Tiroida este o glandă mică, în formă de fluture, care se află în partea inferioară a gâtului. Ea joacă un rol important în funcțiile organismului, producând hormoni care circulă în tot corpul, reglând temperatura și metabolismul. De asemenea, susține inima și sistemul digestiv și ajută la menținerea controlului muscular și a sănătății oaselor.
Când tiroida nu produce suficienți hormoni, afecțiunea se numește hipotiroidism și poate fi ținută sub control cu medicație. Practic, se administrează hormoni sintetici, care înlocuiesc hormonii tiroidieni naturali.
Dacă, dimpotrivă, tiroida este hiperactivă și produce hormoni în exces, afecțiunea se numește hipertiroidism. Netratat, hipertiroidismul poate crește riscul de osteoporoză și poate determina tulburări de ritm cardiac, deoarece hormonii tiroidieni în exces fac inima să lucreze mai repede și mai greu. În lipsa tratamentului (dar uneori chiar și în timpul lui) una dintre complicațiile hipertiroidismului este criza tireotoxică, în care apar febra, pulsul accelerat și chiar delirul. Tratamentul hipertiroidismului are ca scop să împiedice tiroida să funcționeze în exces. Și există trei modalități prin care se poate realiza acest lucru: prin administrarea de iod radioactiv în vederea distrugerii unei părți din tiroidă, prin administrarea de medicamente care să blocheze producția de hormoni sau prin intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea parțială sau totală a tiroidei.
Tratamentul tiroiditei Hashimoto se bazează pe terapia de substituție hormonală
Unele dintre cele mai frecvente afecțiuni legate de tiroidă includ tiroidita Hashimoto, boala Graves, gușa, nodulii tiroidieni și cancerul tiroidian.
Tiroidita Hashimoto este o afecțiune în care sistemul imun atacă tiroida determinând frecvent hipotiroidism. Boala afectează cu predilecție femeile de vârsta a doua, însă poate să apară și la bărbați, precum și la femeile de toate vârstele sau la copii. Tiroidita Hashimoto progresează lent, pe parcursul a mai mulți ani (semnele sau simptomele pot să nu apară, chiar dacă anticorpii caracteristici TPO sunt depistați în analizele de sânge) și determină deteriorarea cronică a tiroidei, dezvoltarea gușei (tiroidă mărită) și insuficiență tiroidiană graduală.
Nu există semne și simptome tipice tiroiditei Hashimoto, acestea fiind în principal cele ale glandei tiroide hipoactive (hipotiroidismului): oboseală și lentoare, sensibilitate crescută la frig, constipație, piele palidă, uscată, unghii casante, căderea părului, umflarea limbii, creștere inexplicabilă în greutate, dureri și sensibilitate musculară, dureri și rigiditate articulară, slăbiciune musculară, menstruații abundente sau prelungite (menoragie), depresie, pierderi de memorie.
Tratamentul pentru tiroidita Hashimoto include observarea și administrarea de medicamente, respectiv terapie de substituție hormonală, ceea ce înseamnă administrarea zilnică a hormonului tiroidian levotiroxină.
În boala Graves, tratamentul chirurgical este obligatoriu
Boala Graves este o tulburare autoimună care apare atunci când sistemul imunitar atacă în mod greșit glanda tiroidă. Acest lucru poate face ca glanda să producă în exces hormonul responsabil cu reglarea metabolismului. Boala este ereditară și se poate dezvolta la orice vârstă, dar mai frecvent la femeile cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani.
Când există un nivel ridicat de hormoni tiroidieni în sânge, sistemele corpului pot provoca simptome care sunt comune hipertiroidismului: anxietate, iritabilitate, oboseală, tremurături ale mâinilor, ritm cardiac crescut sau neregulat, transpirație excesivă, dificultăți de somn, pierdere neintenționată în greutate, diaree sau mișcări frecvente ale intestinului, ciclu menstrual alterat, guşă. De asemenea, pot fi experimentate și simptome unice ale bolii Graves, cum sunt bombarea globilor oculari și piele îngroșată și înroșită la nivelul tibiei.
Dr. Mariana Matei, medic primar în Chirurgie vasculară și medic specialist în Chirurgie generală la Spitalul Regina Maria Cluj, spune că ”tratamentul chirurgical al glandei tiroide este obligatoriu în cazul gușei toxice – boala Graves -, în care glanda este mărită în volum, are hiperfuncție și secretă hormoni tiroidieni în exces, fiind necesară îndepărtarea ei. De asemenea, și în cazul unei gușe netoxice, în care tiroida secretă hormoni în cantitate normală, dar este voluminoasă. Această mărire în volum determină compresiune atât la nivelul traheei, având ca urmare dificultăți de respirație, cât și la nivelul esofagului cu dificultăți de deglutiție sau un aspect inestetic la nivelul regiunii anterioare a gâtului.”
Atât nodulii tiroidieni maligni cât și cei benigni, dacă sunt de mari dimensiuni, se operează
Termenul de nodul tiroidian se referă la o creștere anormală a celulelor de la nivelul glandei tiroide. Deși majoritatea nodulilor tiroidieni (95%) sunt benigni (necanceroși), într-un mic procent (5%) pot fi maligni (canceroși). Pentru a diagnostica și trata cancerul tiroidian într-un stadiu incipient, nodulii tiroidieni trebuie să fie evaluați. Deoarece nu este posibil să se determine dacă un nodul tiroidian este canceros doar pe baza examinării fizice și a markerilor tiroidieni, evaluarea nodulilor tiroidieni include ecografia tiroidiană și puncția aspirativă cu ac fin.
„Intervenția chirurgicală la nivelul glandei tiroidei este obligatorie atunci când evidențiem noduli tiroidieni maligni sau cu suspiciune de cancer. Suspiciunea de cancer sau diagnosticul de cancer este pus în urma investigațiilor paraclinice sau ca urmare a unei biopsii cu rezultat malign”, a mai precizat dr. Mariana Matei. Ea a mai adaugat că „o altă situație în care este obligatorie intervenția chirurgicală este reprezentată de nodulii tiroidieni benigni (adică necanceroși) care sunt mari, care determină compresiune la nivelul traheei sau a esofagului, cu apariția dificultăților în deglutiție sau în respirație.”
Medicul a subliniat că, în funcție de situație, tratamentul chirurgical la nivelul glandei tiroide poate să presupună îndepărtarea unui lob tiroidian sau a întregii glande tiroide (tiroidectomie totală), iar în cazul cancerelor sunt îndepărtați și ganglionii de la nivelul gâtului.
Factorii de risc pentru cancerul tiroidian
American Cancer Society arată că s-au descoperit câțiva factori de risc care fac o persoană mai susceptibilă să dezvolte cancer tiroidian.
Sexul: din motive neclare, cancerul tiroidian apare de aproape trei ori mai des la femei decât la bărbați.
Vârsta: cancerul tiroidian poate apărea la orice vârstă, dar este cel mai frecvent la persoanele între 30 și 60 de ani. Riscul de cancer tiroidian atinge vârful la o vârstă mai fragedă pentru femei, decât pentru bărbați.
Condițiile ereditare: unele afecțiuni moștenite sunt legate de un risc crescut de apariție a anumitor tipuri de cancer tiroidian. Aceste afecțiuni sunt rare și probabil că reprezintă doar o mică parte din cancerele tiroidiene, în general. Câteva exemple sunt neoplazia endocrină multiplă tip 2, polipoza adenomatoasă familială, sindromul Gardner, sindromul Cowden sau sindromul Carney.
Istoricul familial: dacă persoana are o rudă de gradul I (părinte, frate, soră sau copil) cu cancer tiroidian, are un risc crescut de a-l dezvolta. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor cu cancer tiroidian nu au antecedente familiale ale bolii.
Expunerea la radiații: include expunerea la radiații în urma anumitor tratamente și teste medicale, precum și radiațiile din accidente de centrale sau arme nucleare. În privința radiațiilor din tratamentele medicale, cele efectuate în copilărie pentru cap sau gât cresc riscul de cancer tiroidian. Este vorba despre radioterapia pentru tratarea cancerelor, cum ar fi limfomul Hodgkin, precum și de tratamentul cu radiații administrat înainte de un transplant de celule stem. Nivelul de risc depinde de cât de mult și la ce vârstă se administrează radiația. În general, riscul crește dacă dozele sunt mai mari, iar vârsta este mică.
Greutatea corporală în exces: persoanele cu exces de greutate au un risc mai mare de cancer tiroidian decât cei care nu au exces de greutate. Riscul pare să crească pe măsură ce indicele de masă corporală (IMC) crește.
Iodul din dietă: cancerele foliculare tiroidiene sunt mai frecvente în zonele lumii în care dietele oamenilor sunt sărace în iod. Pe de altă parte, o dietă bogată în iod poate crește riscul de cancer papilar tiroidian.
