Incontinența urinară este una dintre acele probleme medicale despre care se vorbește prea puțin, deși afectează un număr mare de femei. De la mici scăpări de urină atunci când râdem sau strănutăm, până la unele care afectează calitatea vieții, această afecțiune are tratamente eficiente, dar rușinea face ca multe femei să nu ajungă la medic. Aproximativ 423 milioane de persoane din lume prezentau simptome de incontinență la finalul anilor 2010, potrivit estimărilor citate în literatura de specialitate. Prevalența globală a incontinenței urinare la femei este de 25%. Dr. Andrei Stanciu, medic specialist urolog în cadrul Rețelei de Sănătate Regina Maria explică simplu și pe înțelesul tuturor ce înseamnă incontinența urinară, de ce este mai frecventă la femei, care sunt cauzele, tipurile, dar și soluțiile disponibile.
Incontinența urinară înseamnă pierderea involuntară de urină și apare în special la femei, pentru că anatomia lor este mai diferită, uretra este mai scurtă, iar suportul uretral este mai slab la doamne, este explicația dr. Andrei Stanciu. Problema devine mai frecventă odată cu vârsta: „Femeile care au trecut prin nașteri naturale, sunt la menopauză, au un vagin mai puțin vascularizat, au un suport uretral mai slab. Dacă sunt și mai plinuțe, riscul de a pierde urină crește, mai ales în cazul incontinenței de efort”, ne-a explicat urologul.
O meta-analiză efectuată pe 500.000 de femei în vârstă a raportat o prevalență pentru incontinența urinară la 37.1% în rândul femeilor de vârste mari, demonstrând nu doar că este mai des întâlnită în rândul reprezentantelor sexului frumos, ci și că prevalența crește odată cu vârsta.
Cele mai frecvente tipuri de incontinență urinară
Există mai multe forme de incontinență, însă cele mai frecvente sunt incontinența de efort și incontinența prin imperiozitate. În multe populații, incontinența de efort este cel mai frecvent subtip, urmat de incontinența prin imperiozitate și apoi incontinența mixtă; procentele variază mult între regiuni, conform studiilor.
„Incontinența urinară de efort este favorizată de creșterea în greutate, de nașterile naturale și de înaintarea în vârstă. Vorbim despre acele pierderi care apar când tușim, strănutăm, râdem sau ridicăm ceva greu”, a precizat medicul urolog.
„Al doilea tip de incontinență, cel prin imperiozitate, înseamnă nevoia bruscă de a merge la baie. Pacienta simte că trebuie să urineze imediat, dar nu reușește să ajungă la toaletă la timp”, a spus dr. Stanciu, mărturisind că acest tip există și la pacienții de sex masculin, dar mai rar.
„La bărbați, este mai întâlnită incontinența urinară după intervențiile chirurgicale, în special cele din sfera urologică. Dacă există anumite intervenții la nivelul prostatei, acestea uneori sunt urmate de pierderi de urină”, a spus urologul completând că tratamentul depinde de tipul de incontinență.
„Pentru incontinența urinară prin imperiozitate, tratamentul este, în general, medicamentos. Există mai multe clase de medicamente foarte eficiente, dar în unele cazuri putem apela și la injectarea de toxină botulinică la nivelul vezicii urinare.”
În schimb, pentru incontinența urinară de efort, abordarea este diferită: „Se pot recomanda schimbări ale stilului de viață, precum scăderea în greutate sau terapia cu estrogeni. Dacă acestea nu sunt suficiente, există opțiuni chirurgicale care susțin uretra, astfel încât femeia să nu mai piardă urină. Avem și proceduri minim invazive, cum ar fi injectările parauretrale — pe lângă uretră se introduc substanțe care creează o presiune locală mai mare și previn pierderile”, a explicat medicul.
Pierderea kilogramelor în plus ajută la tratarea incontinenței urinare
Un studiu clasic arată că pierderile în greutate reduc frecvenţa episoadelor de incontinență la femeile supraponderale/obeze, ceea ce susține recomandarea schimbării stilului de viață ca prim pas în această populație.
Recent, s-a demarat un studiu la Yale University care urmăreşte la femei supraponderale cu diabet, administrarea unui agonist GLP-1 (precum Ozempic sau Wegovy, medicamente ce tratează obezitatea și diabetul) și este evaluată reducerea pierderilor urinare. Studiul este observaţional, pe 6 luni, şi încă nu are rezultate definitive.
Exercițiile Kegel utile, dar necesită executare corectă și răbdare
Exercițiile Kegel sunt o formă simplă și eficientă, de antrenament pentru mușchii planșeului pelvin — adică acei mușchi care susțin vezica urinară, uterul (la femei) și rectul.
„Exercițiile Kegel sunt bune într-o anumită măsură, dar e greu să știi dacă contractezi mușchii care trebuie. Nu e ca atunci când faci o flexie cu bicepsul. Mușchii pelvini sunt mai sensibili și multe femei nu reușesc să facă exercițiile corect doar urmărind un clip pe internet”, a explicat dr. Stanciu.
Pentru a ajuta pacienta să execute corect aceste exerciții, există dispozitive speciale și metode de biofeedback; literatura arată că programele structurate (cu supraveghere/feedback) au rezultate mai bune decât instrucțiunile izolate.
„Dacă vorbim de tratamentul medicamentos, efectele pot fi imediate. Schimbarea stilului de viață și exercițiile Kegel necesită răbdare — cam două-trei luni până se observă rezultate. Intervențiile chirurgicale, însă, au efect aproape imediat și oferă o soluție permanentă, dacă sunt corect efectuate”, a afirmat urologul.
Pacientă de 54 de ani, tratată pentru incontinență mixtă: „Doamna era activă și își dorea să-și recâștige calitatea vieții”
Multe femei ezită să vorbească despre incontinența urinară, dar potrivit medicului ,,nu ar trebui să fie așa. Ele cred că lipsa de grijă le face să piardă urină și atunci le este rușine să se prezinte la medic. Ar trebui să se adreseze unui medic pentru ceva ce poate fi rezolvat cu relativă ușurință”, este sfatul medicului Andrei Stanciu.
Un exemplu prezentat de medic ilustrează perfect cum se poate trata cu succes incontinența urinară mixtă.
„A venit la noi o doamnă de 54 de ani care pierdea urină atât la efort — când tușea, râdea sau strănuta — cât și prin imperiozitate, adică avea nevoia bruscă și urgentă de a merge la baie. Într-un astfel de caz, este vorba despre o incontinență mixtă”, a afirmat medicul.
Pentru a corecta pierderile la efort, s-a intervenit chirurgical prin montarea unei meșe sintetice care susține uretra, prevenind scăpările de urină. În paralel, pacienta a urmat un tratament medicamentos pentru a controla episoadele de imperiozitate.
„Doamna era activă și își dorea să-și recâștige calitatea vieții. La controlul de după intervenție, ne-a spus că nu mai are pierderi de urină și este foarte mulțumită de rezultat. Este o dovadă că, dacă ajung la medic, aceste probleme se pot rezolva relativ ușor”, a subliniat dr. Andrei Stanciu.
Incontinența urinară este o problemă împărțită între urologie și ginecologie. „Ambele specialități se pot ocupa de tratament, atâta timp cât medicul are o supraspecializare în acest sens”, a mai spus dr. Stanciu.
Important este ca persoana în cauză să-și depășească barierele de jenă, teamă și să se adreseze unui specialist. Incontinența urinară nu este o problemă „de rușine”, ci o afecțiune medicală frecventă, care se poate trata eficient, iar rezultatele pot fi rapide și semnificative cu impact pozitiv asupra calității vieții.
