După una sau mai multe sarcini, unele femei observă că abdomenul nu mai arată sau nu se mai simte ca înainte, chiar dacă au revenit la greutatea de dinaintea sarcinii. Când se ridică din pat, tușesc sau fac un efort, poate apărea pe mijlocul abdomenului o proeminență care nu era acolo înainte. Un posibil motiv este diastaza mușchilor drepți abdominali, care apare atunci când, în timpul sarcinii, țesutul dintre cei doi mușchi se întinde, iar aceștia rămân mai depărtați unul de celălalt. În unele cazuri, problema se poate ameliora prin exerciții specifice, însă atunci când separarea este importantă, poate fi necesară repararea chirurgicală a peretelui abdominal. Intervenția se poate face și cu ajutorul chirurgiei robotice. Dr. Decebal Fodor, medic specialist chirurgie generală în cadrul Spitalului REGINA MARIA Brașov, explică de ce apare diastaza, cum poate afecta viața de zi cu zi și când poate fi necesară repararea chirurgicală a peretelui abdominal.
Diastaza abdominală înseamnă depărtarea celor doi mușchi drepți abdominali, situați de o parte și de alta a liniei mediane a abdomenului. Între ei se află linia albă, un țesut conjunctiv care, în mod normal, îi menține apropiați.
În timpul sarcinii, pe măsură ce abdomenul se mărește, acest țesut se întinde și se poate lărgi, iar cei doi mușchi se îndepărtează. De aici poate apărea aspectul de abdomen proeminent, uneori chiar și la mult timp după naștere. Cât de frecvent se întâmplă acest lucru și cât timp poate persista diastaza după naștere? Datele din studii arată că este o situație întâlnită destul de des în perioada sarcinii și în primele luni după naștere.
Un studiu publicat în 2016 în British Journal of Sports Medicine, care a urmărit 300 de femei aflate la prima sarcină, a identificat diastaza la aproximativ o treime dintre participante în timpul sarcinii. La șase săptămâni după naștere, proporția a ajuns la 60%, apoi a scăzut treptat, până la 32,6% la un an după naștere. Datele arată că separarea dintre mușchii abdominali se poate reduce în timp, însă la unele femei aceasta rămâne prezentă și după naștere.
Pe măsură ce numărul de sarcini crește, crește și probabilitatea apariției diastazei. Un review publicat în 2021 în revista Hernia, care a analizat 13 studii, a identificat numărul de sarcini printre factorii asociați cu apariția diastazei. Cu alte cuvinte, femeile care au trecut prin mai multe sarcini sunt mai predispuse să dezvolte diastază.
„La pacientele care au trecut prin multiple sarcini se întâmplă să apară diastaze ale mușchilor drepți abdominali. Practic, musculatura dreptului abdominal, cele două teci abdominale, se depărtează. Nu mai rămân una lângă cealaltă, ci apare un spațiu între ele“, explică dr. Decebal Fodor.
Cum îți poți da seama că nu este vorba doar despre „burta de după naștere“
După sarcină și naștere, abdomenul se schimbă, iar faptul că nu revine imediat la forma de dinainte este firesc. Uneori însă, anumite modificări pot sugera că nu este vorba doar despre schimbările obișnuite de după naștere. Când te ridici din pat, tușești sau faci un efort, poate apărea pe mijlocul abdomenului o zonă care se bombează, ca o mică creastă, și apoi revine la loc. Un astfel de aspect poate fi întâlnit în cazul diastazei abdominale. „Când pacientele se ridică sau chiar și când stau drept, se observă o umflătură pe mijlocul abdomenului“, explică dr. Fodor.
Mai mult, unele femei pot simți că abdomenul nu mai are aceeași forță ca înainte, mai ales atunci când fac efort. Le poate fi mai greu să își încordeze musculatura, iar zona poate părea mai puțin stabilă sau mai puțin bine susținută. Uneori poate apărea și un disconfort în abdomen, mai ales atunci când musculatura este solicitată. Studiile arată că femeile cu diastază pot avea mai frecvent dureri abdominale și o forță mai redusă a musculaturii abdominale.
„Deși primul impact ar fi strict estetic, diastaza de drepți abdominali nu este o patologie care ține de estetică. Este o patologie care impactează coloana vertebrală, pentru că automat se modifică postura pacientei. Nu mai ține spatele drept, o să stea adunată, tocmai ca să nu mai fie atât de vizibilă diastaza“, explică dr. Fodor.
„Diastaza afectează calitatea vieții femeii“
Impactul poate fi însă și la nivelul imaginii corporale. Ghidul European Hernia Society, publicat în 2021, menționează modificarea imaginii corporale printre manifestările importante asociate diastazei. Pentru unele femei, schimbarea nu înseamnă doar că abdomenul arată diferit, ci și că nu se mai simt la fel de confortabil în propriul corp. Pot evita anumite haine, pot fi mai preocupate de felul în care arată abdomenul sau pot simți că, în ciuda eforturilor de a reveni la greutatea de dinaintea sarcinii, acesta nu arată așa cum și-ar dori.
Toate aceste schimbări pot ajunge, în timp, să afecteze calitatea vieții. Când abdomenul nu mai oferă aceeași susținere, iar anumite mișcări sau eforturi devin mai dificile, o femeie poate ajunge să renunțe la activități pe care înainte le făcea fără să se gândească prea mult la ele. „Diastaza îi afectează calitatea vieții. De ce? Pentru că ea nu o să mai facă efort cum și-ar dori să facă. Poate nu mai ridică copilul în brațe. Poate nu aleargă, poate nu mai face activități pe care le făcea înainte, nu știu, să meargă cu bicicleta, să joace tenis, să alerge“, adaugă medicul.
Cum se diagnostichează diastaza abdominală
Aspectul abdomenului poate ridica suspiciunea unei diastaze, însă diagnosticul nu se pune doar uitându-te în oglindă. Diagnosticul este pus, de regulă, de medicul chirurg, în urma examinării peretelui abdominal. Acesta evaluează cât de mare este distanța dintre cei doi mușchi drepți abdominali, inclusiv atunci când musculatura este încordată.
Evalurea este importantă și pentru că diastaza poate fi confundată cu o hernie, iar cele două probleme pot apărea și împreună. În cazul herniei există un defect al peretelui abdominal prin care țesut din interiorul abdomenului poate ieși în afară, în timp ce în cazul diastazei este vorba despre lărgirea țesutului dintre cei doi mușchi drepți abdominali. De aceea, o proeminență observată pe abdomen nu este suficientă pentru a stabili singură cauza.
În funcție de situație, evaluarea clinică poate fi completată prin investigații imagistice, cum ar fi ecografia, iar atunci când există suspiciunea unei hernii sau este nevoie de o evaluare mai detaliată, poate fi recomandat și un CT.
Când sunt suficiente exercițiile și când poate fi nevoie de operație?
În cazul unei diastaze de dimensiuni mici, mai ales atunci când nu există simptome importante, se poate încerca mai întâi recuperarea prin exerciții și fizioterapie. Acestea pot ajuta la îmbunătățirea controlului și a forței musculaturii abdominale și pot reduce într-o anumită măsură distanța dintre cei doi mușchi.
O meta-analiză publicată în 2023 în revista științifică Physiotherapy, care a inclus 16 studii și 698 de femei, a arătat că exercițiile abdominale pot reduce într-o anumită măsură distanța dintre cei doi mușchi, însă reducerea este, în general, modestă.
În multe cazuri, recuperarea este primul pas. Dacă însă diastaza este mai accentuată, iar exercițiile nu duc la o ameliorare suficientă sau simptomele continuă să afecteze activitățile de zi cu zi, poate fi luată în calcul repararea chirurgicală a peretelui abdominal. Decizia se ia de la caz la caz, în funcție de aspectul diastazei, de simptome și de cât de mult îi afectează acestea viața pacientei.
Atunci când este recomandată intervenția chirurgicală, scopul este refacerea peretelui abdominal și apropierea celor doi mușchi drepți abdominali. Chirurgul reface și întărește țesutul dintre aceștia, astfel încât peretele abdominal să își recapete continuitatea și susținerea. În funcție de particularitățile cazului, intervenția poate fi realizată printr-o operație deschisă sau prin tehnici minim invazive.
Repararea diastazei prin chirurgie robotică
În anumite situații, repararea diastazei poate fi făcută și prin chirurgie robotică. Prin câteva incizii mici, chirurgul introduce camera și instrumentele cu care lucrează, pe care le controlează de la consola sistemului robotic. Imaginea mărită a zonei operate și mobilitatea instrumentelor îi permit să lucreze cu precizie asupra peretelui abdominal.
În cazul diastazei, intervenția urmărește apropierea celor doi mușchi drepți abdominali și refacerea peretelui abdominal. În funcție de particularitățile cazului și de tehnica folosită, peretele abdominal poate fi întărit și cu ajutorul unei plase chirurgicale, poziționată în spatele țesutului care a fost reparat.
„Dincolo de partea estetică, ne permite să refacem peretele abdominal. Astfel încât aducem cele două teci una lângă cealaltă și putem pune o plasă în spatele tecilor musculare. Suturând cele două teci musculare și folosind o plasă, întărim peretele abdominal “, explică dr. Decebal Fodor.
Incizii mici, recuperare rapidǎ
Unul dintre avantajele abordării minim invazive este că intervenția se realizează prin incizii mici, fără o traumǎ mare la nivelul abdomenului.
„Este o intervenție minim invazivă. Pacienta are trei-patru incizii mici, de sub un centimetru. Sunt incizii mici, făcute la nivelul pielii, prin care chirurgul ajunge la peretele abdominal. Chirurgul suturează din interior musculatura și peretele abdominal. La trei luni, când plasa este deja integrată, de foarte multe ori nici nu se mai vede că este o sutură“, explică medicul chirurg.
Pentru pacientă, acest lucru poate însemna mai puțin disconfort după intervenție și o revenire mai ușoară la activitățile obișnuite. „Scopul este ca, după recuperare, pacienta să poată reveni la activitățile de zi cu zi și să mai simtă povara pe care o avea înainte de operație“, spune dr. Fodor.
Medicul dă și exemplul unei paciente cu care a folosit chirurgia robotică pentru a trata, în același timp, o hernie ombilicală dureroasă și o diastază a mușchilor drepți abdominali. „Am reușit cu ajutorul platformei da Vinci să reconstruiesc peretele abdominal, să suturez teaca drepților abdominali, să așez o plasă în spatele peretelui abdominal, iar la trei luni de la operație, pacienta a putut începe exercițiile pentru întărirea și tonifierea musculaturii abdominale“, povestește dr. Fodor.
În cazul femeilor care au o diastază și pentru care exercițiile nu sunt suficiente, repararea chirurgicală poate însemna mai mult decât schimbarea aspectului abdomenului. Poate însemna să își recapete treptat încrederea în propriul corp, să se poată mișca și să facă efort fără să simtă că abdomenul le limitează și să revină la activitățile de zi cu zi cu mai multă libertate. „Scopul nostru este ca pacienta să ajungă să aibă o stare generală mult mai bună decât avea înainte de operație“, conchide medicul chirurg.
Un abdomen schimbat după sarcină nu trebuie ignorat
Pentru o femeie care a rămas cu un abdomen schimbat după sarcină, cu o proeminență care apare la efort sau cu senzația că nu mai poate face anumite lucruri ca înainte, primul pas este să afle care este cauza. Diastaza abdominală nu este ceva cu care trebuie neapărat să se obișnuiască și nici orice abdomen care nu revine la forma de dinaintea sarcinii nu înseamnă automat diastază. O evaluare medicală poate clarifica situația și, atunci când este nevoie de tratament, poate arăta care este cea mai potrivită variantă pentru fiecare femeie.
