Se apropie Halloweeen-ul, iar cine are în casă fani ai filmului de animație care a cucerit în ultimele luni planeta, K‑Pop Demon Hunters, se dă peste cap să găsească ori să improvizeze ținuta potrivită. Ce este cu acest film, cât de potrivit este pentru copii și ce au ei de învățat din el?
Poate te-ai surprins strâmbând din nas când ți-ai auzit copilul vorbind cu entuziasm despre K-Pop, Huntrix și Rumi (nu-ți face iluzii, nu e vorba de poetul Rumi). Rumi este protagonista filmului de animație sud-coreean de pe Netflix tradus la noi „Fetele K-Pop la vânătoare de demoni”. În centrul poveștii se află trei tinere artiste care formează o trupă de K-pop alcătuită din Rumi, Mira şi Zoey. Rumi este lidera formației și totodată personajul principal, o adolescentă curajoasă, impulsivă, dar sensibilă, care trăiește un conflict interior profund: este jumătate om, jumătate demon.
Filmul amestecă estetica spectaculoasă a muzicii K-pop cu teme de identitate, putere, prietenie și acceptare. Dincolo de scenele de dans și luminile orbitoare, povestea are un mesaj clar, acela că forța adevărată nu vine din aparențe, ci din capacitatea de a-ți accepta toate laturile, chiar și cele care te fac diferit.
De ce o admiră fetele pe Rumi
Rumi are părul lung, violet, o coadă împletită și ochi care capătă reflexe aurii atunci când își folosește puterile. Este carismatică, nonconformistă, are o voce puternică și, mai ales, o poveste care vorbește pe limba adolescenților din întreaga lume.
Succesul fulminant nu e întâmplător. Filmul adună la un loc tot ce atrage generația actuală de copii: muzică, modă, dans, prietenii și o poveste despre curaj și descoperirea propriei identități. În plus, estetica filmului e impresionantă: culorile vii, energia de pe scenă, costumele strălucitoare creează o lume de vis, pe care copiii o pot imita cu ușurință.
De aceea, Rumi a devenit peste noapte idolul copiilor, un simbol al încrederii, al libertății și al acceptării de sine. Iar în prag de Halloween, când toți caută costume inspirate, Rumi este personajul ideal: o eroină care arată spectaculos și transmite un mesaj pozitiv.
O fi de bine, o fi de rău?
Fenomenul Rumi nu trebuie privit neapărat ca o amenințare, ci ca o ocazie de dialog între generații. Pentru un copil, dorința de a se costuma ca Rumi nu este doar despre modă. În spatele acestei alegeri se află o nevoie de exprimare, de apartenență și de identificare cu un personaj care pare puternic și liber.
Totuși, filmul conține și teme care pot fi dificil de înțeles de cei foarte mici: lupta interioară dintre bine și rău, dualitatea dintre uman și demonic, trădările sau scenele de confruntare. Pentru copiii sub 7-8 ani, toate aceste elemente pot fi copleșitoare dacă nu sunt explicate. De aceea, cea mai bună variantă este vizionarea în familie, cu opriri și explicații pe înțelesul copilului. Atenție, filmul este încadrat la categoria de vârstă 10+, pe de o parte datorită temelor abordate, pe de alta din cauza violenței moderate.
Dacă fetița ta îți cere să fie Rumi de Halloween, nu e nevoie să respingi ideea, ci să o adaptezi. Poți păstra părul mov, împletitura, geaca strălucitoare și microfonul de scenă, fără a include elementele mai întunecate. În felul acesta, costumele devin un joc de imaginație, nu o imitație a unor simboluri greu de explicat. Mulți psihologi recomandă ca părinții să folosească astfel de momente pentru a vorbi despre emoții și diferențe. Povestea lui Rumi, de exemplu, e o excelentă ocazie de a discuta despre acceptarea propriei personalități. Rumi e jumătate demon, jumătate om, o metaforă pentru părțile noastre diferite, unele luminoase, altele mai dificile. Copiii pot înțelege că fiecare are ceva care îl face unic, iar puterea stă tocmai în a-ți accepta acele trăsături.
Mesajul din spatele personajului
Personajul Rumi a fost construit cu intenția de a vorbi despre curajul de a fi tu însuți. În film, ea își ascunde originea, se teme de respingere și vrea să fie iubită pentru ceea ce este, nu pentru aparențe. Doar în momentul în care își recunoaște și își asumă puterile, devine cu adevărat liberă. Este o lecție pe care și adulții ar putea-o reține. Iată ce altceva mai pot învăța copiii din povestea ei:
Acceptarea diferenţelor. Rumi este jumătate-demon, jumătate-om. Ea ascunde semnele demonice, se teme de ce o face diferită, se teme de respingere. În final, realizează că secretul ei, „ce-este-altă-parte-din-mine”, nu e o ruşine, ci o forţă. Această idee poate fi transpusă în lumea copiilor: fiecare copil are ceva care îl face unic: poate e timid, poate e curios, poate are altă culoare a părului – şi e în regulă.
Curajul şi responsabilitatea. Ca idol-luptătoare, Rumi îşi asumă responsabilităţi: faţă de trupa ei, faţă de fani, faţă de misiunea ei.
Distracție, creativitate. Melodii precum „Golden” sau „What It Sounds Like” din film reflectă performanţa, pasiunea pentru muzică și dans, simțul artistic. Copiii adoră să fie în lumina reflectoarelor, iar Rumi le arată ce presupune o astfel de experiență.
Navigarea imaginaţiei cu limite. Povestea include demoni, lupte, trădări – elemente ce pot fi terifiante pentru copii mici. De aceea, e un prilej pentru părinți să explice granițele dintre real și imaginar. La fel de bine, ei pot decide că, în ciuda entuziasmului general, copilul nu e încă pregătit pentru acest film și pot amâna momentul vizionării, explicându-i celui mic că, deocamdată, conținutul nu e potrivit pentru el. O altă variantă este să-i permită să vadă clipurile cu piesele celebre din film, pentru a se familiariza cu personajele, cu tema și atmosfera. De asemenea, îi poți oferi o variantă mai blândă a poveștii. Există pe internet scurte rezumate animate, fără scene intense, care prezintă esența personajului fără partea întunecată.
Rumi și Huntrix: petrecere în sufragerie
Dacă fetița ta vrea să fie ca Rumi, nu e nevoie să cumperi costume scumpe sau să reproduci exact lookul din film. O eșarfă mov, o panglică împletită în păr, o geacă strălucitoare și o atitudine veselă sunt suficiente pentru a o face să simtă că trăiește povestea. Poți profita de moment pentru a face bricolaj împreună: confecționați o insignă, pictați pe o bluză simbolul formației, inventați o scenă de dans în sufragerie. Când părintele se implică în acest mod, copilul învață că bucuria vine din creație, nu doar din copiere.
