Malformațiile cardiace congenitale apar atunci când inima sau vasele de sânge din apropierea inimii nu se dezvoltă normal în perioada intrauterină. În România, se nasc anual aproximativ 1.000 de copii cu malformații cardiace congenitale, din care circa 150 sunt operați în țară. Orice femeie însărcinată ar trebui să meargă periodic la medicul ginecolog pentru monitorizarea sarcinii, iar în cazul unor suspiciuni de malformații ale inimii fătului, sarcina trebuie urmărită cu atenție. Sunt cazuri mai ușoare și mai frecvente în care bolile de inimă ale copiilor nu au manifestări foarte evidente și rămân nediagnosticate la naștere, situație în care rolul părinților devine foarte important.
O parte dintre malformații pot fi identificate prin ecografiile morfo-fetale, iar acest lucru este important deoarece, în cazul unora de-a dreptul grave, care nu sunt compatibile cu viața extrauterină, gravida poate lua o decizie cu privire la ce se întâmplă cu sarcina. Chiar și dacă este vorba de o malformație compatibilă cu viața, dar suficient de gravă încât să afecteze copilul după naștere, este bine ca mama să cunoască acest aspect. O serie de patologii precum malformațiile congenitale cianogene severe, sindromul de inimă stângă hipoplazică, tetralogia Fallot sau atrezia de valvă tricuspidă, necesită atenția personalului ultraspecializat încă din primele zile de la naștere.
Dr. Cătălin Trifan, Medic Primar Chirurgie Cardiovasculară la Ponderas Academic Hospital, subliniază faptul că atunci când la ecografia morfo-fetală este depistată o malformație cardiacă, viitoarea mamă trebuie îndrumată către un cardiolog pediatru. „Și mai bine pentru copilul care urmează să se nască este ca sarcina să fie dusă la termen într-un centru specializat care să facă față problemelor de chirurgie cardiovasculară pediatrică, pentru că, de obicei, acești copii trebuie operați în perioada de nou-născut”, a mai precizat medicul.
Intervențiile târzii pot avea rezultate mai slabe
Multe dintre malformațiile cardiace care ar putea fi diagnosticate chiar în sarcină, de obicei se manifestă ulterior, la vârste mai mari, cu simptome care nu sunt caracteristice unei malformații cardiace congenitale. Lucrul acesta îi poate face pe părinți să le scape faptul că micuțul poate avea o astfel de problemă. „Simptomatologia poate să fie aproape inexistentă. Pe mulți dintre ei îi diagnosticăm la vârsta de adult, neavând nicio problemă majoră în dezvoltare până atunci. Din păcate, la vârsta de adult malformațiile cardiace congenitale sunt destul de greu de rezolvat pentru că apar modificări la nivelul cavităților cardiace și a funcției miocardului în sine, care câteodată pot fi ireversibile”, a atras atenția medicul.
Semne care pot duce cu gândul la o malformație cardiacă congenitală
Chiar dacă o malformație cardiacă congenitală nu are simptome specifice, totuși sunt câteva elemente care îi diferențiază pe copiii cu o astfel de problemă, și pe care părinții ar putea să le observe. Acești copii răcesc foarte des și fac de la viroze până la forme mai grave, cum sunt, de exemplu, bronșiolitele. Ei sunt câteodată greșit diagnosticați cu astm, când de fapt există o boală cardiacă, cea mai frecvent întâlnită la copilul mai mare fiind defectul septal interventricular. Ceea ce în termeni populari numim „găurele la inimă”. Sunt niște „găurele” care permit sângelui oxigenat să se amestece cu cel neoxigenat. „Pentru că se produce o modificare a fluxurilor, cel pulmonar și cel sistemic, acești copii cresc foarte lent. Sunt copii care răcesc frecvent, copii sensibili și care sunt tot timpul sub curba ponderală, chiar dacă la naștere au avut o greutate normală. Un copil care nu se dezvoltă bine nu o să aibă niciodată o statură normală, o activitate normală, o osatură normală. Neurologic, mulți dintre ei, care au probleme de dezvoltare, sunt copii care rămân cu boli pulmonare cronice și care au o calitate a vieții mult mai proastă”, a punctat dr. Cătălin Trifan.
Operația făcută cât mai devreme are numai avantaje
În mod corect, până la împlinirea vârstei de un an orice copil ar trebui să facă o ecografie cardiacă. În cazul celor pentru care există motive de a fi suspectată o patologie congenitală, această investigație va fi făcută, desigur, mai devreme. Lucrul acesta contează foarte mult deoarece, în funcție de patologie, există un timing diferit pentru intervențiile chirurgicale. Medicii preferă, în general, să intervină chirurgical când copiii au o vârstă cât mai mică, din două motive. O dată pentru a nu apuca să aibă loc vreun proces ireversibil la nivelul inimii sau ceva care să îngreuneze evoluția postoperatorie. „Dacă operăm copilul până la vârsta de un an, în majoritatea patologiilor – cum este defectul septal atrial sau cel ventricular – rezultatul este unul favorabil, el ulterior ar trebui să se dezvolte normal și să aibă o șansă la viață asemănătoare cu toți ceilalți copii”, a subliniat dr. Cătălin Trifan.
Celălalt motiv pentru care se preferă intervenția la vârste mici este că din această perioadă a vieții, copiii nu vor avea amintiri conștiente la vârsta adultă. Și este un lucru foarte important ca micul pacient să fie bine din punct de vedere emoțional, să nu fie marcat de intervenția chirurgicală și de spitalizare.
Malformațiile mai grave pot fi observate la naștere
În cazul unei afectări cardiace mai grave, cu efecte destul de rapide asupra dezvoltării neurocognitive și cardiace sistemice, cum este tetralogia Fallot, intervenția chirurgicală trebuie să aibă loc chiar înaintea vârstei de șase luni. La copiii cu malformații congenitale cianogene, semnele generale sunt pregnante și apar imediat după naștere. Din cauza fluxului necorespunzător de sânge oxigenat în circulația sistemică, acești copii au un aspect albăstrui și prezintă semne precum învinețirea extremităților, a buzelor și unghiilor, care se accentuează în timpul plânsului. Manifestându-se imediat după naștere, toate aceste semne ar trebui să fie observate de medicii din maternitate, iar cazurile direcționate către cardiologii pediatri.
