Infecțiile respiratorii repetate reprezintă cel mai frecvent motiv pentru care părinții îi aduc pe cei mici la medicul pediatru. Mai ales când afară e frig. Tusea copiilor este un simptom care îi sperie pe părinți nu doar în România, ci peste tot în Europa, subliniază prof. dr. Sorin Man, medic primar Pneumologie pediatrică la Regina Maria Cluj. Specialistul explică de ce unii copii răcesc mai des la intrarea în colectivitate, comparativ cu alții, câte episoade de răceală sunt considerate normale într-un an la copii, ce pot face părinții pentru a îmbunătăți imunitatea celor mici, precum și despre riscul pe care îl reprezintă fumatul, chiar dacă părintele nu fumează în aceeași cameră cu copilul.
Febră, tuse, nas înfundat, muculeți de toate culorile! „Iar a răcit ăsta micu!” Un scenariu cunoscut de absolut toți părinții odată ce toamna și-a intrat în drepturi. Dacă cel mic frecventează fie creșa, fie grădinița, parcă răceala nu se mai gândește să plece.
Infecțiile respiratorii repetate însoțite de tuse sunt motivul cel mai frecvent pentru care părinții vin cu copilul la cabinetul medicului pediatru, punctează prof. dr. Sorin Man: „Tusea este un simptom anxiogen pentru părinți în toată Europa, nu doar în România. Când copilul tușește, părintele se prezintă rapid cu el la medic”.
Cu toate acestea, în 90% din cazuri este vorba despre infecții respiratorii banale, chiar dacă repetate, mai spune medicul. Și doar într-un procent mic de cazuri este vorba despre boli mai serioase care trebuie disecate de către medicul de familie, medicul pneumolog pediatru sau de medicul alergolog pediatru.
6, 8 sau 12 răceli pe an? Unde tragem linia între normal și boală
Specialistul adaugă că un copil cu „răceli repetate” se poate încadra într-una dintre cele patru categorii. În prima categorie intră infecțiile banale, normale. „Și veți întreba cât este normalul?”, subliniază medicul.
În a doua categorie intră copiii cu boli alergice, prevalența acestor afecțiuni fiind în creștere. De fapt, în această situație, manifestările alergice recurente sunt etichetate ca „răceli” repetate.
„Mai sunt și pacienți – mult mai rar, poate 1% din acești copii – care au anomalii pulmonare, deci defecte anatomice care favorizează aceste infecții. Și a 4-a categorie sunt copiii cu deficit imun real. Și frecvent se caută un deficit imun la acești copii cu infecții repetate, dar, marea majoritate au de fapt răceli repetate obișnuite”, exemplifică specialistul.
Unele studii au arătat că limita superioară admisă este de șase, șapte sau opt episoade de „răceli” – mai corect spus, infecții respiratorii – într-un an. Și că acesta ar fi normalul. Însă, atrage atenția medicul, nu asta contează, ci tipul de „răceală”: „Adică, ce fel de infecții respiratorii are copilul, unde sunt localizate infecțiile, ce cauză au avut, cum a fost evoluția lor? Dacă este nasul puțin înfundat, curge puțin, copilul are sau nu are febră, îl doare puțin gâtul, acestea sunt răceli normale. Și pot fi 6-7-8-10-12 astfel de episoade pe an, nu are importanță, nu vorbim neapărat de patologie alergologică sau imunologică la acest copil”.
Misterul din creșă și grădiniță: de ce răcesc unii copii mai des decât alții?
Fără doar și poate intrarea în colectivitate este un factor de risc pentru cei mai mulți copii atunci când vine vorba despre infecțiile respiratorii și frecvența lor. „Și părinții spun: «De când l-am dus la grădiniță, au început răcelile». Și că până atunci nu prea a avut, sau nu chiar n-a avut deloc. Dar și acasă se poate răci, deoarece agentul infecțios se poate transmite și prin aerosoli, particule foarte fine care pot străbate distanțe mari. Însă, da, contactul fiind mai apropiat în spații închise cu 28, 30, 32 de copii, riscul este mult mai mare”, admite specialistul.
Medicul explică de ce unii copii răcesc mai des, în timp ce alții par mai rezistenți: „Ține de răspunsul imun al copilului. La unii, răcelile sunt mai zgomotoase și mai vizibile și se pot «număra» mai bine, în timp ce la alții, sunt mai ușoare și părinții nu țin cont de ele. Plus că unii copii fac acel wheezing, acel șuierat care însoțește răceala. Acea respirație dificilă, șuierătoare, este clar că va fi contabilizată mult mai bine decât o simplă răceală”.
Și mai este ceva: unii copii au particularități genetice care îi fac mai susceptibili la anumite virusuri respiratorii, inclusiv prin modificări ale receptorilor celulari care facilitează atașarea și pătrunderea virusurilor în celulele mucoasei respiratorii.
Mitul mucilor verzi: De ce nu e nevoie de antibiotic și ce facem cu „serul fiziologic”
Un alt lucru la care părinții sunt foarte atenți atunci când copilul răcește este culoarea secrețiilor nazale. Cu cât culoarea este mai închisă, cu atât panica e mai mare. Însă, precizează medicul pediatru, variația culorii secrețiilor nazale ține de normalul evoluției unei răceli comune. „Adică, inițial, secrețiile sunt clare. Apoi, devin albicioase. Ulterior, galbene și chiar verzui.
Și asta din cauză că în acele secreții galben-verzui se află un număr mai mare de leucocite. De aceea apare culoarea galbenă și nu neapărat că acolo este o bacterie care o colorează astfel”, subliniază medicul.
Nu este nevoie de antibiotic nici dacă secrețiile nazale au devenit purulente, mai spune prof. dr. Man: „Ci este nevoie de o toaletă nazală compusă dintr-o soluție de clorură de sodiu 0,9% sau din acele spray-uri cu apă de mare. Dacă apa de mare este concentrată, este posibil să aibă și un efect antiinfecțios, pe lângă cel de curățare a secrețiilor nazale. Deci, toaleta nazală rămâne un mijloc terapeutic eficient”.
Toaleta nazală ușurează respirația și ajută la confortul copilului, dar nu schimbă cursul unei infecții virale respiratorii, adaugă medicul:
„Mulți părinți au impresia că dacă nu curăță secrețiile, acele secreții vor coborî în plămâni. Nu este adevărat. S-au făcut studii. Toaleta nazală nu previne neapărat apariția bronșitei, bronșiolitei sau pneumoniei. Asta nu înseamnă că nu trebuie făcută. Trebuie făcută, dar să nu ne așteptăm că va preveni, va reduce riscul de pneumonie”, clarifică specialistul.
Scutul împotriva răcelilor: De la vaccin și mișcare la pericolul fumatului „la mâna a treia”
Părinții care doresc să-i ferească pe cei mici de infecțiile respiratorii îi pot vaccina, în primul rând. Există vaccin gripal dedicat, virusul gripal fiind unul dintre agenții infecțioși care pot fi combătuți în acest fel.
În al doilea rând, există produse cunoscute drept imunomodulatoare nespecifice. „Adică nu sunt vaccinurile neapărat pentru un anumit tip de agent infecțios, ci sunt cele care stimulează în mod general imunitatea. Sau, mai bine zis, o readuc la normal. Și există unele care au o anumită eficacitate demonstrată în studii clinice. Dar asta nu înseamnă că nu mai răcește copilul, ci înseamnă că din 6 episoade de răceală nu mai face decât 4, că în loc de 3 face 2. Adică face mai puține infecții, iar episoadele vor fi mai scurte și mai puțin intense”, explică medicul pediatru.
O altă măsură eficientă contra infecțiilor respiratorii este de a încuraja copilul să facă sport: „În mod clar, mișcarea fizică are un efect benefic al sănătății organismului. În schimb nu există studii care să arate că mersul la mare sau la munte ar crește imunitatea; și nici nu vor fi astfel de studii. De ce? Pentru că nu se pot face”, este de părere specialistul.
Și încă un lucru foarte important pe care părinții îl pot face pentru sănătatea copiilor lor: să renunțe la fumat. „Acesta are clar un rol negativ. Și aș împărți fumatul pasiv în fumat «la mâna a doua» atunci când părintele fumează în aceeași încăpere cu copilul; este clar rău pentru că-i crește copilului riscul de a face astm bronșic și nu doar atât: crește și riscul ca acel copil să nu răspundă la terapia antiastmatică, dacă intră în contact cu fumul de țigară. Aș accentua fumatul «la mâna a treia», pentru că mulți părinți spun că nu fumează în aceeași încăpere cu copilul, că fumează pe balcon sau în altă încăpere. Este mai puțin rău decât fumatul «la mâna a doua», dar e tot rău; pentru că o dată ce a fumat un fumător are toxinele din țigară în plămâni, le are pe haine și apoi vine la copil, copil care le inhalează la rândul lui. Acest „fumat la mâna a 3-a este mai periculos atunci când mama fumează, pentru că de obicei mama stă mai mult timp cu copilul”, atrage atenția medicul.
Cât durează, de fapt, o răceală? Regula celor 3 săptămâni de tuse
Mesajul pe care prof. dr. Sorin Man vrea să-l transmită părinților este acela de a se familiariza cu evoluția unei răceli normale, obișnuite: „Trebuie să știe că nu se vindecă în 7 zile, așa cum poate scrie în unele reviste de popularizare a științei. De fapt, aproape nimic nu durează 7 zile într-o răceală. Febra ține maximum 4-5 zile. Dacă ține mai mult de 4-5 zile, copilul trebuie reevaluat. Secrețiile nazale durează până la două săptămâni. Iar tusea – și acesta este cel mai important lucru – durează în medie trei săptămâni după infecția virală respiratorie. Unii copii tușesc 5 zile, alții tușesc două luni, dar, în medie, trei săptămâni. Spun asta ca să se evite vizitele repetate la medic pentru că persistă tusea și după cele 7 zile. Tusea cronică la copil este definită ca tuse de peste patru săptămâni”, atrage atenția specialistul.
Plus că mai contează și ce fel de tuse este: uscată sau productivă: „În astmul bronșic, de exemplu, tusea este uscată sau minim productivă. Când este o producție mare de spută, de secreții respiratorii, trebuie căutată altă boală, mai ales dacă pacientul tușește productiv mai mult de trei, patru săptămâni. Iar această «altă boală» poate fi așa-numita bronșită bacteriană persistentă sau bronșectazie sau fibroză chistică sau alte boli genetice care duc la stagnarea și suprainfectarea secrețiilor la nivel bronhopulmonar”, concluzionează prof. dr. Sorin Man.

















