Așa cum povestește într-o recentă postare pe Facebook, înainte de examenul de Bacalaureat Marian Godină nu era elevul pe care să-l bănuiască cineva că ar putea lua o notă de 10. În ultimul an de liceu lipsea frecvent de la ore, iar la limba română risca să rămână corigent. Conștient că acest lucru i-ar fi închis și drumul spre examenul de Bacalaureat, și implicit către Școala de Poliție, s-a apucat de învățat în ultimele săptămâni înainte de examen.
La un pas de corigență
Godină își amintește dialogul pe care l-a avut atunci cu profesorul de limba română. Entuziasmat că reușise să încheie situația școlară și convins că încă mai poate recupera, l-a întrebat dacă este posibil să obțină nota 10 la proba orală a Bacalaureatului. „Profesorul mi-a răspuns abia după ce toată clasa s-a oprit din râs. Tu ar trebui să mă-ntrebi dacă se poate lua 5. Au urmat alte râsete ale colegilor, care erau foarte amuzați că tocmai eu, care nu prea dădusem pe la școală în clasa a doișpea, întreb așa ceva. Tocmai din cauza absențelor am avut mereu opt la purtare. Opt era media minimă cu care erai acceptat la admiterea în școala de poliţie, iar diriginta mea era om bun”, povestește Marian Godină.
Trei săptămâni a învățat numai noaptea
După ce a reușit să încheie anul școlar și să intre în Bacalaureat, Marian Godină spune că și-a petrecut cele trei săptămâni de vacanță dinaintea examenelor învățând aproape exclusiv pentru proba la limba română. Schimbarea de comportament era atât de neobișnuită încât tatălui său nu-i venea să creadă ce vede. „Învăţam numai noaptea. Tata vedea lumină la mine în dormitor și credea că am adormit cu becul aprins, așa că venea să verifice. Deschidea uşa și, când mă vedea că învăț, o închidea repede și pleca. Îl auzeam doar cum scuipa a mirare. Era și normal, nu mă văzuse niciodată învăţând.”
La matematică, materia pe care spune că o înțelegea mai ușor, planul era altul. Un coleg îl convinsese să meargă la meditații la o profesoară apreciată din Brașov, iar tatăl său acceptase să plătească ședințele, deși banii nu erau ușor de găsit. Numai că prima întâlnire nu avea să decurgă deloc așa cum fusese plănuită.
Meditațiile la matematică s-au transformat în porții de hamsii
În ziua în care trebuia să o cunoască pe profesoara de matematică, Marian Godină și colegul său au ajuns mai devreme în cartierul brașovean Steagu. Au așteptat câteva minute în apropierea pieței, până când mirosul de hamsii prăjite le-a schimbat complet planurile.
„Cum așteptam noi așa, lângă piaţă la Steagu, ne-a izbit un miros de hamsii și i-am spus colegului:
– Haide, mă, să mâncăm niște hamsii d-ăia, că mai avem timp.
– Timp mai avem, dar eu n-am bani. Tu ai?
– Pfff… nici eu n-am. Bă, dar tu știi matematică?
– Mai știu așa câte ceva…
– Hai la hamsii (…)”
După masă au hotărât să o sune pe profesoară și să îi spună că intervenise ceva, urmând să meargă la următoarea ședință. Numai că nu s-au ținut de cuvânt:
„Nu am cunoscut-o niciodată pe profesoara de meditații la mate, în schimb, am mers cu prietenul meu să mâncăm hamsii de trei ori pe săptămână. Tata află și el abia acum, când citește această carte, pe ce se duceau banii lui. La hamsii. Luam și țigări…”, scrie Marian Godină.
„No… uite, asta e de 10”
În dimineața probei orale la limba română, Godină spune că nu avea emoții. „M-am îmbrăcat cu hainele cele mai bune și m-am dus la liceu. Aici, o grămadă de elevi, care mai de care mai emoţionaţi, așteptând să intre la examen de parcă s-ar fi dus la tăiere (…) Am bătut la ușă, am intrat în sala de clasă și am salutat. Profesoarele de la catedră m-au rugat să extrag un bileţel dintr-un bol. Am luat un bilet și m-am aşezat într-o bancă, cu gândul să-mi aștern pe foaie câteva idei despre subiectul extras. Aveai și voie, și aveai și timp pentru asta. Dar am putut? Era ascultat un elev de la teologie și vocea de viitor popă a ăluia mă bruia rău de tot”. După ce elevul și-a încheiat răspunsul, una dintre profesoarele din comisie a propus nota 10, însă colega sa a considerat că merită doar 9. Când i-a venit rândul, Godină a început să vorbească fără ezitare, convins că nopțile petrecute învățând nu fuseseră în zadar. „Mi-am terminat discursul și profesoara, care tocmai fusese înjurată în gând de ‘nea părintele, s-a uitat spre cealaltă și i-a zis: No… uite, asta e de 10! M-am ridicat și eu, am mulțumit, am luat biletul cu nota și am plecat fericit”.
A doua zi, la proba la engleză, a luat 9. La afișarea rezultatelor, elevul care luptase să treacă clasa, avea la română oral 10, la română scris nota 9,80, la matematică, unde fusese meditat în forță, cu hamsii, 8,80, la educație fizică 10 si la biologie 6,85.
