Primul nostru week-end la cort

Delia Grigoroiu
Cu cortul la mare / Totul despre mame

O familie de comozi are curaj să plece la mare cu cortul! Noi suntem o familie de comozi, ne place acasă, în patul și căldură domiciliului cu credit, greu ne dăm duși din casa noastră, iar în vacanțe abia așteptăm să ne întoarcem.

La mare rezistăm maximum patru zile. Hai, eu poate o zi în plus, însă soțul a doua zi vrea acasă că e prea cald și soare. Și apa e rece. Așa că decizia de a merge cu cortul la mare nu e chiar una banală, a durat câțiva ani până să o rumegăm și doar câteva zile să ne luăm un cort și o saltea.

Ne îmbarcăm rapid cu jumătate din șifonier

După ce ne gândim că ne trebuie și o ladă frigorifică pentru berile soțului și pentru iaurtul copilului, decidem că suntem gata de Aventură. Cu o zi înainte să plecăm în Vama Veche băiețelul nostru de trei ani face roșu în gât. Așa că mai stăm o zi până îl punem pe picioare, uitându-ne galeș la cortul nostru albastru ca marea și rugându-ne intens ca cel mic să se facă bine. Pompăm în el vitamine, aerosoli, chestii de gât și contra răgușelii și ne bucurăm că nu face febră. Cum se face dimineață ne îmbarcăm rapid cu jumate din șifonier și trei sferturi din zestrea de la mama formată din pilotă de iarnă, niște perne, cinci prosoape, două pături, cearceaful cel bun, pipăim din zbor copilul și ne asigurăm că nu arde, deși vocea, săracul, nu o mai avea de mult și o tăiem înspre mare.

Facem trei ore cu tot cu opriri de pipi, interval în care ciulim urechile să auzim ce zice copilul din spate, copil care țipă în șoaptă de fiecare dată când vede un tren, un pod, o apă, o mașină, trei mașini, cinci mașini, și tot așa până în Vama Veche. Debarcăm la prânz în campingul cel mai cel din Vamă, pomul lăudat pe toate rețelele de socializare din țară și din străinătate, cel care rimează cu o sanda. Ne bucurăm de cât de frumos și vesel și civilizat și curat și primitor pare, îl las pe soț să ancoreze cortul, marea lui izbândă din ultimele zile, și iau copilul pe plajă, în aceleași șoapte de laringită.

Precizare importantă

Cu copilul pe plajă e ca la circ, numai că tu ești câinele circar care trebuie să întrețină spectatorii, în cazul nostru copilul. Ia mingea, pune pălăria, nu te duce prea tare spre val, ai grijă la ciobul de sticlă, stai că te ud eu acum, ba eu pe tine, vino să te șterg, vino să te mai ud că e cald, hai să ne stăm și noi un minut, dar mai bine hai în apă. Cam asta am făcut în cele 30 de minute cât am rezistat singură cu Luca pe plajă.

Începe să plouă. Întâi timid, apoi cu spume.

Ne întoarcem la cort, în campingul minunat unde terasa se animase deja de oameni singuri, cupluri fericite și liniștite care citeau, jucau jocuri, beau cafele și cocktailuri sau făceau orice activitate pe care noi nu aveam cum să o bifam în acel week-end. Începe să plouă. Întâi timid, apoi cu spume. Copilul dă semne grave de oboseală și nu vrea în cort. Facem ce nu am făcut până acum: dacă nu dormi, nu pupi plajă. Și cu replica asta mi-am auzit copilăria cu ecou, precum o scoică pusă la ureche atunci când vrei să auzi marea. Plouă și mai abitir, copilul doarme dus cu gândul la mare. Eu nu pot ieși să îmi încarc telefonul și mă uit pe pereții cortului. Vreo două ore, cât plouă și cât se doarme în cort. Cartea, revistele, prospectele de medicamente, tot ce puteam citi erau în mașină, departe de cort.

Între timp, lângă noi se montează alte corturi, probabil vreo 100, cam așa de mare e zgomotul, aud conversații din corturile mai la sud de noi, aflu cu ce au venit vecinii noștri de peste Prut la mare, adică o  gașcă de 20 de oameni care își montează fiecare câte un cort. Las că e bine, măcar nu se trezește copilul.

Seara, la fel, pe lângă cei alți 100 de turiști care se cazează la miez de noapte, deh, corporatiști care stau mereu peste program, se mai aud trei tipuri de muzică la un volum maxim: unul de la terasa campingului, altul din curtea vecină, altul chiar de pe plajă, de la un concert Vița de Vie. Și uite așa, fără să vrem, am și fost până la 4 dimineață la concert Zob, Vită și alți trubaduri ai muzicii alternative românești. A doua zi dimineață, la 7, când soarele ne strălucea frumos prin cele două straturi de cort, soțul, fan înrăit al muzicii mai sus denumite zice, și el însuși trubadur punker în tinerețea-i zbuciumată zice: „În seara asta ne mutăm undeva unde e mai liniște.

Cer înstelat, liniște, zgomot de valuri. În sfârșit!

Cu cortul la mare / Totul despre mame
Cortul nostru pe plajă

Adică pe plajă, în 2 Mai, la familiști, la liniște, acolo unde ne e locul. A urmat operațiunea: aruncă tot din cort în mașină, dezumflă salteaua de 3 metri, strânge cortul, și hai cu ele în spate în 2 Mai. După care, operațiunea: desface cortul, umflă salteaua, scoate tot din mașină. Alte două ore. Între timp eu din nou cu Luca pe plajă: mama, hai în apă, nu mai vreau în apă, e rece apa, hai că e caldă acum, nu cu colac, ba cu colac, hai la castele de nisip, nu mai vreau castel, vreau șanț. De data asta cu voce, își revenise între timp.

A doua noapte la cort, pe plajă, a fost mai inspirată: un aer cald de mare, cu cer înstelat, cu liniște și zgomot de valuri. Fix ce căutam, fix ce i-a trebuit copilului să adoarmă fix în două minute. Deși am jurat că nu mai cărăm zestrea la cort, noi mai vrem cu cortul, chiar dacă am adus în el și în bagaje cinci kilograme de nisip pe care ne chinuim de câteva zile să-l scoatem din casă. Ah, și vrem la liniște, ca pensionarii!

Voi unde ați fost prima oară cu cortul? Și cum a fost?

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa