Mulți părinți sunt foarte conștienți de afecțiunile tipice care apar la copiii mici, cum ar fi răceala, gripa, durerile de urechi. Însă, creșterea micuților are și o parte surprinzătoare pentru care nu întotdeauna părinții sunt pregătiți. Din această categorie fac parte coalescența labială și fimoza, două afecțiuni de altfel destul de frecvente la copiii mici și care ar trebui atent urmărite. Dr. Larissa Coroian, medic specialist în Chirurgie pediatrică la Spitalul Regina Maria Cluj, explică variantele de tratament pentru aceste probleme de sănătate și atrage atenția asupra unor manevre greșite pe care le pot face părinții și care pot duce la o înrăutățire a situației. Totodată, specialistul face recomandări pentru o igienă corectă.
Ce este coalescența labială și cine o descoperă
Medicul de familie sau cel pediatru este cel care poate descoperi coalescența labială, o patologie destul de frecventă la fetițele mici, subliniază dr. Larissa Coroian, medic specialist în Chirurgie pediatrică în Rețeaua de Sănătate Regina Maria. „Practic, coalescența labială este o alipire a labiilor mici pe linia mediană. Aceasta poate să fie completă sau incompletă”, mai spune medicul.
De ce se lipesc labiile fetițelor
Potrivit NHS, patologia este frecventă la fetițele sub 7 ani și de obicei nu este un motiv de îngrijorare. Nu se știe cu siguranță de ce apare fuziunea labială, dar se poate întâmpla ca urmare a iritației sau a inflamației survenite în zona vaginală, afecțiune cunoscută sub numele de vaginită. Potrivit sursei mai sus citate, fără suficient estrogen în organism – lucru normal înainte de pubertate – labiile pot rămâne lipite și, în timp, să devină unite. Alipirea labiilor poate apărea uneori și după naștere sau după menopauză, tot ca urmare a nivelurilor scăzute de estrogen din organism.
Cum se tratează coalescența labială
Atunci când coalescența labială este diagnosticată la fetițe, cel mai bine ar fi ca părinții să se adreseze unui chirurg pediatru pentru că acesta este cel mai în măsură să-și dea seama de gravitatea problemei. „Este important să vedem dacă această coalescență labială este completă sau incompletă, deoarece poate fi o cauză de apariție a infecției urinare la fetițe”, completează dr. Larissa Coroian.
Odată diagnosticul pus, există mai multe variante de tratament, mai spune chirurgul: „Una dintre variantele de tratament este aplicarea de creme cu estrogen sau corticosteroizi. Se fac niște cure mai lungi de tratament, dar care, în general, nu sunt foarte eficiente. Pentru a preveni infecția urinară, varianta de tratament optimă pentru coalescența labială este procedura chirurgicală, cea de dezlipire a labiilor”, explică specialistul.
Procedura are loc sub anestezie locală și nu durează mai mult de 5 minute: „Se aplică o cremă anestezică, după care dezlipirea se poate face manual, de către medicul chirurg, sau cu ajutorul unei pense. Ulterior, se poate aplica o cremă grasă care să prevină fuziunea labială sau recidiva. Este o procedură, nu neapărat o intervenție chirurgicală”, precizează specialistul.
Perioada de recuperare post-procedură este, de asemenea, scurtă: „În prima zi, copilul poate simți un disconfort minim, dar își poate relua activitățile zilnice imediat”, dă asigurări medicul chirurg.
Medicul mai spune că obiceiul de a curăța zona genitală cu șervețele umede poate duce la iritații care, la rândul lor, pot determina lipirea labiilor. O altă cauză externă poate fi inflamația cronică produsă prin fricțiunea cu scutecul.
Este periculoasă coalescența labială?
Părinții pot preveni apariția acestei probleme printr-o atenție sporită acordată igienei locale. „În general, igiena locală trebuie făcută cu apă și săpun. Să încercăm să folosim cât mai puțin șervețele umede care pot irita zona vulvară și pot conduce la inflamația cronică a labiilor, inflamație care poate favoriza această coalescență labială”, explică medicul chirurg.
Alipirea labiilor nu are implicații pe termen lung asupra sănătății copilului, potrivit NHS. Fertilitatea și viața sexuală viitoare a copilului nu vor fi afectate. Într-un caz din șapte, alipirea labiilor poate reapărea, dar tendința se oprește înainte de începerea pubertății. Foarte rar, coalescența labială poate provoca infecții ale tractului urinar, durere în zona genitală, scurgeri de urină între vizitele la toaletă.
Specialiștii de la Cleveland Clinic estimează că această problemă de sănătate apare la mai puțin de 2% dintre fetițe, înainte de pubertate. Mai rar, la femeile adulte.
Ce este fimoza și de ce se nasc băieții cu ea
Dacă fetițele pot avea probleme cu alipirea labiilor, băiețeii se pot naște cu fimoză. „Fimoza înseamnă imposibilitatea decalotării glandului. Practic, prepuțul nu se poate retrage complet, copiii se nasc cu prepuțul lipit de gland. Ulterior, odată cu înaintarea în vârstă, acesta se va dezlipi și decalotarea se va putea produce”, explică medicul chirurg.
Atenție: decalotarea forțată poate agrava fimoza
Specialistul are și un sfat important pentru părinții băiețeilor cu această problemă de sănătate: să nu încerce o decalotare forțată. „Aceste manevre pot să ducă la o fimoză patologică. Practic, decalotarea forțată va produce niște microfisuri, care, în urma cicatrizării duc la o fimoză strânsă. O fimoză care va necesita ulterior un tratament, fie cu aplicații de corticosteroizi, fie un tratament chirurgical”, mai spune medicul.
Specialistul încurajează părinții să păstreze o igienă optimă a zonei, pentru ca inflamațiile și infecțiile să fie ținute la distanță.
În sine, fimoza nu reprezintă neapărat o problemă. De multe ori, fimoza la naștere se rezolvă de la sine, pe măsură ce bebelușii cresc, potrivit specialiștilor de la Cleveland Clinic. Fimoza devine o problemă atunci când provoacă simptome.
Semnele care ar trebui să te alarmeze
Dr. Larissa Coroian atrage atenția asupra semnelor care ar trebui să-i alerteze pe părinți și să vină cu copilul la chirurgul pediatru: „Roșeață, edem, durere, disconfort la nivel penian. Secreții care pot să apară ca urmare a dificultăților la urinare. Dacă observăm că prepuțul se umflă atunci când copilul urinează. Sau când avem un prepuț cicatricial cauzat de decalotarea forțată făcută în trecut”.
Cum se tratează fimoza: de la creme la operație
Intervenția chirurgicală care se impune în astfel de situații nu este una complicată. „Se efectuează sub anestezie generală. Și există mai multe variante chirurgicale în funcție de gradul de fimoză. Putem opta pentru o incizie dorsală sau pentru o rezecție parțială de prepuț. Cea mai eficientă metodă chirurgicală este circumcizia, prin care se îndepărtează în totalitate prepuțul și atunci glandul devine expus. Prevenim prin această metodă chirurgicală apariția infecțiilor locale, a infecțiilor urinare. Plus că se poate face igiena locală mult mai ușor”, explică medicul.
Dacă însă există o fimoză destul de strânsă la un copil de vârstă mica, tratamentul de primă intenție nu este cel chirurgical, adaugă medicul chirurg: „Se pot folosi niște creme cu corticosteroizi, adică un tratament topic prin care aplicăm această cremă. Curele în general sunt între 4 și 8 săptămâni cu eficiență maximă, dacă sunt respectate recomandările făcute de către chirurg”.
Ce trebuie să rețină părinții
Potrivit specialiștilor de la Cleveland Clinic, aproape toți bebelușii de sex masculin au fimoză fiziologică. Pe măsură ce băiețeii cresc, prepuțul se relaxează astfel încât permite retracția normală. Profesioniștii din domeniul medical estimează că 1% dintre persoanele de sex masculin au încă fimoză fiziologică la vârsta de 16 ani și peste. Mai puțin de 1% dintre băieți au fimoză patologică.
Din fericire, coalescența labială și fimoza sunt probleme de sănătate de obicei inofensive pentru care există soluții relativ simple de rezolvare. Totul este ca părinții să urmărească atent semnele și simptomele în momentul schimbării scutecului celui mic sau atunci când acesta merge la toaletă. Iar atunci când copilul are dureri în zonă, dificultăți sau infecții la urinare, să programeze o întâlnire cu medicul specialist care poate recomanda tratamentul cel mai potrivit.
