Cât de des ai ales să taci, chiar dacă ceva te-a deranjat profund? De teamă să nu superi, să nu pari exagerat sau pur și simplu ca să „nu faci valuri”? Psihologii avertizează că atunci când ignorăm ceea ce simțim, nu doar relațiile au de suferit, ci și sănătatea noastră. ,,Dacă cineva ne deranjează cu ceva sau ceva ce a făcut cineva ne deranjează, este foarte important să vorbim despre asta. De multe ori, ne e frică să spunem lucrurilor pe nume, pentru că ne e frică că putem să supărăm sau să ne stricăm relația cu cineva. Dar realist vorbind, dacă nu comunicăm, s-ar putea să acumulăm foarte multă furie care să explodeze la un moment dat, ceea ce ne va strica relația, sau să ne vină să ne îndepărtăm de acea persoană, pentru că frustrarea respectivă o să ne afecteze”, explică Lidia Rusu, psiholog și psihoterapeut la Regina Maria Cluj.
Să tăcem când ceva ne deranjează pare, la prima vedere, un gest de maturitate. Evităm conflicte, nu „facem scandal” și păstrăm liniștea. Dar ce se întâmplă cu acea emoție nespusă? Unde merge frustrarea care mocnește în tăcere? Ce riscăm dacă alegem să nu spunem nimic?
Furia – între corp, emoție și relații
Conform Fundației de Sănătate Mentală din SUA( Mental Health Foundation), furia este una dintre emoțiile umane fundamentale. Este un răspuns natural la o amenințare sau o nedreptate și poate varia de la simplă iritare, până la furie oarbă sau resentimente adânci. Problema nu este furia în sine, ci modul în care o gestionăm. Furia nu este întotdeauna negativă. Poate fi o forță a binelui. Indignarea morală îi poate determina pe oameni să militeze pentru schimbare, să îndrepte greșelile și să impună regulile care guvernează societatea noastră.
Oamenii se gândesc adesea la furie și agresivitate ca fiind același lucru, dar cercetătorii estimează că oamenii devin agresivi doar în 10% din cazurile în care se enervează.
Oamenii își exprimă adesea furia verbal. Pot țipa, amenința, folosi cuvinte dramatice, bombarda pe cineva cu întrebări ostile sau exagera impactul asupra lor al acțiunii altcuiva.
Unii oameni care sunt furioși se răzbună indirect, comportându-se ca martirii. Își obțin propria victorie făcându-i pe alții să se simtă vinovați și jucându-se pe această vinovăție. Alții dezvoltă o atitudine cinică și critică constant totul, dar nu abordează niciodată problemele în mod constructiv.
De la furie înăbușită la autovătămare
Unii oameni își internalizează furia. Pot fi în clocot pe dinăuntru, dar nu își arată furia prin modul în care se comportă atunci când sunt în preajma altor oameni.
Persoanele care își internalizează furia se pot autovătăma atunci când sunt furioase, deoarece le este greu să își gestioneze emoțiile. Se rănesc în mod deliberat, de obicei în secret, ca o modalitate de a face față sentimentelor intense pe care nu le pot exprima altfel. Autovătămarea este cea mai frecventă în rândul tinerilor. Aceștia pot simți că le oferă o eliberare de furie, dar orice ameliorare este doar temporară și, la fel ca multe alte modalități evidente de a exprima furia, autovătămarea nu rezolvă problemele pe termen lung.
În opinia psihoterapeutei Lidia Rusu cel mai bine este ca persoanele să vorbească. „Uite, lucrul acesta m-a deranjat. În felul acesta îi dăm o șansă persoanei să înțeleagă ce ni se întâmplă, să răspundă într-un mod în care să ne ajute și să ne salvăm relațiile. Deci ne salvăm relațiile, dacă spunem ce ne deranjează, și ne salvăm până la urmă și pe noi, pentru că ceea ce nu exprimăm prin cuvinte se exprimă în corp adesea și ajungem să somatizăm și să ne îmbolnăvim altfel”, argumentează specialista.
Simptome fizice pe fondul dezechilibrului emoțional
Persoanele cu o problemă de furie pe termen lung tind să fie mai slabe în luarea deciziilor, își asumă mai multe riscuri decât alte persoane și sunt mai predispuse să aibă o problemă de abuz de substanțe.
Furia pe termen lung și intensă a fost asociată cu probleme de sănătate mintală, inclusiv depresie, anxietate și autovătămare. De asemenea, este legată de o sănătate fizică generală mai precară, precum și de anumite afecțiuni, de la hipertensiune arterială, răceală și gripă până la boli coronariene, accident vascular cerebral, cancer și probleme gastro-intestinale.
,,O persoană care nu spune ce o afectează sau ce a deranjat-o la cineva, nu înseamnă că se simte și mai bine. Deranjul acela sau emoția negativă ajunge să se exprime într-un alt mod, în corp adesea: mă doare stomacul, inimă îmi bate mai tare, ajunge să mă doară capul și toate aceste lucruri pe termen lung pot să se cronicizeze și să rezulte niște boli somatice”, a subliniat Lidia Rusu.
Psihologii americani enumeră simptome precum: dureri de cap, palpitații, tensiune musculară sau probleme digestive ca fiind semne ale unui dezechilibru emoțional interiorizat. Furia activează întregul sistem nervos: crește ritmul cardiac, tensiunea arterială, nivelul adrenalinei, iar în momentele de intensitate maximă, ne afectează capacitatea de a gândi clar și rațional. Când furia nu este exprimată sau canalizată constructiv, devine un pericol tăcut pentru sănătatea mintală și fizică.
„Furia nu acționează niciodată singură. Ea este influențată de starea noastră emoțională, de context, de experiențele trecute. De aceea, reacționăm uneori exagerat pentru lucruri aparent banale,” potrivit specialiștilor de la Mental Health Foundation. Uneori, furia nu are legătură cu prezentul, ci este legată de traume vechi, de tipare învățate sau de zile în care ne simțim pur și simplu copleșiți.
Puterea de a alege conștient
Potrivit Calm.com, reacțiile furioase sunt impulsive și ghidate de amigdală – partea „primitivă” a creierului nostru. În schimb, răspunsurile conștiente activează cortexul prefrontal – sediul deciziilor raționale. Asta înseamnă că putem învăța să ne controlăm impulsurile, să vorbim calm și să ne protejăm relațiile – fără să ne ignorăm emoțiile. Psihoterapeuții recomandă câteva tehnici simple, dar eficiente pentru a evita reacțiile distructive:
Respiră înainte să răspunzi. Fă o pauză. Închide ochii. Inspiră adânc. Acest pas mic poate preveni o izbucnire.
Spune ce simți, dar nu acuza. Folosește propoziții cu „eu” – „Eu mă simt rănit când…” în loc de „Tu m-ai rănit!”
Fii atent la corp. Stomacul strâns, maxilarul încordat sau inima accelerată sunt semnale că e momentul să te calmezi.
Recunoaște-ți factorii declanșatori. Gândește-te: reacția ta e despre prezent sau despre ceva mai vechi?
Acceptă că furia nu e un dușman. E o emoție, nu o etichetă.
Furia nespusă se poate transforma în agresivitate pasivă, în cinism, sau, în cazuri mai grave, în autovătămare. Femeile, de exemplu, tind adesea să-și interiorizeze furia, în timp ce bărbații sunt încurajați să o exprime mai deschis. Dar niciuna dintre aceste extreme nu este soluția. A găsi o cale de mijloc – în care să recunoaștem ce simțim și să o exprimăm cu responsabilitate – este cheia echilibrului emoțional.
