De la displazia de șold, scolioză, cifoză, boala Perthes, piciorul strâmb congenital și până la leziuni traumatice cauzate de accidentări, copiii sunt expuși unui număr mare de afecțiuni ortopedice. Unele dintre acestea pot fi ereditare, altele pot fi dobândite în urma unor decizii de viață mai puțin inspirate. Dr. Ciprian Niculici – medic specialist Ortopedie pediatrică la Policlinica Banat, parte din Rețeaua de Sănătate Regina Maria, ne-a explicat care sunt cele mai frecvente probleme ortopedice întâlnite la copii încă din primii ani de viață, la ce semne trebuie să fie atenți părinții și ce pot face ei pentru a preveni unele dintre aceste afecțiuni, precum și cât de importantă este diagnosticarea precoce în tratarea problemelor ortopedice la copii.
Așadar, problemele ortopedice cu care se pot confrunta copiii pot fi prevenite prin alegeri aparent nesemnificative, dar foarte importante sau pot fi tratate eficient și fără complicații pe termen lung, dacă sunt diagnosticate timpuriu. În mijlocul acestui cumul de factori, relația dintre părinți și medicul de familie este una primordială, consideră dr. Niculici:
„Dacă părintele are o neliniște, ar trebui să se adreseze medicului de familie. Este foarte important să țină legătura: medicul de familie este cel mai apropiat de familie și de copil, mai ales când vorbim de primul copil. Orice semn de întrebare care se naște trebuie adresat medicului de familie. De comun acord cu acesta, copilul trebuie trimis către un medic specialist, în cazul nostru medicul de specialitate ortopedie pediatrică. Dacă neliniștea este nefondată, cu atât mai bine. Dar dacă este un semn timpuriu, atunci putem să punem un diagnostic precoce și să începem un tratament corespunzător.“
Cele mai frecvente probleme ortopedice întâlnite la copii
Afecțiunile ortopedice care pot apărea cel mai frecvent la copii pot fi clasificat în funcție de vârstă, spune dr. Ciprian Niculici. „De la vârste fragede putem vorbi despre displazia congenitală de șold (n.a. o afecțiune a articulației șoldului care se manifestă prin deplasarea anormală a capului femural) care mai târziu se transformă în luxație congenitală de șold, până la alte boli care debutează în copilărie și care se pot manifesta în această perioadă. Cum ar fi boala Perthes (n.a fluxul sanguin insuficient la capul femural provoacă moartea celulelor osoase) sau epifizioliza (n.a. deplasarea epifizei proximale a femurului pe cartilajul de creștere, ceea ce poate limita mișcarea de la nivelul șoldului).“
Astfel de afecțiuni ar trebui diagnosticate și tratate sau chiar prevenite, acolo unde este posibil, din timp.
Semnele la care trebui să fie atenți părinții
Și, pentru a preveni sau pentru a trata la momentul oportun afecțiunile ortopedice, pe de o parte, este bine ca părinții să cunoască care dintre ele sunt ereditare și care dobândite. Mai mult, este recomandat ca aceștia să fie atenți la câteva semne concludente.
„Dacă vorbim despre displazia congenitală de șold, de exemplu, ereditatea este importantă. De obicei, este transmisă de către mame, în special fetelor. Raportul băieți-fete este undeva de 1 la 3/ 1 la 4. Iar semnele pe care ar putea să le vadă părinții sunt clinice, cum ar fi o inegalitate de membre, o plică subfesieră dublată sau la un alt nivel, sau chiar o imposibilitate de a depărta picioarele până aproape de planul patului sau al mesei de înfășat, cu limitarea unuia sau celuilalt șold“, explică medicul.
Ecografia de șold este una dintre metodele de screening postnatal eficiente pentru diagnosticarea displaziei congenitale de șold.
Ce complicații pot apărea și care sunt soluțiile
În funcție de afecțiunile pe care le dezvoltă copilul, și care pot apărea chiar de la naștere, dacă acestea nu sunt diagnosticate la timp, pot evolua în diverse complicații. Iată care sunt unele dintre ele și ce soluții există.
„Dacă vorbim despre displazia congenitală de șold nediagnosticată la timp și fără instituirea unui tratament optim, ea poate deveni ulterior un șold luxabil sau dislocat care să pună probleme în primul rând estetice și în al doilea rând de biomecanică a mersului. Vorbim despre acel mers legănat sau poate chiar și de imposibilitate de a merge, care să se preteze precoce – în copilărie și ulterior în dolescență sau în viața de adult –, la o proteză de șold“, atenționează medicul.
În acest caz, după identificarea semnelor clinice și diagnosticarea la timp, tratamentul se instituie cu metode bine cunoscute, revine medicul. „Se poate folosi Hamul Pavlik care, pus în poziția optimă, începe să dezvolte o cavitate acetabulară (n.a. concavitate care se articulează cu capul femural formând articulația șoldului) optimă pentru capul femural.“
Un alt exemplu poate fi piciorul strâmb congenital, cu formele sale, care netratat se agravează în timp și dezvoltă tulburări de mers, sau care, neglijat, poate duce la o tulburare de mers ulterioară bine cunoscută – piciorul plat.
Complicațiile dobândite și cum pot apărea
Așadar, unele trăsături sunt moștenite, altele se pot dezvolta pe parcurs, cum ar fi dezvoltarea unui picior plat, condiție la care este predispus copilul atunci când merge precoce la vârste fragede de opt-zece luni.
„În acest caz, musculatura încă nu este complet pregătită pentru a dezvolta biomecanica mersului și mersul se realizează mai mult prin sprijin pe picioare. Atunci greutatea și musculatura încă nedezvoltată predispune la prăbușirea boltei plantare sau la nedezvoltarea ei care, în timp, duce la un picior plat dobândit“, completează medicul.
Când suferă copilul de scolioză sau de cifoză
Alte două afecțiuni ortopedice pe care părinții trebuie să le aibă în vedere sunt: scolioza și cifoza. Cele două se pot asocia sau pot fi independente. Se pot dezvolta de la vârste fragede sau se pot dezvolta în puseele de creștere.
Scolioza este dată de curbarea coloanei vertebrale într-un plan care, văzut din spate, este în forma literei «S» într-o parte sau în cealaltă. Cifoza este o curbare anterioară. Văzut din profil, pacientul dezvoltă o curbură anormală, toracală în special.
„Trebuie avut grijă la scolioză și la cifoză sau la cifoscolioză. Unele semne care ne indică prezența acestor afecțiuni sunt: umeri inegali sau poziție anormală sau chiar și un alergat diferit. O inegalitate de membre poate să dea un balans al bazinului și o poziție anormală care să fie compensatorie printr-o scolioză. Și atunci e posibil ca pacientul să se prezinte la noi pentru scolioză, dar, de fapt, să aibă un picior mai lung și unul mai scurt“, spune medicul.
O altă afecțiune care este asociată cu cifoza sau cifoscolioza este și toracele înfundat sau înfundarea sternului.
„Cifoza și scolioza ar fi de preferat să fie diagnosticate cât mai precoce pentru a începe tratamentul prin kinetoterapie sau prin gimnastică medicală corespunzătoare. Nediagnosticate la timp sau diagnosticate mai târziu, cu grade mai mari de scolioză sau de cifoză, tratamentul ajunge să fie exclusiv chirurgical“, explică dr. Niculici.
Ce pot face părinții pentru a preveni afecțiunile ortopedice
Pentru prevenirea afecțiunilor ortopedice, părinții trebuie să aibă grijă și să fie atenți la toate manifestările copilului, mai ales în prima perioadă din viață.
„După ce copilul începe să umble de-a bușilea sau începe să se rotească de pe o parte pe alta în pătuț, sau când se sprijină pe saltelele moi care predispun la modificarea unghiurilor picioarelor, părinții trebuie să fie foarte atenți. De asemenea, ei trebuie să fie atenți la încălțămintea pe care o folosesc, care are și ea rolul ei “, recomandă dr. Niculici.
În cazul în care încălțămintea este prea moale și prea flexibilă, aceasta nu oferă o informație esențială pentru musculatură, explică medicul. „Această informație este transmisă creierului în momentul contactului cu solul și este cea de contractare a anumitor grupe musculare, din musculatura gambei, care să susțină bolta plantară și să realizeze poziția de ortostatism corectă. Dacă încălțămintea este prea moale, nu-i transferă nicio informație creierului care, la rândul lui, nu contractă niciuna dintre grupele musculare corespunzătoare ortostatismului sau de propulsie, de a începe mersul.“
Ortostatismul este poziția corpului uman în picioare, cu greutatea corpului susținută de picioare și coloana vertebrală dreaptă.
„N-avem nevoie de încălțăminte cu gel sau cu talpă foarte moale. Avem nevoie de încălțăminte care să susțină bolta plantară, să susțină piciorul într-o poziție cât mai fiziologică. Sunt multe variante. Nu trebuie neapărat să fie o încălțăminte specială, dar să aibă un profil ortopedic sau taloneții din interior să fie cu profil ortopedic. Profil care să ajute și să sprijine copilul în prima perioadă pentru a dezvolta un mers normal“, revine medicul.
Mai mult, părinții nu trebuie să forțeze anumite etape din dezvoltarea fizică a copilului precum statul în fund. Dr. Ciprian Niculici explică de ce este important să nu impunem niște standarde nerealiste celor mici.
„Am văzut foarte mulți pacienți, copilași, care ajung să stea în fund la o vârstă fragedă. La șase luni de zile copilul stătea în fund. Foarte bine, dacă e pregătit, dar dacă nu e pregătit, e bine să nu-l forțăm. De ce? Avem o musculatură paravertebrală care trebuie să fie dezvoltată în așa fel încât să susțină o poziție optimă – nefiind suficient dezvoltată în curbarea respectivă poate duce la dezvoltarea unei curburi anormale chiar de la vârsta la care stă în șezut.“
Indiferent că vorbim despre un copil la vârstă fragedă, un preșcolar sau un școlar, o poziție optimă este vitală. Pentru asta, este recomandat ca părinții să se asigure, de exemplu, că cei mici stau cu spatele drept, cu coatele pe masă sau poartă ghiozdanul pe ambii umeri, nu doar pe un umăr.
Importanța diagnosticării timpurii
În ortopedie mai ales, diagnosticarea și tratarea precoce sunt esențiale pentru rezultatul final. „Putem face o analogie cu un copac care dezvoltă o anumită curbare sau o anumită deviere de la axul său. Sprijinit și centrat la momentul respectiv, copacul devine drept când crește mai mare. La fel e și cu copilul, dacă din timp instituim măsurile corespunzătoare care să-l ajute, nu vom mai avea în viața de adolescent sau poate chiar și în copilărie tulburările de mers. Nu vom mai avea devierile de ax ale picioarelor, epifiziolize, boală Perthes, picioare strâmbe, congenitale netratate la timp sau displaziile congenitale de șold. Suplimentar ar mai fi de atras atenția asupra rahitismului carențial și implicațiile sale în tulburările de mers, de data aceasta dobândite printr-un aport insuficient sau absent de calciu din alimentația micuților“, conchide dr. Niculici.