Cancerul de sân este cel mai întâlnit tip de cancer la femei. La nivel global, în 2022, aproximativ 2.3 milioane de femei au fost diagnosticate și 670.000 au murit din cauza acestei boli, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.Iar trendul este îngrijorător: estimările Agenției Internaționale pentru Cercetarea Cancerului (IARC) arată că până în 2050 numărul cazurilor ar putea ajunge la 3.2 milioane, anual. Statisticile alarmante subliniază cât de important este ca femeile să acorde atenție prevenției și depistării precoce, pentru a evita tratamentele complicate și pentru a-și crește șansele de vindecare. În acest context, este esențial să știm să distingem între mamografia de control și mamografia de diagnostic, două abordări care sunt adesea confundate. Dr. Laura Ianculescu, medic primar Radiologie – imagistică medicală și Dr. Dana Nedelcu, medic primar Radiologie – imagistică medicală, la Ponderas Academic Hospital, explică ce înseamnă fiecare, ce investigații sunt recomandate în funcție de vârstă și ce trebuie să facă femeile pentru a depista precoce cancerul de sân.
Confuzia dintre controlul de rutină sau depistarea precoce și investigația de diagnostic (atunci când deja există o suspiciune clinică) este frecventă și, din păcate, poate determina femeile să amâne controalele, ceea ce scade șansele de identificare timpurie a cancerului. Un studiu publicat în jurnalul științific BMC Women’s Health arată că multe femei întâmpină dificultăți în a diferenția mamografia de screening de cea de diagnostic.
Un alt studiu realizat de Breast Cancer Surveillance Consortium (BCSC) a analizat peste 3.5 milioane de mamografii efectuate pe parcursul a 12 ani și a constatat că femeile care au avut un rezultat fals pozitiv — adică mamografia a sugerat inițial prezența unui posibil cancer, dar investigațiile ulterioare au arătat că nu există boală — sunt mai reticente să revină la următoarele mamografii de screening programate, comparativ cu cele care nu au avut astfel de experiențe.
Acest lucru arată că un rezultat fals pozitiv poate crea confuzie și anxietate: unele femei percep rechemarea sau efectuarea de investigatii complementare ca pe un semn al unei probleme serioase, nu ca pe o etapă firească a screeningului. În consecință, falsul pozitiv le descurajează să revină la control.
Depistarea precoce și de ce este importantă
Controlul de rutină este potrivit pentru femeile care nu au simptome, dar vor să se asigure că sunt sănătoase. Scopul lui este depistarea cât mai timpurie a unor modificări care la început, nu dor, nu se simt și nu se văd. Investigațiile sunt standardizate, adică urmează protocoale medicale clare, se fac periodic și sunt gândite să surprindă chiar și cele mai mici semnale de alarmă, înainte ca boala să aibă timp să se dezvolte.
„Controlul înseamnă depistare precoce și se face atunci când nu avem niciun simptom sau semn: nu simțim noduli, nu există modificări ale pielii și nu apar scurgeri mamare“, explică dr. Laura Ianculescu.
Investigații care se fac în screening-ul pentru cancerul de sân
Până în 40 de ani: ecografia mamară este principala investigație de control, dacă nu există mutații genetice dovedite. Totuși, dacă medicul consideră necesar — de exemplu, în funcție de istoricul personal sau de rezultatele ecografiei — se poate recomanda și mamografia. „Până la 40 de ani, când mamografia nu este recomandată de rutină, screeningul se face prin ecografie și prin examinarea clinică a sânilor. Palparea rămâne importantă la orice vârstă — aș recomanda-o din adolescență și până la 90+ de ani“, explică dr. Laura Ianculescu.
După 40 de ani: investigația recomandată este mamografia, ideal cea cu tomosinteză, eventual combinată cu ecografie, dacă sânul este dens sau dacă există alți factori de risc. „Controlul mamar se bazează pe mamografie care este singura metodă de investigație validată internațional, ideal cu tomosinteză, începând de la 40 de ani, iar în cazul sânilor denși completăm evaluarea și cu o ecografie. Deci, acest cuplu de mamografie cu tomosinteză și ecografie este suficient pentru a ajunge la o rată de detecție de 100%“, punctează dr. Laura Ianculescu.
Mamografia se repetă în populația generala, la un interval 2 ani, iar la sânii denși ecografia se recomandă în fiecare an.
Ce este o mamografia cu tomosinteză și de ce este preferată
Mamografia cu tomosinteză este o variantă avansată a mamografiei 2D, cea obișnuită. În loc să facă o singură imagine 2D „plană“ a sânului, tomosinteza realizează mai multe imagini seriate (3D), pe care computerul le combină pentru a reconstrui o imagine tridimensională a țesutului mamar.
„Dacă mamografia clasică 2D oferă câte două imagini pentru fiecare sân – una cranio-caudală și una oblică, tomosinteza realizează mai multe «felii» ale sânului, în mai multe unghiuri, ajungând la aproape 20 de imagini pentru fiecare sân. Această abordare permite medicului să observe mai bine eventualele modificări și crește rata de depistare a leziunilor suspecte cu până la 51%. Practic, este o revoluție în mamografie și ajută la depistarea mult mai timpurie a cancerului“, completează dr. Ianculescu.
Această capacitate de vizualizare detaliată face posibilă identificarea tumorilor încă din faze foarte incipiente, înainte ca acestea să poată fi simțite la examinarea fizică (palpare).
„Putem detecta cancerul mult înainte să devină palpabil, ceea ce este extraordinar, pentru că înseamnă că poate fi tratat eficient. Tehnologia actuală ne permite să identificăm tumori de 2–3 mm sau chiar de 1 cm, care altfel nu ar fi simțite la palpare“, afirmă și dr. Dana Nedelcu, medic primar Radiologie – imagistică medicală în cadrul Ponderas Academic Hospital (foto).
„Mamografia bilaterală cu tomosinteză detectează cu până la 50% mai multe cancere invazive”
Chiar dacă mamografia cu tomosinteză este o metodă extrem de precisă, în cazul sânilor foarte denși poate rata unele leziuni mici, care „se ascund” în țesutul compact.
Un sân dens conține mai mult țesut glandular și fibros și mai puțină grăsime, ceea ce face imaginea mamografică foarte „albă”. Cum și leziunile apar tot alb pe mamografie, ele se pot pierde în acest fundal luminos — e ca și cum ai încerca să distingi o pată albă pe o foaie deja albă.
De aceea, ecografia rămâne esențială ca investigație complementară: completează informațiile pe care mamografia nu le poate surprinde și crește semnificativ șansele de depistare timpurie.
„Mamografia într-un sân foarte dens, să zicem cel mai dens sân, chiar dacă e cu tomosinteză, are o rată de detecție de 50-60% pe anumite tipuri de leziuni, mai ales pe cele de tip masă. Și atunci, ce nu reușim să vedem la mamografie în sânii extrem de denși, identificăm cu ajutorul ecografiei, astfel încât împreună: ecografia și mamografia ajung la o detecție de aproape de 100%“, adaugă medicul imagist.
Mamografia bilaterală cu tomosinteză detectează până la 50% mai multe cancere invazive, reduce rata de rechemare a pacientelor și scade numărul rezultatelor fals pozitive. Un studiu publicat în jurnalul științific Radiology, în 2024, arată că mamografia cu tomosinteză are o rată de detectare a cancerului mai mare decât mamografia 2D (5,3% vs. 4%) și rata de rechemare este mai scăzută (7.2% vs. 10.6%).
„Deși este mai costisitoare decât mamografia standard, merită, mai ales că trebuie efectuată o dată la doi ani, pentru că tomosinteza detectează până la 50% mai multe cancere invazive. Și în plus, nu mai rechemăm pacienta de mai multe ori, nu o mai iradiem suplimentar atunci când avem asimetrii densitare, astfel că scade foarte mult numărul de fals pozitive care cresc anxietatea pacientei“, completează dr. Ianculescu.
„Multe paciente vin la mamografie înfricoșate și pleacă zâmbind“
Deși mamografia este o metodă de diagnostic foarte eficientă, care poate salva vieți, frica de examinare rămâne unul dintre principalele motive pentru care femeile amână controalele. Această teamă poate duce chiar la evitarea mamografiei, ceea ce poate crește riscul de depistare tardivă a cancerului. Medicii recunosc că frica de mamografie este frecventă printre paciente, dar subliniază că disconfortul este gestionabil și poate fi redus semnificativ.
„Multe paciente vin la mamografie înfricoșate, unora le este teamă că o să li se «storcească» sânul, că o să fie ceva înfiorător și pleacă zâmbind. De fapt, mamografia nu trebuie să fie dureroasă și orice disconfort poate fi minimizat dacă mamografia este efectuată după ciclul menstrual și dacă pacienta are încredere în asistenta care poziționează sânii“, spune dr. Nedelcu.
Disconfortul este real, însă suportabil, iar importanța mamografiei îl face nesemnificativ în comparație cu beneficiile aduse. „Disconfortul există însă, mai ales pentru că sânul trebuie întins și poziționat corect ca să obținem imagini de calitate. Noi comprimăm sânul cât poate suporta pacienta, fără a forța, dar dacă sânul este mai sensibil – de exemplu, înainte de menstruație – orice atingere sau presiune poate deranja mai mult. De aceea recomandăm pacientelor să vină la mamografie după ce și-au terminat ciclul menstrual, când sânii sunt relaxați și nu există tensiune sau disconfort“, explică dr. Ianculescu.
„Mamografia nu trebuie evitată sub nicio formă“
Frica de mamografie și ideile greșite despre procedură merg adesea mână în mână. De exemplu, multe femei cred că dacă au sânii mici sau denși nu pot să facă mamografie.
În realitate, dimensiunea sânilor nu afectează calitatea examinării, iar aparatele moderne permit obținerea unor imagini precise chiar și la sâni mai mici sau foarte denși. „Mamografia nu trebuie să fie evitată sub nicio formă. Nu există motive precum «am sânii mici» sau «am sânii denși și eu fac doar ecografie» pentru a renunța la această investigație esențială“, atrage atenția dr. Ianculescu.
Există două din trei forme mari de cancer și anume focarul de microcalcificări și distorsiunea arhitecturală care, la început, nu se vâd decât la mamografie.
Ce e important să reținem despre controlul sânilor:
- Chiar dacă nu apar simptome, controalele regulate pot depista orice schimbare într-un stadiu incipient, la nivelul sânilor, când tratamentele sunt mai eficiente și mai puțin invazive.
- Femeile cu rude de gradul I în special pe linie maternă și la o vârstă <40 de ani diagnosticate cu cancer de sân sau cele cu mutații genetice dovedite (de exemplu BRCA 1, etc) încep screeningul mai devreme de 40 de ani și e recomandat să fie mai atent urmărite, cele cu mutații genetice fac și RMN anual.
- Autoexaminarea sânilor și observarea eventualelor modificări între controale profesionale este recomandată, dar nu înlocuiește screeningul medical de rutină.
- Dacă medicul observă ceva suspect la mamografia de screening, se vor efectua investigații suplimentare, cum ar fi ecografia sau RMN-ul pentru identificare și clasificare finală BIRADS, iar pentru stabilirea unui diagnostic de certitudine se efectuează puncția biopsie.
Ce este mamografia de diagnostic
Mamografia de diagnostic se face atunci când există deja un semn sau un simptom care ridică suspiciuni – de exemplu, un nodul descoperit la palpare, secreție mamelonară, modificări ale pielii din zona sânului, un mamelon retractat sau o imagine suspectă la ecografie. Scopul acestor investigații este să stabiliească imagistic dacă este vorba despre o leziune mai degrabă benignă sau malignă care să ghideze managementul ulterior.
Spre deosebire de controlul de rutină, unde scopul este depistarea timpurie, investigația de diagnostic este centrată pe clarificarea unui semn sau simptom deja prezent.
„În ceea ce privește mamografia de diagnostic, avem la dispoziție câteva instrumente suplimentare și anume mamografia 3D cu substanță de contrast intravenoasă care ne oferă informații detaliate despre leziune. În plus, ne ajută să identificăm eventuale alte leziuni din sân, astfel încât, atunci când se efectuează biopsia, să fie biopsiate toate zonele suspecte în același timp „, explică dr. Ianculescu.
Ce investigații se fac atunci când există o suspiciune
Mamografia 3 D, cu tomosinteză oferă proiecții suplimentare, pentru a vizualiza sânul din mai multe unghiuri, măriri ale zonei suspecte, astfel încât medicul să poată evalua cu precizie forma și marginile leziunii. În anumite cazuri, se poate folosi și substanță de contrast, care este similar RMN-ului și ajută la o mai bună evidențiere a modificărilor din țesutul mamar, dar și la depistarea unor alte potențiale leziuni.
Ecografia mamară caracterizează suplimentar formațiunea depistată în sân prin mamografie, poate vedea conținutul (solid sau lichidian), marginile, vascularizația, iar în unele cazuri se folosește și elastografia pentru creșterea specificității, astfel ca împreună cu mamografia să se ajungă la clasificare finală BIRADS optimă, care stabilește prezumpția de cancer. În funcție de această clasificare se poate prezice cam câte șanse (în procente) are acea leziune să fie malignă. Ajută, de asemenea, la stabilirea unui bilanț lezional suplimentar în ceea ce privește numărul leziunilor și statusul axilar ganglionar indispensabil în stadializare.
RMN-ul mamar este recomandat în cazuri selecționate, conform recomandărilor EUSOBI/ ACR. Această investigație are o sensibilitate crescută de cca 98%, adică identifică optim leziunile prezente, dar cu o specificitate mai scazută astfel încât trebuie întotdeauna interpretat împreună cu ecografia și mamografia pentru un bilanț lezional complet și pentru a evita imaginile fals pozitive/negative.
Biopsia este singura metodă de diagnostic care poate confirma cu certitudine dacă o formațiune este malignă sau benignă. În timpul procedurii, se prelevează câteva fragmente de țesut din zona suspectă, care apoi sunt trimise la laborator pentru analizele specifice. Biopsia poate fi ghidată ecografic, mamografic sau RMN, în funcție de localizarea și tipul imagistic de leziune pentru a asigura precizia prelevării și a oferi un diagnostic de certitudine cu prelevări cantitative conform ghidurilor.
„Biopsia în cancerul de sân este necesară atunci când imaginea este suspectă pentru cancer. Trebuie să avem o certitudine, nu putem să mergem pe supoziții și nici să urmărim pasiv o pacientă cu rezultate incerte, pentru că boala poate evolua între timp. Avem nevoie de un diagnostic rapid ca să putem trata pacienta cât mai eficient“, explică dr. Nedelcu.
Biopsia poate fi făcută cu trei tehnici diferite
Biopsia ecografică se folosește atunci când leziunea poate fi vizualizată clar la ecografie. Este rapidă, minim-invazivă, confortabilă pentru pacientă și permite medicului să urmărească acul în timp real, ceea ce crește precizia actului medical.
Când leziunea nu se poate vedea la ecografie și este vizibilă doar la mamografie, de exemplu, când există distorsiuni arhitecturale sau microcalcificări, se face o biopsie stereotactică. Practic, biopsia se face în timpul unei proceduri ghidate de mamografie. Aparatul de mamografie calculează poziția exactă a leziunii și ghidează acul pentru prelevare.
Atunci când leziunea nu este vizibilă nici la ecografie, nici la mamografie, ci doar la RMN se poate efectua o biopsie ghidată prin RMN.
Alegerea metodei depinde de modul și tipul leziunii, se folosește ecografia dacă leziunea este vizibilă la ecografie sub formă de masă, biopsia stereotactică dacă apare doar la mamografie sau dacă avem nevoie de o cantitate mai mare de țesut fibroglandular cum ar fi în cazul distorsiunilor arhitecturale, iar biopsia ghidată prin RMN dacă se vede numai la RMN. În acest fel, prelevarea este precisă și minim-invazivă, fără a afecta țesutul sănătos din jur.
Pașii următori după investigația de diagnostic
Dacă leziunea este benignă, pacientele vor fi urmărite prin controale regulate și investigații periodice, pentru a se asigura că nu apar modificări noi. Aceste verificări sunt adaptate în funcție de tipul leziunii și istoricul fiecărei paciente, conform ghidurilor, astfel încât supravegherea să fie eficientă, dar fără excese inutile.
În cazul în care leziunea este malignă, pacientele sunt evaluate de o echipă multidisciplinară de specialiști – chirurg, oncolog, radioterapeut și imagist – care stabilesc împreună cel mai potrivit plan de tratament. Acesta poate include chirurgie, radioterapie, chimioterapie sau terapii țintite, în funcție de tipul și stadiul cancerului. Scopul echipei este să ofere opțiuni optime de tratament personalizat, astfel încât să maximizeze șansele de vindecare și să reducă efectele secundare și comorbiditățile pe termen lung.
Ceea ce trebuie să reținem este că screeningul (depistarea timpurie) a cancerului de sân rămâne cea mai puternică armă împotriva cancerului de sân. Screeningul regulat oferă siguranță și liniște, pentru că permite identificarea problemelor înainte ca acestea să devină serioase, iar mamografia de diagnostic, alături de ecografie, clarifică suspiciunea, confirmând-o sau infirmând-o.
Indiferent de vârstă, mărimea sau densitatea sânilor, mamografia este indispensabilă în screeningul cancerului de sân după 40 de ani, fiecare femeie trebuie să acorde atenție controalelor periodice și să nu amâne examinările recomandate de medic.
