Endometrioza este o boală cronică. Ea afectează aproximativ 10% din populația feminină activă hormonal, ceea ce înseamnă că, în lume, circa 176 de milioane de femei aflate la vârste reproductive suferă de această afecțiune debilitantă. Mai mult, endometrioza este și una dintre principalele cauze ale infertilității feminine. Dr. Alexandra Poienar, medic specialist Obstetrică-Ginecologie la Spitalul Regina Maria Cluj, atrage atenția asupra faptului că, deși există o întreagă serie de semne care indică prezența endometriozei, multe femei tind să le ignore și să nu țină cont de ele, considerând că sunt normale. Care sunt manifestările ce impun prezentarea la medic și ce soluții de tratament există, explică medicul de la Spitalul Regina Maria Cluj.
Unde se poate dezvolta țesut endometrial
Endometrioza este o boală care se manifestă prin prezența țesutului endometrial, cel care se găsește în mod fiziologic în interiorul uterului, în afara acestuia. Acesta se poate implanta pe ovare, pe trompe, pe ligamentele uterosacrate, pe intestine, uretere sau pe peretele peritoneal din interiorul cavității abdominale. În cazuri foarte rare, este de menționat că țesutul endometrial se mai poate dezvolta la nivelul pleurei (membrana care acoperă plămânii) sau al pericardului (membrana care învelește inima).
Endometrioza este caracterizată de durere severă, care nu cedează la antialgice uzuale
Dr. Alexandra Poienar, medic specialist Obstetrică-Ginecologie la Spitalul Regina Maria Cluj spune că principalele semne că o femeie poate avea endometrioză includ dismenoreea, care presupune durere la menstruație. „Ne referim la o durere severă, care durează mai mult de două-trei zile și care nu cedează la antialgice uzuale. Un alt semn este dispareunia, adică durerea la contact sexual. Aceasta poate să fie de intromisie sau profundă, adică la începutul contactului sexual sau mai profund pe durata contactului sexual, simțită în abdomen. Tot din tabloul simptomatic al endometriozei fac parte și modificările de tranzit intestinal la menstruație: balonare, constipație, diaree, alternanța constipație-diaree, durere în momentul emisiei scaunului, tulburări de micțiune la menstruație (senzația că nu se golește complet vezica și durere în momentul urinării) sau tot felul de semne asociate tulburărilor de stări de spirit, cum ar fi astenie, depresie, anxietate, stare de rău și anhedonie (incapacitatea de a simți plăcere sau satisfacție din activități care, în mod normal, aduceau bucurie, dorință de izolare de lume).”
Diagnosticul de endometrioză se stabilește în urma unui examen ginecologic complet
O consultație pentru endometrioză presupune, în primul rând, o discuție foarte lungă a medicului cu pacienta, pentru a fi identificate simptomele. De asemenea, se va realiza și un examen ginecologic complet, care va include un tușeu vaginal și uneori chiar și unul rectal sau unul bidigital, pentru a vedea dacă este vreun nodul la nivelul rectului, vaginului sau în spațiul dintre rect și vagin. „Trebuie făcută o ecografie în care să ne uităm foarte atent la uter, la ovare, la intestin, la compartimentul lateral și compartimentul posterior. Trebuie să evaluăm mobilitatea uterului în cavitatea peritoneală, mobilitatea ovarelor față de uter, mobilitatea uterului față de vezică și față de intestin, precum și ligamentele uterosacrate, care sunt niște structuri fibroase din spatele uterului care susțin uterul la coloana vertebrală și care sunt printre zonele cel mai des afectate de endometrioză”, a detaliat dr. Alexandra Poienar.
„Examinarea este mai evocatoare dacă pacienta este la menstruație sau ovulație”
Ideal ar fi ca pacienta, în momentul în care se prezintă la o consultație pentru endometrioză, să nu fie foarte balonată. Uneori, acest criteriu este dificil de îndeplinit de o pacientă cu endometrioză, care se confruntă și cu acest disconfort. „Dacă avem un conținut intestinal abundent sau este o aerocolie – adică mult gaz în intestine -, uneori este mai dificil să evaluăm compartimentul posterior, adică să identificăm corect leziunile de pe intestine. Dar ne vom descurca și în condiții de balonare”, explică medicul. Acesta a mai precizat că ideal este ca, atunci când vine la consultație, pacienta să fie în perioada menstruației sau a ovulației, pentru că examenul este mai evocator în aceste condiții. „Vreau să le transmit pacientelor că nu trebuie să fie stresate pentru că sângerează în momentul în care se prezintă la o consultație de endometrioză. Nu ne încurcă absolut deloc!”, a ținut să precizeze dr. Poienar.
Managementul durerii cronice este o muncă de echipă multidisciplinară
Principalul simptom al endometriozei, cel mai neplăcut și mai greu se suportat este durerea pelvină cronică. Iar aceasta este destul de greu de manageriat, motiv pentru care este necesară colaborarea mai multor specialiști. În afara medicului ginecolog mai este nevoie de un urolog, un neurolog, uneori și de un reumatolog. Chiar și de un specialist în managementul durerii – de obicei un medic anestezist -, care poate ajuta prin efectuarea de infiltrații și instilații în anumite segmente sau chiar instilații pe traiecte de nervi care să cupeze durerea. Pentru a controla durerea pelvină cronică din endometrioză este nevoie de colaborare inclusiv cu un kinetoterapeut și un nutriționist.
Tratamentul endometriozei cere răbdare și disciplină
Orice femeie care se confruntă cu endometrioza își dorește în primul rând să nu mai sufere din cauza durerii. Este important de știut că, potrivit statisticilor, jumătate dintre cele afectate, nu vor reuși să scape de ea imediat după începerea tratamentului. Și nici complet. Este nevoie de răbdare, pentru că, în terapia durerii, ameliorarea apare treptat. „Este necesară și foarte multă disciplină din partea pacientelor, pentru că de foarte multe ori nu este vorba de un singur factor care determină durerea pelvină. Cel puțin în endometrioză, durerea pelvină ajunge să fie o entitate separată, care persistă chiar dacă endometrioza este operată, pentru că este vorba de modul în care organismul a fost învățat să răspundă la anumiți stimuli, rămânând o memorie a durerii și în lipsa acelor stimuli. Organismul așa s-a învățat să reacționeze și reacționează așa la tot felul de situații identificate ca fiind similare cu ce a fost anterior tratamentului de endometrioză”, a ținut să sublinieze dr. Alexandra Poienar.
Mai trebuie adăugat faptul că lupta cu durerea pelvină cronică este una pe termen lung. Pot să apară recurențe la schimbarea de sezon sau la tulburările de stare de spirit. Dacă pacienta are un eveniment neplăcut în viață, dacă își schimbă brusc, de exemplu, domiciliul sau dieta (situații care reprezintă o sursă de stres), poate să apară recidiva.
Durerea pelvină poate să nu dispară la menopauză
Fiind o afecțiune dependentă hormonal, la menopauză, în absența unei terapii de substituție, endometrioza tinde să devină mai puțin activă. Dar nu este o certitudine. Din acest motiv, femeile care suferă de endometrioză, mai ales dacă s-a inițiat o terapie de substituție, vor trebui urmărite în continuare, pentru managementul simptomelor menopauzei. „Durerea pelvină cronică, nici cea cauzată de endometrioză, nici cea care nu este strict cauzată de aceasta, poate să nu dispară odată cu intrarea la menopauză. Din contră, odată cu modificările hormonale din organism, unele dureri pot să se intensifice și să necesite o schimbare de management”, a ținut să atenționeze dr. Alexandra Poienar.
