Copilul respiră pe gură și crezi că este mai mereu răcit? Îi vorbești, iar el nu răspunde, așa că ai impresia că este neatent sau pur și simplu te ignoră? Sforăie noaptea și pui asta pe seama unei poziții incomode de somn? Sunt situații cu care mulți părinți se confruntă și cărora le găsesc explicații aparent firești. Atunci când aceste simptome persistă însă, ele pot indica o afecțiune ORL care necesită evaluare. Dr. Gabriel Lostun, medic primar ORL în cadrul Spitalului Regina Maria Brașov, explică de ce aceste manifestări pot avea la bază mărirea polipilor copilului și de ce este important ca problema să fie identificată la timp.
Primii ani de viață ai unui copil vin cu multe întrebări și neliniști pentru părinți. Cei mici nu pot explica întotdeauna ce îi doare sau ce îi deranjează, iar adulții trebuie să interpreteze semnalele pe care le observă zi de zi. Tocmai de aceea, nu este întotdeauna ușor să facă diferența între o etapă firească de dezvoltare și un simptom care ar trebui evaluat de medic.
În cazul problemelor ORL, această diferență poate fi și mai dificilă, deoarece multe dintre semne se confundă cu manifestări obișnuite ale copilăriei. Nasul înfundat, respirația pe gură, faptul că cel mic pare că nu aude când este strigat sau somnul agitat pot fi puse pe seama unei răceli, a unei alergii sau a unor viroze repetate. În unele situații însă, aceste simptome pot indica o problemă ORL care merită investigată.
„Din punctul nostru de vedere, al medicilor ORL care tratăm copii, sunt câteva semne care ar trebui să îi aducă pe părinți la un consult. Printre acestea se numără scăderile de auz, fie că apar pe termen scurt sau se mențin pe o perioadă mai lungă, respirația pe gură care devine un obicei constant sau sforăitul persistent“, explică medicul Gabriel Lostun.
Iată care sunt cele trei semne pe care părinții nu ar trebui să le ignore și ce pot ascunde ele.
Copilul respiră mai mult pe gură decât pe nas
Mulți copii respiră pe gură atunci când sunt răciți sau au nasul înfundat, iar acest lucru este normal pentru câteva zile. Problema apare atunci când respirația pe gură persistă și după ce episodul de răceală a trecut sau devine un obicei, inclusiv în timpul zilei.
Una dintre cele mai frecvente cauze ale respirației constante pe gură, atunci când copilul nu mai este răcit, este mărirea vegetațiilor adenoide, cunoscute popular drept „polipi“.
Polipii sunt un țesut aflat în spatele nasului, care face parte din sistemul imunitar și ajută organismul să recunoască microbii care pătrund pe calea aerului. La copiii mici, ei sunt în mod natural mai dezvoltați și se pot mări și mai mult în urma infecțiilor respiratorii repetate. Atunci când devin prea mari, îngustează spațiul prin care circulă aerul, iar copilul începe să respire tot mai mult pe gură, atât în timpul zilei, cât și în timpul somnului.
„Atunci când persistă, respirația pe gură indică un blocaj produs de mărirea vegetațiilor adenoide. Din acel moment, problema trebuie evaluată de medicul ORL, deoarece poate duce la modificări ale dezvoltării scheletului facial și la scăderea calității vieții“, explică dr. Lostun.
Respirația pe gură nu este singurul semn. Potrivit Academiei Americane de Pediatrie, copiii cu vegetații adenoide mărite pot avea și respirație zgomotoasă în timpul zilei, o voce care sună ca și cum ar avea nasul permanent înfundat și sforăit în timpul somnului. Dacă aceste manifestări persistă și în afara episoadelor de răceală, este recomandată o evaluare ORL.
Un consult ORL este important deoarece nu orice copil care respiră pe gură are polipi măriți. Medicul va stabili dacă simptomele sunt provocate de vegetațiile adenoide sau de o altă cauză, precum o alergie, o inflamație a mucoasei nazale ori, mai rar la copii, o deviație de sept. În funcție de rezultat, poate recomanda monitorizare, tratament medicamentos sau, în unele cazuri, intervenție chirurgicală.
Este important ca părinții să știe că nu toți copiii cu polipi măriți trebuie operați. Decizia se ia în funcție de cât de mult le afectează aceștia respirația, somnul și auzul.
Pare că nu aude bine
Uneori, un copil este atât de absorbit de joacă, încât nu reacționează atunci când este strigat. Alteori, mai ales pe măsură ce crește, părinții pot pune lipsa de răspuns pe seama neatenției, a încăpățânării sau a unei forme de opoziție. Dacă însă astfel de situații se repetă frecvent și ai impresia că trebuie să îi vorbești mai tare, să repeți de mai multe ori ce spui sau că cel mic pare să nu audă anumite sunete, este bine ca auzul să fie verificat.
În unele cazuri, în spatele scăderii auzului se pot afla polipii măriți. Pe lângă faptul că îngreunează respirația pe nas, aceștia pot afecta și auzul, deoarece sunt situați în apropierea trompei lui Eustachio – canalul care face legătura între nas și urechea medie și are rolul de a o aerisi.
Când polipii blochează funcționarea normală a trompei lui Eustachio, în urechea medie se poate acumula lichid. Copilul începe astfel să audă mai slab, chiar dacă nu are durere, febră sau alte semne de infecție.
„Scăderea auzului trebuie verificată cu atenție. Deși copiii sunt supuși unui screening auditiv la naștere, pot apărea probleme de auz în copilărie, în special în contextul măririi vegetațiilor adenoide sau al otitelor“, explică dr. Gabriel Lostun.
Medicul atrage atenția că unul dintre cele mai mari riscuri este ca părinții să pună lipsa de reacție a copilului pe seama comportamentului. „Cel mai de temut este să considerăm că un copil nu răspunde pentru că nu vrea sau pentru că este neatent. Dacă nu reacționează la cuvinte pe care, în mod normal, le-ar auzi imediat, precum «ciocolată» sau «popcorn», este important să verificăm dacă nu există o problemă de auz“, adaugă medicul ORL.
Pentru a afla dacă este într-adevăr vorba despre o problemă de auz și care este cauza ei, copilul trebuie evaluat de un medic ORL. În timpul consultației, medicul va examina urechile, nasul și gâtul pentru a identifica sursa simptomelor. În funcție de ceea ce constată, poate recomanda teste de auz și investigații care arată dacă în urechea medie există lichid sau dacă timpanul și trompa lui Eustachio funcționează normal.
Aceste teste sunt nedureroase și nu se bazează doar pe răspunsurile copilului, astfel încât pot fi efectuate chiar și la cei foarte mici. Rezultatele îl ajută pe medic să stabilească dacă scăderea auzului este provocată de polipi sau are o altă cauză și să recomande tratamentul potrivit.
Sforăie aproape în fiecare noapte
Mulți copii pot sforăi ocazional atunci când sunt răciți sau au nasul înfundat. Dacă însă sforăitul apare aproape în fiecare noapte și persistă după ce episodul de răceală a trecut, este bine să fie evaluat de un medic ORL.
În multe cazuri, sforăitul persistent este provocat tot de polipii măriți. Aceștia îngustează căile respiratorii din spatele nasului, iar aerul trece mai greu în timpul somnului. De aici apare zgomotul caracteristic al sforăitului.
În formele mai severe, polipii măriți pot duce la apariția apneei obstructive de somn, o afecțiune în care respirația se oprește pentru scurte perioade în timpul somnului din cauza blocării căilor respiratorii. Potrivit Academiei Americane de Pediatrie, hipertrofia vegetațiilor adenoide și a amigdalelor reprezintă cea mai frecventă cauză a apneei obstructive de somn la copiii altfel sănătoși.
„Sforăitul persistent și pauzele de respirație din timpul somnului pot fi semnul unui blocaj provocat de mărirea polipilor. În aceste situații, copilul ar trebui evaluat de un medic ORL“, explică dr. Gabriel Lostun.
Medicul atrage atenția că apneea de somn la copii este o afecțiune care nu trebuie ignorată. „Apneea de somn la copii este un sindrom la fel de periculos ca și la adulți. Ea duce la scăderea calității somnului, la întârzierea creșterii copilului și la modificări ale feței și ale danturii, care îl vor purta pe copil de la ortodont la medicul ORL și de la medicul ORL înapoi la ortodont, pentru că tratamentele vor fi mult mai complexe“, spune specialistul.
Pe lângă sforăit, părinții pot observa că cel mic doarme agitat, respiră greu în somn, transpiră excesiv sau se trezește frecvent în timpul nopții. Uneori, dimineața se trezește obosit, iar peste zi poate fi mai irascibil sau poate avea dificultăți de concentrare. Potrivit Societății Europene de Pneumologie, sforăitul frecvent la copii poate fi un semn al tulburărilor de respirație din timpul somnului și reprezintă un motiv pentru evaluare medicală.
La consultație, medicul ORL va examina căile respiratorii superioare și va stabili dacă polipii sunt cauza sforăitului sau dacă există o altă explicație. În funcție de severitatea simptomelor și de impactul asupra somnului și respirației, poate recomanda monitorizare, tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală.
Copilul este mereu răcit
Pe lângă aceste trei semne, medicul atrage atenția și asupra unei situații cu care mulți părinți ajung la consult: copilul pare că este aproape permanent răcit. Creșterea frecvenței episoadelor de răceală, mai ales la copiii între doi și șase ani, când o viroză pare că se leagă de alta, poate fi uneori asociată cu mărirea polipilor.
„Frecvența răcelilor este un alt motiv pentru care părinții ajung cu copiii la noi, mai ales atunci când episoadele se repetă și copilul ajunge să primească antibiotice de mai multe ori. Atunci când vegetațiile adenoide sunt mărite, ele pot deveni un loc în care se mențin secreții și microbi, iar copilul pare că este aproape permanent răcit: are nasul înfundat, secreții nazale sau senzația de mucus care se scurge între nas și gât“, explică dr. Lostun.
Mesaj pentru părinți
Pentru părinți, cel mai important este să observe schimbările care ies din tiparul obișnuit al copilăriei: un copil care respiră mereu pe gură, sforăie aproape în fiecare noapte, pare că nu aude bine sau este aproape permanent răcit nu ar trebui evaluat doar prin prisma unor episoade izolate. Un consult ORL poate arăta dacă în spatele acestor manifestări se află polipi măriți sau o altă cauză și poate ajuta la alegerea celui mai potrivit tratament – de la tratament medicamentos, atunci când simptomele sunt ușoare, până la intervenție chirurgicală, în situațiile în care aceasta este necesară.
Este important de știut că prezența polipilor măriți nu înseamnă automat că este nevoie de operație. Decizia de îndepărtare se ia atunci când aceștia afectează respirația, somnul, auzul sau calitatea vieții copilului.
Atunci când medicul recomandă intervenția, aceasta are rolul de a îmbunătăți respirația copilului și de a reduce problemele asociate. După operație, mulți copii respiră mai ușor, au un somn mai liniștit, iar simptomele care le afectau viața de zi cu zi se pot ameliora.
„Dacă vegetațiile adenoide nu au fost neglijate mult timp, după îndepărtarea lor respirația nazală se poate relua în câteva săptămâni sau chiar mai repede. De asemenea, la unii copii scade frecvența episoadelor de nas înfundat și a infecțiilor care se repetă, deoarece nu mai există acel obstacol care favorizează stagnarea secrețiilor“, conchide dr. Lostun.
