În majoritatea țărilor din Europa și în SUA, imagistica pediatrică este o supraspecializare, însă în România nu este recunoscută ca atare. Totuși, sunt medici radiologi pasionați de pediatrie, care lucrează cu cei mici și își dedică timpul aprofundării acestui domeniu. ,,Patologia pediatrică este mult diferită de patologia adultului. Diferența față de o țară în care supraspecializarea e recunoscută ca atare este că toate eforturile le faci individual și că nu există un cadru organizat pentru învățat, în afara modulului de radiologie pediatrică din cadrul rezidențiatului”, a mărturisit dr. Carmen Grigore, medic specialist radiologie-imagistică la Spitalul Regina Maria Brașov. Medicul explică cum ar trebui pregătit copilul pentru o investigație de tip tomografie computerizată sau RMN.
Pentru părinți, dar mai ales pentru micii pacienți contează atunci când în fața lor se află un medic pasionat, un medic empatic și mai ales un doctor cu lipici la copii. Dr. Carmen Grigore nu este doar medic, este și mamă și înțelege foarte bine temerile cu care se confruntă un părinte când vine cu copilul pentru o investigație imagistică mai complexă precum rezonanță magnetică (RMN) sau computer tomograf (CT) cu substanță de contrast.
,,În cazul examinărilor de screening, când consult copii sănătoși, este o adevărată bucurie. Dar atunci când consult copii bolnavi, este ceva mai dificil și sunt multe cazuri în care mă afectează suferința lor, dar mă uimește de fiecare dată câtă putere pot să aibă în ciuda fragilității aparente. În cazurile acestea, deși mi-e greu, mă ajută să mă gândesc că boala este acolo independent de mine și că ajutând la punerea unui diagnostic corect și rapid, le ușurez suferința”, ne-a mărturisit dr. Carmen Grigore (FOTO).
În România, medicii care vor să facă imagistică pediatrică trebuie să investească foarte multe resurse în formare. Iar dr. Grigore nu a făcut rabat de la această regulă, având la activ nenumărate cursuri de neuroimagistică și neuroradiologie pediatrică. ,,Am făcut cursuri, am mers să câștig experiență în spitale mai mari și cu siguranță voi mai merge, pentru că încă am foarte multe de învățat. E un proces care practic nu se termină niciodată. Dar toate eforturile depuse sunt răsplătite din plin când vezi pacienții revenind la controale ca și copii sănătoși și când îi vezi cum cresc!”, ne-a mai spus medicul.
Cum trebuie pregătit un copil pentru CT
Orice părinte care află că micuțul său va fi supus unui CT vrea să știe ce are voie să mănânce și să bea copilul, ce analize trebuie să facă înainte de investigația imagistică și cum să-l pregătească să treacă mai ușor peste acest hop.
„Dacă este vorba de un pacient suficient de mare ca să coopereze, de pe la 3-4 ani, principala pregătire este cea psihică – îi povestim pe înțelesul lui ce se întâmplă, de ce este nevoie și ne jucăm puțin să vadă care e senzația când se mișcă masa aparatului. Esențial este suportul părintelui, care îi poate explica de acasă, să-i arate filmulețe pe youtube eventual, și care stă cu copilul pe tot parcursul examinării”, ne-a mai mărturisit dr. Carmen Grigore.
Aparatul CT folosește radiațiile ionizante (raze X), motiv pentru care examinările CT sunt recomandate responsabil, atunci când există situații serioase și când alte mijloace de diagnosticare sunt depășite: în traumatisme severe, infecții grave, malformații sau suspiciunea existenței unor tumori.
Avantajul unei examinări CT este versatilitatea și rapiditatea cu care poate fi efectuată (rar examinările CT durează mai mult decât câteva minute). Uneori sunt indicate CT-urile cu substanță de contrast, în cazul în care se evaluează vascularizația regiunii examinate, fie în structuri arteriale/venoase (AngioCT, Angio IRM), fie în patologia tumorală sau când e nevoie de evaluarea funcției unui organ (rinichii și căile urinare, de exemplu în examinările Uro-CT sau Uro-RMN).
De asemenea, în traume este necesară administrarea de contrast pentru evaluarea integrității organelor parenchimatoase (ficat, splina, rinichi).
Dacă este necesară administrarea de substanță de contrast, medicii recomandă să aibă cel puțin 3 ore de la ultima masă (ideal 4), masă care să fie ușoară (o supă de exemplu).
,,Copilul nu trebuie să consume lichide în ultimele 20 de minute, deoarece administrarea substanței de contrast poate produce senzația de greață și o vărsătură în poziția culcat poate deveni problematică”, a explicat medicul.
Alt beneficiu al unui stomac fără conținut semnificativ este vizualizarea mai bună a organelor abdominale.
În cazul examinării CT cu contrast, sunt necesare dozarea de uree și creatinină, pentru a se asigura medicii că funcția renală este bună și că eliminarea substanței de contrast va decurge normal.
La copiii care necesită sedare pentru a fi examinați (vârstă mică, pacienți necooperanți, agitați) este necesar să se respecte indicațiile medicului care asigură sedarea.
RMN-ul este o examinare zgomotoasă: cum pregătim copilul
Examinarea RMN sau IRM durează mai mult, este cumva complementară CT-ului, dar folosește pentru obținerea imaginilor un câmp magnetic de intensitate mare; nu presupune iradiere.
Recomandările în cazul examinării CT se aplică și în cazul RMN, doar că vârsta de la care un copil poate face o examinare RMN fără sedare este semnificativ mai mare: 6-7 ani, de obicei, cu rare excepții la vârste mai mici.
,,Particularitatea examinării RMN este durata lungă de timp în care copilul trebuie să stea complet nemișcat – ca exemplu, o examinare cerebrală nativă durează cam 15-20 de minute, în funcție de protocolul necesar și orice mișcare, oricât de mică, se traduce prin artefacte care apar pe imagini și care pot necesita repetarea secvenței respective, și implicit creșterea timpului examinării. În plus, faptul că trebuie să intre într-un tub închis poate părea înspăimântător, dacă nu este pregătit bine înainte, și deși primesc căști, zgomotul de fond al aparatului este mare”, a mai explicat dr. Carmen Grigore, care lucrează ca medic specialist radiologie-imagistică la Spitalul Regina Maria Brașov.
Indicația de examinare îi aparține medicului. Pentru un anumit organ sau pentru o anumită boală, medicul va recomanda o examinare anume, cea mai potrivită, indiferent de preferința părintelui.
„În ambele cazuri, cooperarea medic – părinte este esențială pentru reușită! Nu mi se pare deloc dificil să lucrez cu copiii! Iubesc să lucrez cu copiii, sunt atât de deschiși și de calzi”, ne-a mai mărturisit medicul.
Ce trebuie să știe părintele care stă împreună cu copilul în cameră pe durata investigației RMN sau CT
Medicul e de părere că este chiar recomandat ca părintele să stea împreună cu copilul, mai ales dacă este mititel, pe durata efectuării RMN sau CT.
,,Condiția principală, în cazul în care vorbim despre o examinare iradiantă și persoană care însoțește copilul este de sex feminin (mama, mătușa, bunica) este că aceasta să nu fie însărcinată. Oricine însoțește copilul, va primi ca protecție împotriva radiațiilor un șorț de plumb”, a explicat dr. Grigore.
Părintele nu va sta cu copilul dacă acesta este sedat. Va aștepta în imediata vecinătate pentru a fi alături la trezire.
Și bineînțeles, părintele nu va sta lângă un copil mare, care decide că face examinarea singur.
Însă în absolut toate cazurile, un părinte/tutore trebuie să însoțească pacientul minor, deoarece este necesară obținerea acordului informat și completarea unor consimțăminte în vederea efectuării oricărui tip de investigație.
,,Personalul medical să nu fie perceput ca o amenințare de către copil!”
Părintele ar trebui să îi explice copilului de mic, unde îl duce și de ce, fără minciuni de genul „nu te doare”, atunci când sigur îl va durea. Și dacă până acum ați folosit amenințări de genul „te duc să-ți facă o injecție”, sau și mai rău „eu plec și te las singur dacă mai plângi”, ar fi cazul să nu mai procedați astfel.
,,Pentru orice vârstă și pentru absolut orice fel de manevră care trebuie efectuată asupra unui copil – investigație sau manevră terapeutică, primul pas este ca personalul medical să nu fie perceput ca o amenințare. Apoi în funcție de vârstă copilului, i se poate explica pe înțelesul lui, ce urmează să i se întâmple. Cu un copil mare este mai simplu, pentru că poate pune și întrebările care îl neliniștesc. La cei mici, pregătirea depinde mult de inspirația părintelui sau de ce resurse se pot folosi (telefon, tabletă, jocuri de rol). Atunci când știu deja o parte din ce li se întâmplă, sunt deschiși, calmi și le e mai ușor să asculte explicațiile medicului/ tehnicianului, astfel încât la final cooperează foarte bine!”, a spus medicul.
Alte elemente care contribuie la reușita unei examinări corecte și complete este alegerea unei ore potrivite, astfel încât postul alimentar necesar să nu fie foarte deranjant și nici copilul foarte obosit.
Prezentarea la timp în locul unde se face investigația face ca părintele să fie și el relaxat, în caz contrar micuțul putând să preia din neliniștea și anxietatea resimțite de părinte.
Conduita de după examinare nu presupune nimic special în afara unei hidratări corespunzătoare vârstei.
Cea mai mare provocare: ,,Nu mișca!”
Cum reușește un medic să convingă copiii să nu se miște în timpul investigațiilor, în condițiile în care durata maximă la RMN poate fi și de o oră, o ora și jumătate, în funcție de patologie și de câte segmente din corp este necesar să fie evaluate, ține de abilitatea și imaginația fiecărui specialist.
,,În cazul în care părintele i-a povestit deja, mergem pe povestea părintelui și folosim doar exemplificarea – de obicei cu o jucărie, apoi chiar copilul ajunge în rolul de actor, să experimenteze senzațiile, astfel încât atunci când începe examinarea propriu-zisă să stea relaxat. În urgențe, când părintele nu a putut să pregătească copilul sau dacă nu s-a gândit să facă acest lucru, ne folosim de tot felul de povești care să aibă efect rapid – am căutat peștișori sau dinozauri în burtici, am căutat visul din noaptea trecută în căpșor, am transformat pitici în astronauți sau în supereroi (aparatele noastre chiar seamănă a nave spațiale), am avut concurs „de-a ne-mișcatelea”, etc. – în principiu orice îl face să coopereze și să evităm astfel sedarea”, a povestit dr. Grigore.
La bebeluși, pentru anumite examinări CT care sunt de scurtă durată și nu presupun administrare de contrast, se poate efectua procedura după ce adorm, dar e foarte dificil într-un serviciu imagistic aglomerat, unde programările sunt la intervale scurte de timp, pentru că se pot decala foarte mult.
Dacă pacientul în cauza este suficient de mare ca să coopereze, dar nu atât de mare încât cooperarea să poată fi extinsă atât de mult și este necesară evaluarea mai multor segmente (cap, abdomen și pelvis de exemplu), medicii încearcă să spațieze procedurile în zile diferite, dacă nu presupune administrarea repetată de contrast, sau să apeleze la sedare.
În general, durata unei examinări RMN pentru un segment este cam de jumătate de oră. Cel mai puțin durează 15-20 de minute. În schimb, examinările CT sunt mult mai scurte – 2-3 minute pentru o examinare nativă (cap, sinusuri, ureche sau torace) și 5-8 minute pentru examinările cu contrast.
Examinările de tip RMN sau CT sunt examinări imagistice de înaltă performanță, recomandate atunci când examinările de bază (radiografia și/sau ecografia) corelate cu consultul clinic și analizele de laborator nu sunt suficiente pentru punerea diagnosticului, dar și în traume, mai ales importante, prima examinare recomandată fiind de obicei CT-ul.
