Cum au reușit medicii de la Nativia să salveze viața unei mame cu preeclampsie și a bebelușului ei: „Eram ca o bombă cu ceas. Exista riscul să ne piardă atât pe mine, cât și pe copil!”
Dr. Laura Mustață, ce oferă consultații în cadrul clinicii Nativia, parte din Rețeaua Regina Maria, atenționează asupra faptului că tensiunea crescută în timpul sarcinii este riscantă atât pentru mama, cât și pentru făt FOTO: Regina Maria
Bucurie, îngrijorare, teamă, frică teribilă, un carusel de emoții de tot felul. Toate sunt trăirile mamelor care la un moment dat, în timpul sarcinii, află că au hipertensiune indusă de sarcină. În mod normal, majoritatea cazurilor pot fi tratate cu succes prin medicamente accesibile, iar sarcina poate fi dusă cu succes la termen. Există însă și cazuri extreme în care medicamentele nu dau rezultate, iar medicii sunt nevoiți să recurgă la soluții extreme pentru a salva viața mamei și a fătului. Acesta a fost și cazul Cristinei Dumitrescu, o tânără care și-a dorit mult să fie mamă, a așteptat momentul potrivit alături de soțul ei, iar sarcina a venit ușor. A fost monitorizată de doi medici de top de la Nativia, parte din Rețeaua de Sănătate Regina Maria: dr. Laura Mustață și dr. Luiza Guzgă.
Atât Cristina, cât și soțul ei fac parte din categoria persoanelor responsabile, care merg regulat la medic și care sunt la zi cu analizele. Însă, în ciuda acestor precauții, surprizele neplăcute nu sunt excluse atunci când se instalează sarcina. Iar una dintre acestea poate fi creșterea anormală a tensiunii mamei.
„În timpul sarcinii, trebuie să fii atentă la orice schimbare în organismul tău și să tratezi și cel mai mic simptom. Am avut o infecție urinară pe care doamna doctor Laura Mustață m-a ajutat să o tratez și care s-a rezolvat cu bine în urma curei cu antibiotic. Am mizat pe controale în sarcină ca să verific evoluția, să verific organismul și totul a fost normal până în săptămâna 22 de sarcină. Însă, la morfologia de trimestrul doi, doamna dr. Luiza Guzgă a observat primele modificări la morfologie, a văzut un flux mărit pe arterele uterine și mi-a spus să îmi verific tensiunea. Din acel moment, a apărut riscul de preeclampsie. După ce am început să verific tensiunea care a fost ok încă pentru câteva săptămâni (nu se mărise așa mult încât să fie considerată o problemă), dintr-o dată m-am simțit foarte rău, am ajuns la spital și a trebuit să mă internez. În momentul internării, tensiunea era 180 cu 100 și eram în săptămâna 28 de sarcină”, își amintește despre acea perioadă stresantă Cristina Dumitrescu.
Dr. Luiza Guzgă, specialist în medicină matern-fetală, în timpul unei ecografii
Ce categorii de femei sunt mai expuse la preeclampsie?
Pentru medici, creșterea tensiunii în sarcină este un semnal serios de alarmă. Este adevărat că hipertensiunea în sarcină este mai frecventă la femeile cu obezitate, diabet, la cele cu vârsta de peste 35 de ani și la persoanele care au hipertensiune preexistentă. De asemenea, această situație periculoasă este mai frecventă la o primă sarcină.
„În principiu, dacă vorbim de preeclampsie și eclampsie, vorbim de o boală care e asociată sarcinii și în principiu această boală se însoțește de tensiune care crește foarte mult. Mai mult decât atât, că vorbim de preclampsie sau eclampsie, vorbim și de afectare de organ, așa o numim noi în medicină, care înseamnă că e posibil ca viața mamei să fie pusă în pericol în paralel. Asta înseamnă că hipertensiunea netratată poate să ducă la complicații ale altor organe și asta poate să pună în pericol atât viața mamei, cât și a fătului”, avertizează asupra pericolelor pe care le implică boala medicul primar obstetrică-ginecologie Laura Mustață.
„Este importantă depistarea gravidelor care au un risc crescut de a dezvolta aceasta complicație. Noi, specialiștii în medicină materno-fetală, o putem depista încă de la 12 săptămâni, în timpul morfologiei de trimestrul 1. De ce vrem să depistam gravidele cu risc crescut? Pentru că avem o metodă foarte eficientă de a scădea acest risc considerabil prin administrarea de aspirină. Însă, aceasta trebuie începută înainte de 16 săptămâni și luată în anumită doză pentru a fi eficientă”.
Tensiunea crescută supune organele vitale la un stres suplimentar. „Fluxul de sânge ajunge cu o eficiență mai scăzută, aduce oxigen cu o eficiență mai scăzută și atunci funcțiile organelor încep să fie afectate practic de această hipertensiune pe care nu reușim să o controlăm. Creșterea dozelor de medicamente o facem treptat, pentru că de obicei majoritatea pacientelor răspund la doza standard. Ulterior, e bine să putem să creștem dozele, astfel încât să avem același scop final, de a încerca să prelungim cât mai mult momentul nașterii, de a încerca să ducem sarcina cât mai aproape de termen”, descrie evoluția terapiei medicamentoase într-o sarcină cu hipertensiune dr. Laura Mustață.
Nașterea (uneori) prematură, singurul tratament eficient pentru cazurile grave
Deși administrarea dozelor controlate de aspirină, dar și a altor medicamente poate ține sub control tensiunea arterială, în cazul Cristinei Dumitrescu, acestea nu au mai funcționat. În ciuda eforturilor medicilor care au făcut tot ce au putut pentru ca tânăra să ducă sarcina la termen, acest lucru nu a fost posibil.
„Starea mi s-a agravat. Am fost internată și după aceea a fost o întreagă luptă, împreună cu doamna doctor, ca să vedem ce tratament este mai bun. Pentru că preeclampsia este foarte prăpăstioasă și afectează atât mama cât și copilul și trebuia să găsim o cale ca să fim bine amândoi. Deși eram și foarte speriată și nu mă simțeam bine fizic pentru că aveam tot felul de dureri și stări, am putut împreună să luăm deciziile potrivite și să nu mă las mai ales eu copleșită de toată situația. Echipa medicală m-a ajutat să fiu pe calea cea bună”, mărturisește Cristina Dumitrescu.
Situația Cristinei a fost una specială pentru că ea nu se afla în nicio categorie de risc pentru preeclampsie și eclampsie. Specialiștii spun că majoritatea pacientelor care dezvoltă această boală (sunt afectate între 2 și 8 la sută dintre femei) reușesc să ducă sarcinile aproape de termen. Nu a fost însă posibil și în cazul de față.
„A avut un tratament extrem de intens și în ciuda acestui tratament, tensiunile continuau să rămână foarte, foarte sus. Pe lângă faptul că ea avea simptomatologie asociată, devenea riscant să facă convulsii, să facă eclampsie. Mai este un aspect pe care noi îl monitorizăm îndeaproape: când există puseuri de tensiune, când există tensiuni foarte mari pe care nu le putem controla, la un moment dat, fluxul de sânge de la placentă se poate întrerupe astfel încât fătul să nu mai primească oxigen. Și se poate întâmpla ceea ce ne numim moarte fetală in utero. Acesta e riscul de care ne temem foarte mult legat de făt. La mamă, ne temem de convulsii și de riscul de moarte maternă dacă tensiunea crește foarte mult. Și atunci având o pacientă cu un tratament maximal, având o pacientă care continua să aibă tensiuni de 180-190 constant, riscurile vitale pentru amândoi pacienții erau puse foarte mult în joc”, mărturisește Laura Mustață.
„În cazul meu, deja depășisem toate dozele de tratament medicamentos posibile și tensiunea mea nu se ameliora. Iar copilul începea să fie ușor în urmă cu dezvoltarea, ceea ce practic era un semn de întrebare dacă începe să fie și el afectat. Dacă situația continua așa, exista acest risc ca placenta să nu mai fie eficientă și să se ajungă la afectarea copilului, lucru pe care nu puteam să-l controlăm. Putea să se întâmple dintr-o dată și să fie foarte grav, până la chiar pierderea copilului”.
Cristina Dumitrescu, pacientă cu preeclampsie
Alături de pacientă s-a aflat și medicul Luiza Guzgă, specialistul în medicină matern-fetală care a monitorizat îndeaproape starea fătului.
„Preeclampsia și eclampsia sunt afecțiuni severe pentru care singurul tratament disponibil este nașterea. Astfel că, pentru a trata preeclampsia, de multe ori dăm indicație de naștere înainte de termen – și astfel copiii vor fi afectați de prematuritate în primul rând. Cu cât mai devreme apare preeclampsia cu atât mai prematur se va naște copilul, cu cât copilul este mai prematur cu atât mai mult este supus la complicații neurologice, respiratorii, digestive, infecții etc. În al doilea rând, preeclampsia este o boală dată de placentă. Astfel că, dacă placenta este disfuncțională, poate da mamei hipertensiune, iar fătului îi poate afecta creșterea. Astfel, apare restricția de creștere intrauterină și vom avea copii mai mici la naștere ca și greutate din cauza malnutriției din uter. Complicația cea mai gravă este desigur decesul copilului intrauterin”, descrie severitatea preeclampsie și eclampsiei dr. Luiza Guzgă.
Lupta pentru viață a bebelușului continuă și după naștere
170 cu 90. Aceasta era valoarea tensiunii arteriale pe care o avea Cristina Dumitrescu în dimineața în care medicii au decis să aplice singurul tratament eficace pentru situația ei: nașterea prematură.
„Ținută sub observație, am reușit să duc sarcina până la 31 de săptămâni. Din săptămâna 28, am stat internată. Am decis nașterea împreună cu doamna doctor. Din câte am înțeles, a fost o decizie luată de un colectiv de medici. Eram ca o bombă cu ceas, ca să zic așa. În orice moment, riscam să fac un stop cardiorespirator și exista riscul să ne piardă atât pe mine, cât și pe copil. Și atunci am hotărât să nasc pentru că era totuși destul de dezvoltat copilul încât să supraviețuiască ca un copil născut prematur cu ajutorul specialiștilor de la neonatologie, iar pe mine să mă aducă medicii în afara oricărui pericol”, rememorează Cristina Dumitrescu experiența extremă care le-a pus atât ei și bebelușului viețile în pericol.
Nașterea nu a fost una ideală, însă operația a decurs foarte bine.
„Recuperarea a fost un pic anevoioasă pentru că au trebuit să scadă valorile tensionale ca să fiu în afara oricărui pericol. Iar întâlnirea cu bebelușul am avut-o pe secția de terapie intensivă și a fost foarte diferită de ce-mi imaginam eu. Pe parcurs, mi-am dat seama că o să văd un bebeluș foarte mic. Mi-a fost greu, dar m-am bucurat să-l văd că e bine și am avut încredere în specialiștii de acolo de la neonatologie, că o să crească și că o să-l luăm acasă”, completează tânăra mamă.
Pentru mamă, riscul de convulsie, spre exemplu, există și după ce a născut.
„Echipa medicală e ținută în priză și după naștere. Doar că, pe măsură ce trece timpul de la naștere, pentru mamă deja riscurile încep să scadă. Pentru făt începe greul, pentru că dacă e un făt născut prematur, atunci intră în seria de îngrijiri pentru un copil prematur. Cred că momentul cel mai dificil e de fapt momentul în care luăm decizia de a naște prematur pentru a-i salva pe amândoi, și pe mamă și pe făt, știind că toate studiile au arătat că fiecare zi pe care reușim să o câștigăm pentru un copil care s-ar naște prematur e esențială pentru dezvoltarea lui”, mai spune dr. Laura Mustață.
Așadar, emoții în sarcină, emoții și mai mari la naștere, dar și emoții imense în secția de neonatologie, perioadă în care echipele de neonatologi s-au asigurat că bebelușul Cristinei Dumitrescu ia în greutate, se dezvoltă și poate fi externat fără probleme. De la o greutate de 1,5 de kg, bebelușul a ajuns la 2, 3 kilograme în două luni. În cazul mamei, după doar două săptămâni de tratament, valorile tensiunii au revenit la normal, iar Cristina Dumitrescu a fost în afara oricărui pericol.
Recunoștința unei mame împlinite
După un an și jumătate de la nașterea bebelușului ei, Dominic Andrei, Cristina Dumitrescu este o mamă împlinită. Aceasta datorită curajului său, a susținerii familiei, dar și a întregii echipe de medici care au reușit să salveze două vieți prețioase.
„Este la vârsta la care e foarte curios și plin de energie ca orice copil. E o minune, e extraordinar. Din fericire, prematuritatea nu a lăsat niciun fel de probleme. În momentul acesta, el și-a depășit prematuritatea, a ajuns la o greutate, o înălțime și o dezvoltare conforme vârstei lui reale. Și pentru asta, sunt recunoscătoare întregii echipe de neonatologie și doamnei doctor Laura Mustață, medicul meu curant, pentru grija și devotamentul excepțional pe care le-au arătat față de copilul nostru. Profesionalismul și competențele lor în aplicarea celor mai avansate proceduri medicale au făcut diferența, iar efortul lor neobosit a contribuit la depășirea prematurității fără urmări pe termen lung”, mai spune Cristina Dumitrescu, plină de optimism și luând în calcul posibilitatea de a-i face un frățior sau o surioară lui Dominic Andrei.
Hipertensiunea în sarcină, o situație care trebuie monitorizată cu mare atenție
În ultimii ani, modificările stilului de viață au dus la creșterea riscului de preeclampsie la gravide. De vină sunt sedentarismul, alimentația dezechilibrată, creșterea incidenței obezității, dar și amânarea vârstei maternității, după 35 de ani, când oricum crește riscul de hipertensiune arterială. În aceste condiții, monitorizarea tensiunii în sarcină, dar și vizita urgentă la medic atunci când se constată valori crescute sunt imperative.
„Încurajăm pacientele care au hipertensiune sau pacientele care au risc de a dezvolta hipertensiune în sarcină să-și monitorizeze acasă măcar de câteva ori pe săptămână, să-și ia tensiunea singure acasă. Și atunci să fie atente dacă există o valoare peste 140 cu 90, dacă ea se repetă într-un interval de 20, 30 de minute și rămâne la acea valoare, atunci există riscul să apară hipertensiunea de sarcină, care la rândul ei dă acest risc de preeclampsie,” detaliează dr. Laura Mustață.
Semnele și simptomele de alarmă la femei diagnosticate cu hipertensiune în sarcină sunt: durerea severă de cap, durerea în capul pieptului, vedere încețoșată, mișcări reduse ale fătului. „Foarte important este să știe ca la următoarea sarcină vor avea risc foarte crescut de a avea din nou preeclampsie și să discute cu medicul lor încă de la începutul sarcinii despre posibilitatea administrării de aspirină. De asemenea, este importantă o urmărire mai îndeaproape a sarcinii. Exista modificări pe care le putem vedea ecografic. În momentul în care observăm ca mare parte din placentă nu mai funcționează, indicăm nașterea în interesul fătului și mamei”, adaugă dr. Luiza Guzgă.
La ora actuală, echipele multidisciplinare de specialiști reușesc să gestioneze cu succes și în România cazurilor grave de boală. Ei reușesc să prelungească perioada de sarcina astfel încât atât mama cât și fătul să treacă peste riscurile pe care le implică hipertensiunea în sarcină.
„Avem posibilitatea inclusiv să detectăm o pacientă care are risc de preeclampsie încă din trimestrul unu. Există niște calcule matematice care se fac în trimestrul unu de sarcină și noi știm că o pacienta este supusă la riscul de a dezvolta preeclampsie. Și pentru aceste paciente, noi putem să administrăm aspirină într-o doză un pic mai mică decât aspirina clasică și știm că reușim să prevenim peste 80% din cazurile de preeclampsie, dacă le depistăm pe cele supuse la risc. Și asta se datorează întregii specializări numite medicină materno-fetală, care a dezvoltat, în urma unor multiple studii internaționale, testele respective care detectează precoce. Și avem avantajul de a fi într-o echipă multidisciplinară, noi la clinică, și să avem foarte mulți specialiști în medicină materno-fetală care s-au întâlnit de-a lungul carierei lor cu astfel de patologii”, ne-a mai spus dr. Laura Mustață.
Un aspect important pentru o bună evoluție în astfel de cazuri este și starea de spirit a viitoarelor mame. Iar o bună comunicare cu medicul și menținerea unei relații bazate pe încredere contribuie la poveștile cu final fericit așa cum a fost cea a Cristinei Dumitrescu.
„Pentru mine, cel mai important e să vorbesc cu pacientele și să le explic toate riscurile, în primul rând pentru a fi conștiente de ele, în al doilea rând, pentru a putea să se monitorizeze și acasă și, nu în ultimul rând, să știe când să ajungă la spital într-un moment cât se poate de ideal, într-un moment optim. Dacă să zicem că pacienta face 190 tensiune într-o seară și stă acasă așteptând să se liniștească, este exclus așa ceva. Pacienta trebuie să știe că trebuie să ajungă la spital și că e mai important pentru viața ei și a copilului să ajungă la spital decât să stea acasă în așteptarea liniștirii”, atrage atenția asupra gravității hipertensiunii dr. Laura Mustață.
Pe lângă experiența echipei, contează încrederea pe care trebuie să o ai în medicul curant, adică nivelul de comunicare pe care trebuie să îl atingi cu doctorul tău. „Având în vedere cazul meu și situația în care m-am aflat, chiar mi se pare că a fost nevoie de medicină de top ca să ajungem în punctul în care suntem acum, în care atât eu cât și copilul suntem sănătoși”, concluzionează Cristina Dumitrescu.
