte leziuni din sân, astfel încât, atunci când se efectuează biopsia, să fie investigate toate zonele suspecte. În funcție de caz, putem folosi mamografie cu contrast sau RMN mamar, pentru a obține o evaluare cât mai completă“, explică dr. Ianculescu.
Ce investigații se fac atunci când există o suspiciune
Mamografie. Este mai detaliată decât cea de screening pentru că include proiecții suplimentare, pentru a vizualiza sânul din mai multe unghiuri, măriri ale zonei suspecte, astfel încât medicul să poată evalua cu precizie forma și marginile leziunii. În anumite cazuri, se poate folosi și substanță de contrast, care ajută la o mai bună evidențiere a modificărilor din țesutul mamar.
Ecografie mamară. Identifică dacă o formațiune depistată în sân este un nodul (o masă solidă) sau un chist (o formațiune plină cu lichid). Aceasta oferă informații importante despre dimensiunea, structura și marginea formațiunii și ajută la planificarea investigațiilor ulterioare, dacă este necesar.
RMN mamar. Este recomandat în cazuri mai complexe, când medicul dorește o evaluare deliată a extinderii unei tumori sau pentru femeile cu risc genetic crescut. Această investigație oferă imagini foarte precise ale țesutului mamar, identifică toate leziunile prezente și ajută la planificarea corectă a tratamentului.
Biopsie. Este singura metodă care poate confirma cu certitudine dacă o formațiune este malignă sau benignă. În timpul procedurii, se prelevează un mic fragment de țesut din zona suspectă, care apoi este analizat la microscop. Biopsia poate fi ghidată ecografic, stereotactic sau prin RMN, în funcție de localizarea leziunii, pentru a asigura precizia prelevării și a oferi un diagnostic cât mai exact.
„Biopsia în cancerul de sân este necesară atunci când imaginea este sugestivă pentru cancer sau când rezultatul nu este clar. Trebuie să avem o certitudine, nu putem să mergem pe supoziții și nici să urmărim pasiv o pacientă cu rezultate incerte, pentru că boala poate evolua între timp. Avem nevoie de un diagnostic rapid ca să putem trata pacienta cât mai eficient“, explică dr. Nedelcu.
Biopsia poate fi făcută cu trei tehnici diferite
Biopsia ecografică se folosește atunci când leziunea poate fi vizualizată clar la ecografie. Este rapidă, neinvazivă și permite medicului să urmărească acul în timp real, ceea ce crește precizia și confortul pacientei.
Când leziunea nu se poate vedea la ecografie și este vizibilă doar la mamografie, de exemplu, când există formațiuni mai mici sau microcalcificări, se face o biopsie stereotactică. Practic, biopsia se face în timpul unei proceduri ghidate de mamografie. Aparatul de mamografie calculează poziția exactă a leziunii și ghidează acul pentru prelevare.
Atunci când leziunea nu este vizibilă nici la ecografie, nici la mamografie, se poate efectua o biopsie ghidată prin RMN. În timpul acestei proceduri, țesutul suspect este prelevat cu precizie, fără a afecta restul sânului.
Alegerea metodei depinde de modul în care se vizualizează leziunea: se folosește ecografia dacă leziunea este vizibilă la ecograf, biopsia stereotactică dacă apare doar la mamografie și biopsia ghidată prin RMN dacă se vede numai la RMN. În acest fel, prelevarea este precisă și minim invazivă, fără a afecta țesutul sănătos din jur.
Pașii următori după investigația de diagnostic
Dacă leziunea este benignă, pacientele vor fi urmărite prin controale regulate și investigații periodice, pentru a se asigura că nu apar modificări noi. Aceste verificări sunt adaptate în funcție de tipul leziunii și istoricul fiecărei paciente, astfel încât supravegherea să fie eficientă, dar fără excese inutile.
În cazul în care leziunea este malignă, pacientele sunt evaluate de o echipă de specialiști – chirurg, oncolog, radioterapeut și imagist – care stabilesc împreună cel mai potrivit plan de tratament. Acesta poate include chirurgie, radioterapie, chimioterapie sau terapii țintite, în funcție de tipul și stadiul cancerului. Scopul echipei este să ofere tratamentul cel mai eficient, personalizat, astfel încât să maximizeze șansele de vindecare și să reducă efectele secundare.
Ceea ce trebuie să reținem este că prevenția și depistarea timpurie rămân cele mai puternice arme împotriva cancerului de sân. Screeningul regulat oferă siguranță și liniște, pentru că permite identificarea problemelor înainte ca acestea să devină serioase, iar investigația de diagnostic completează această protecție, clarificând orice suspiciune.
Indiferent de vârstă, mărimea sau densitatea sânilor, fiecare femeie trebuie să acorde atenție controalelor periodice și să nu amâne examinările recomandate de medic.
