Antibioticele se administrează doar în cazul infecțiilor bacteriene, însă, în practică, lucrurile stau adesea diferit. Mulți părinți insistă să primească antibiotic pentru copil, chiar și atunci când medicul nu îl recomandă. În același timp, există și medici care prescriu antibiotice imediat, fără confirmarea unei infecții bacteriene, sau chiar preventiv pentru a evita posibile complicații. Copiii sunt cei care suferă cel mai mult de pe urma acestor practici: abuzul de antibiotice poate avea efecte pe termen lung, de la dezechilibre ale microbiomului intestinal până la apariția rezistenței bacteriene. Dr. Victor Miron, pediatru la Clinica Nativia, parte a rețelei de sănătate Regina Maria, explică în detaliu riscurile și regulile care trebuie respectate atunci când vine vorba de administrarea antibioticelor la copii.
De la descoperirea penicilinei, antibioticele au scris o pagină esențială în istoria medicinei moderne. Infecții care, odinioară, erau aproape întotdeauna fatale, precum pneumonia sau meningita bacteriană, au devenit tratabile, iar intervenții complexe, de la operații majore la transplanturi, sunt posibile datorită eficienței acestor medicamente.
Conform unui studiu publicat în revista științifică PNAS (Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America), una dintre cele mai prestigioase publicații medicale din lume, mortalitatea globală cauzată de infecții bacteriene susceptibile la tratament antibiotic a scăzut semnificativ în ultimele două decenii: de la peste 3 milioane de decese în 1990 la aproximativ 2,4 milioane în 2016, un declin de aproape 1/4 la nivel mondial și chiar mai mare în țările cu venituri mici și medii.
Ce sunt antibioticele și cum acționează
Antibioticele sunt medicamente folosite pentru a trata infecțiile cauzate de bacterii. Ele acționează fie prin distrugerea bacteriilor, fie prin oprirea multiplicării acestora, ajutând astfel organismul să depășească infecția. „Antibioticul este arma de luptă împotriva infecției bacteriene. Acesta reduce durata bolii și severitatea simptomelor, ajută copilul să se vindece și previne complicațiile care pot apărea în funcție de bacterie“, explică dr. Miron.
Este important de știut că antibioticele NU au efect asupra virusurilor — de aceea NU se administrează în cazul răcelilor, gripei sau altor infecții virale frecvente la copii.
„Regulile sunt foarte clare: antibioticele se administrează doar în cazul infecțiilor bacteriene, pentru că acționează doar asupra bacteriilor, nu asupra virusurilor. Uneori, acestea pot fi confirmate prin teste de laborator care identifică exact bacteria, dar de multe ori medicul poate stabili diagnosticul pe baza testelor rapide sau a simptomelor“, adaugă medicul pediatru.
Există mai multe clase de antibiotice, fiecare fiind eficient împotriva anumitor bacterii.
Cele mai importante clase de antibiotice, pe care medicii le prescriu și la copii, în funcție de tipul infecției sunt:
- Penicilinele – eficiente în infecții ale gâtului, urechii, sinusurilor, plămânilor.
- Cefalosporinele – acoperă o gamă mai largă de bacterii, folosite în infecții respiratorii, urinare, cutanate.
- Macrolidele – utile în infecții respiratorii și pentru pacienți alergici la penicilină.
- Aminoglicozidele – mai ales în infecții severe, spitalicești.
Fiecare dintre aceste clase acționează împotriva anumitor bacterii, motiv pentru care doar medicul poate decide care este potrivit în funcție de infecție și de vârsta copilului.
Alegerea tratamentului corect trebuie făcută exclusiv de medic, pe baza simptomelor, a analizelor și, uneori, a unor teste suplimentare care confirmă tipul de infecție.
Exemple de infecții în care este indicată administrarea de antibiotice
- Infecții bacteriene ale gâtului. De exemplu, faringita acută streptococică confirmată prin test rapid sau semne clinice caracteristice.
- Infecții ale urechii medii – otita medie acută bacteriană, mai ales dacă există febră sau durere intensă.
- Infecții urinare bacteriene, confirmate prin analize de urină și, uneori, teste rapide.
- Pneumonie bacteriană. Diagnosticul este pus de medic pe baza simptomelor, radiografiei și testelor specifice.
Controverse ale utilizării antibioticelor
Deși antibioticele au transformat medicina modernă, modul în care sunt utilizate ridică în continuare numeroase controverse. Polemicile se concentrează pe supraprescrierea în cazuri de infecții virale, administrarea fără consult medical, apariția rezistenței bacteriene și efectele asupra microbiomului, care pot influența sănătatea pe termen lung.
În plus, durata optimă a tratamentului este uneori dezbătută: cercetările recente sugerează că pentru anumite infecții doze mai scurte pot fi suficiente, fără a compromite eficiența terapiei.
Când vine vorba despre copii, antibioticele sunt un subiect sensibil. Sistemul imunitar al copiilor este în continuă dezvoltare, iar expunerea precoce la antibiotice poate avea efecte pe termen lung asupra sănătății. Administrarea incorectă sau excesivă poate favoriza apariția rezistenței bacteriene chiar de la vârste fragede, iar modificările microbiomului intestinal pot influența digestia, imunitatea și chiar predispoziția la alergii sau alte afecțiuni cronice.
„Rezistența bacteriană este cel mai de temut efect al administrării repetate a antibioticelor“
Rezistența bacteriană apare atunci când bacteriile se obișnuiesc cu antibioticele și acestea nu mai reușesc să le distrugă. Practic, microbii devin mai puternici și tratamentele care funcționau înainte nu mai dau rezultate. Ce se întâmplă pe mai departe? Infecțiile devin mai greu de tratat.
„Cel mai mare risc al administrătii frecvente sau incorecte de antibiotic este ca pacienții să dezvolte rezistență la antibiotice. Acesta este cel mai de temut efect al administrării repetate: atunci când vom avea cu adevărat nevoie de un anumit antibiotic, există riscul să nu mai funcționeze. Bacteria s-a întâlnit de atât de multe ori cu tratamentul, încât a învățat să reziste și medicamentul nu își mai face efectul“, explică pediatrul.
Acest fenomen reprezintă o problemă globală de sănătate și poate afecta inclusiv copiii, care sunt printre cei mai expuși la administrarea de antibiotice.
De ce apare rezistența bacteriană?
Cele mai frecvente cauze a apariției rezistenței bacteriene sunt utilizarea excesivă și incorectă a antibioticelor. Atunci când aceste medicamente sunt administrate pentru infecții virale sau repetat, fără a fi nevoie, bacteriile învață să supraviețuiască și pot deveni tulpini rezistente.
„Trebuie să ne îngrijoreze atunci când un copil primește antibiotic aproape la fiecare răceală. De cele mai multe ori, răcelile arată la fel și evoluează în același mod. Dacă un copil primește în mod repetat antibiotice pentru aceleași simptome, ceva nu este în regulă“, atenționează dr. Miron.
Medicul mai notează că un copil poate răci de aproximativ 12 ori pe an, dar doar una sau cel mult două dintre aceste viroze ar necesita antibiotice. „Din păcate, există copii care primesc antibiotic chiar de 12 ori pe an. În astfel de cazuri, este clar că nu este normal și trebuie să ne punem întrebarea: chiar este necesar acest tratament?“.
Antibiotic fără să existe confirmarea unei infecții bacteriene
O problemă la fel de mare ca administrarea antibioticelor prea frecvent este și utilizarea lor incorectă, iar aici discuția se complică. Pe de o parte, unii medici prescriu antibiotice chiar și fără confirmarea unei infecții bacteriene, doar pe baza simptomelor. Pe de altă parte, există situații în care antibioticele sunt date preventiv, de teamă că ar putea apărea complicații, cum ar fi suprainfecțiile bacteriene.
„Din păcate, există mari diferențe între modul în care se prescriu antibioticele, iar aici intervin mai mulți factori. Pe de o parte, contează experiența medicului și capacitatea de a recunoaște semnele și simptomele clinice. De asemenea, pregătirea teoretică și specializarea joacă un rol important: unii medici sunt mai experimentați în anumite patologii, alții mai puțin. Pe de altă parte, există și o atitudine defensivă din partea unor medici. Nu este vorba doar de lipsa experienței, ci și de presiunea din partea pacienților și de volumul mare de consultații, care împiedică urmărirea pe termen lung. De teamă că o răceală sau o boală virală inițială s-ar putea complica cu o infecție bacteriană, unii medici aleg să prescrie antibioticul din start“, explică medicul.
Putem vorbi despre utilizare incorectă și atunci când un tratament cu antibiotice este început, ulterior se constată că nu era necesar, însă antibioticul continuă să fie administrat conform schemei inițiale.
„Uneori, se începe un tratament cu antibiotice, iar după o zi sau două se dovedește că, de fapt, nu este necesar. Mulți medici cred însă că, odată început antibioticul, trebuie continuat, ceea ce este un mit. Este important de știut că, dacă se constată că antibioticul nu este necesar, tratamentul trebuie oprit imediat“, precizează pediatrul.
„Există o presiune reală din partea părinților care cer antibiotice“
O altă componentă importantă este și presiunea pe care părinții o pun pe medic ca să le prescrie un antibiotic pentru copil chiar și atunci când nu este necesar. Și această presiune contribuie la administrarea greșită a medicamentului.
„Există o presiune reală din partea părinților care cer antibiotice. Unii vor antibiotic pentru aproape orice și am întâlnit mulți care vin la consultație special pentru a obține o rețetă, știind că nu mai pot lua atât de ușor antibioticul de la farmacie. Dacă nu li se prescrie, merg din medic în medic până găsesc unul care să le dea rețeta. Această atitudine este destul de frecventă“, adaugă specialistul.
Medicul pediatru mai spune că, din experiența sa în cabinet, părinții se împart în mai multe tipologii atunci când vine vorba de administrarea antibioticelor copiilor.
„În cabinet am observat trei tipuri de părinți când vine vorba despre administrarea antibioticelor. Primii sunt cei care, din start, sunt reticenți și adoptă o atitudine defensivă față de orice rețetă cu antibiotic. A doua categorie o reprezintă părinții care cer antibiotic aproape în orice situație. Iar a treia categorie este formată din părinții care colaborează cu medicul, fără a avea o aversiune sau o dorință puternică pentru antibiotice. Aceștia urmăresc evoluția copilului, mai amână administrarea antibioticului și păstrează legătura cu medicul pentru a decide împreună cel mai bun tratament pentru copil“, povestește medicul.
Dezechilibre ale microbiomului, un alt efect major al abuzului de antibiotice
Abuzul de antibiotice poate perturba și echilibrul delicat al microbiomului intestinal, afectând atât diversitatea, cât și funcționarea bacteriilor benefice.
În mod normal, microbiomul contribuie la digestie, susține sistemul imunitar și protejează organismul împotriva microorganismelor dăunătoare. Utilizarea frecventă sau nejustificată a antibioticelor poate elimina nu doar bacteriile patogene, ci și cele „bune”; mai departe, microorganismele rezistente se înmulțesc și apar dezechilibre precum tulburări digestive, inflamații cronice sau scăderea capacității organismului de a combate infecțiile.
„Mulți copii care primesc antibiotice în mod repetat ajung să aibă dezechilibre intestinale. Microbiomul intestinal, considerat «al doilea creier» al organismului, coordonează digestia, sistemul imunitar și buna funcționare a corpului. Când acest echilibru este afectat de antibiotice, copiii pot întâmpina probleme de dezvoltare sau probleme pe partea imunitară“, atenționează pediatrul.
Alte efecte negative ale expunerii la antibiotice
Un studiu publicat în revista științifică Annals of Clinical Microbiology and Antimicrobials a demonstrat că expunerea la antibiotice în primul an de viață este asociată cu un risc crescut de obezitate infantilă până la vârsta de doi ani și jumătate. Cercetarea a evidențiat modificări semnificative în compoziția microbiomului intestinal – bacteriile protectoare sunt reduse, iar bacteriile mai „agresive“ sau care favorizează dezechilibrul cresc, ceea ce poate favoriza obezitatea și alte probleme pe termen lung.
Studiile mai arată și că expunerea timpurie la antibiotice poate fi asociată cu un risc crescut de astm, rinita alergică, dermatită atopică, boală celiacă sau tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate.
Din aceste motive, fiecare decizie de a prescrie un antibiotic în pediatrie implică un echilibru atent între beneficiile imediate și riscurile potențiale pe termen lung.
5 informații esențiale pe care părinții trebuie să le știe despre antibiotice
- Antibioticele se administrează doar la recomandarea medicului. Antibioticele trebuie date copilului doar la recomandarea medicului și doar pentru infecțiile bacteriene confirmate. Este important ca părinții să respecte exact doza, intervalul dintre administrări și durata tratamentului. Întreruperea prematură sau continuarea fără nevoie poate fi dăunătoare și poate favoriza rezistența bacteriană.
„Eu încerc să le explic părinților când antibioticul este necesar și când nu. Discutăm împreună despre starea copilului și rezultatele analizelor. Dacă văd că părintele încă nu e convins, prefer să reevaluez copilul în următoarele zile. De obicei, propun să încercăm o zi-două fără antibiotic, vedem cum evoluează starea copilului și, abia apoi, dacă va fi nevoie, îl prescriu. Cred că medicii care vor să convingă astfel de părinți trebuie să fie alături de ei și să le ofere siguranță. Astfel, părintele se liniștește, pentru că știe că are unde să meargă cu copilul în cazul în care starea lui se înrăutățește“, spune medicul.
- Evitarea automedicației. Părinții nu trebuie să administreze antibiotice din propria inițiativă sau să păstreze resturi de antibiotic de la tratamente anterioare. Auto-medicația poate fi ineficientă și riscantă.
- Importanța monitorizării copilului. Chiar dacă medicul a stabilit că antibioticul nu este necesar, părinții trebuie să observe atent starea copilului: febră, apetit, energie, tuse, dificultăți respiratorii sau orice alt simptom care se poate agrava. În cazul în care apar modificări, este recomandat să contacteze medicul sau să revină la consultație pentru reevaluare.
- Evitarea continuării inutile a tratamentului. Dacă antibioticul a fost început, dar medicul stabilește că nu mai este necesar, în urma infirmării infecției bacteriene, tratamentul trebuie oprit. Continuarea inutilă poate fi dăunătoare și poate afecta microbiomul intestinal al copilului.
„Uneori, tratamentul cu antibiotice poate fi început pe baza simptomelor clinice, însă ulterior analizele de laborator arată că nu este vorba despre o infecție bacteriană, ci despre una virală. În aceste situații, este absolut corect și recomandat să întrerupem administrarea antibioticului“, susține specialistul.
- Importanța respectării schemei complete de tratament. Dacă medicul a prescris un antibiotic, este esențial ca tratamentul să fie urmat exact conform indicațiilor, fără a-l opri atunci când copilul „pare mai bine”. Chiar dacă simptomele dispar rapid, întreruperea prematură a tratamentului poate permite bacteriilor să supraviețuiască și să devină rezistente, ceea ce poate duce la recidive sau infecții mai greu de tratat.
„Dacă boala este confirmată ca fiind bacteriană și necesită tratament cu antibiotice, administrarea unei doze prea mici sau pentru o durată insuficientă poate duce la apariția rezistenței bacteriene și la lipsa vindecării, manifestată prin persistența simptomelor sau recidive ale infecției“, mai atenționează medicul pediatru.
