Nici nu a trecut luna noiembrie și deja sunt sătulă de globulețe, luminițe, decorațiuni de Crăciun. Nu știu exact când s-a produs ruptura de „magia sărbătorilor”, dar anul acesta am simțit-o în tot corpul. Abia trecusem de Halloween, iar în majoritatea magazinelor mari rafturile erau pline de tot soiul de obiecte specifice Crăciunului, de la decorațiuni, la dulciuri. Copiii mei le-au admirat, dar eu am simțit cum mă ia indignarea. Nu bucurie, nu emoție, nu spiritul sărbătorilor. E o revoltă surdă. De ce trebuie să începem Crăciunul de la începutul lui noiembrie?
O fi vârsta, o fi oboseala mamelor care trebuie să ducă în cârcă toate pregătirile de final de an, o fi nostalgia după copilăria mea, în care Crăciunul se instala în case abia spre final de decembrie. Dar ceva nu mai e la locul lui. Și cred că avem voie să spunem asta cu voce tare.
Luna noiembrie nu mai există. A devenit perioada pre-Crăciun
În ultimii ani, magazinele au decis că, dacă ne pun bradul în față mai devreme, vom cumpăra mai multe decorațiuni. Și poate că nu greșesc. Sunt supraîncărcate cu beteală, luminițe, ghirlande, suporturi pentru lumânări, pături tematice, pernuțe cu reni, pijamale de sezon, căni cu elfi, zeci de modele de globuri. Fiecare raft strigă: „Ia-mă acum, altfel rămâi fără!”. Și, cumva, ne trezim cumpărând de teamă. Se instalează o panică să nu se termine, să nu punem brazii prea târziu, să nu fim „mai puțin pregătiți” decât ceilalți.
Crăciunul nu mai e o sărbătoare, ci un sezon. Nu mai e așteptare, ci grabă. Nu mai e emoție, ci presiune. Ajungem să decorăm casa nu pentru că am simțit noi că a venit momentul, ci pentru că ne „prinde” Instagramul sau vitrina din mall nepregătiți. Nu mai vorbesc de competiția tăcută dintre oameni: „Tu când ai împodobit bradul?”, „Tu câte luminițe ai pus?”, „Tu ai cumpărat setul ăla nou de decorațiuni?”. De parcă pregătirea de Crăciun a devenit un sport în care trebuie să ne depășim unii pe alții.
Copiii cresc într-o lume în care Moș Crăciun apare înainte ca toamna să se termine
Când copiiii îl văd pe Moș Crăciun peste tot încă din noiembrie, deja mă ia panica la gândul că trebuie să explic iar și iar că mai au de așteptat aproape două luni până vine. Nu mi se pare corect față de ei. Pentru că ajung să trăiască două luni într-o agitație care nu e a lor. Într-o expectativă continuă, care îi obosește. Într-un carusel de stimuli vizuali și auditivi care se termină abia după Revelion. Și atunci, când să le dăm bucuria așteptării? Când să simtă magia? Dacă ea devine un zgomot de fond, o melodie care cântă în buclă în supermarket.
Îi învățăm fără să vrem să își piardă răbdarea, să creadă că totul trebuie să se întâmple mai devreme, mai repede, mai mult. Și nu e vina lor. E vina sistemului în care ne trezim că ne conformăm fără să clipim.
- CITEȘTE ȘI: Mi-e dor de Moş Crăciun…
Ce mai simțim noi, ca adulți, când totul e prea mult și prea devreme
Eu simt că mi se fură ceva, că mi se răpește emoția pe care o aveam când eram copil, când abia după 20 decembrie începeam să scot cutia cu globuri din dulap. Simt că nu mai am timp să mi se facă dor de Crăciun, pentru că vine peste mine cu forța unui val care nu mă întreabă dacă sunt pregătită. Simt că decembrie nu mai e decembrie. Nu mai avem un moment în care să ne oprim, să respirăm, să aprindem luminițe într-o casă care miroase a cozonac și a portocală. Totul e dilatat, iar când ajunge Crăciunul adevărat, suntem deja epuizați. Gătim obosiți, cumpărăm cadouri obosiți, mergem la serbări obosiți. Parcă lipsesc liniștea și sacralitatea sărbătorii.
Nu știu dacă e valabil pentru toată lumea. Poate unii iubesc să își pună bradul pe 10 noiembrie și trăiesc două luni de bucurie autentică. Poate alții se simt inspirați de vitrinele luminate și de avalanșa de decorațiuni. Și e absolut în regulă. Dar sunt și mulți ca mine, care simt că această grabă colectivă ne ia ceva ce nu ne poate da înapoi.
Crăciunul nu este o competiție de decorat. Este o stare
Dacă aș putea să îmi scriu mie însămi un mesaj pentru anii următori, ar suna așa: „Nu cumpăra doar pentru că vezi, cumpără pentru că simți”. Poate ar fi un început să ne întoarcem la esență. La câteva decorațiuni dragi, la lumânările aprinse seara, la colindele puse doar când chiar avem chef. La bradul împodobit împreună cu copiii, nu pentru Instagram, ci pentru noi.
Și mai ales, la discuțiile sincere cu ei. La explicația că Moșul din mall e un ajutor al Moșului, că oamenii încearcă să creeze atmosferă mai devreme, dar magia adevărată vine în decembrie. La ideea că nu trebuie să cumpărăm tot ce vedem, că nu e o tragedie dacă nu avem cea mai nouă instalație. La lecția, poate cea mai importantă: emoția nu se cumpără.
- CITEȘTE ȘI: Crăciunul fericit nu e ca cel din filme. Cum să ai sărbători liniștite alături de copilul tău
Ce le spun eu copiilor când văd că în magazine și pe stradă e Crăciun încă din noiembrie
Nu inventez povești complicate. Nici nu încerc să le stric entuziasmul. Le spun simplu: „Moșul adevărat se pregătește, dar ajutoarele lui vin mai devreme în magazine să ne inspire și să ne aducă aminte că se apropie sărbătoarea. Noi îl așteptăm pe Moșul nostru în decembrie, când vine cu adevărat.”
Și asta e suficient. Pentru ei contează să știe că lucrurile au un sens, că nu trăiesc într-o lume haotică, că există ritmuri, momente, timpuri, că viața nu e un maraton al grabei, ci un parcurs în care merită să simți fiecare etapă.
Poate că putem rezista un pic. Nu la Crăciun, ci la presiunea de a-l trăi înainte să vină
Nu cred că putem schimba ritmul în care se mișcă societatea. Nici supermarketurile, nici reclamele, nici algoritmii care ne împing ofertele de Crăciun din noiembrie. Dar cred că putem schimba felul în care reacționăm la ele. Putem spune: „Eu mai aștept puțin”. Putem păstra decembrie pentru decembrie. Putem alege să cumpărăm doar ceea ce ne aduce bucurie, nu anxietate. Putem transforma pregătirea sărbătorilor într-un ritual personal, nu într-o obligație publică.
Putem, mai ales, să le arătăm copiilor noștri că magia adevărată vine atunci când o trăiești, nu când o cumperi. Crăciunul nu se măsoară în cât de repede împodobim bradul, ci în cât de sincer ne putem bucura de el. Noi vom merge toți 4 ca în fiecare an pe 20 decembrie seara, vom cumpăra bradul și îl voi împodobi. Copiii se vor bucura cu adevărat de el, vor stinge toate luminile din casă și vor contempla luminițele, cu dor.
