În fiecare an, pe la început de primăvară, în casa mea se repetă același scenariu, demn de o comedie cu buget mic și multe replici improvizate. Îl recunosc din primele două întrebări: „Anul ăsta unde mergem în vacanța de vară?” Fiecare (doi adulți și doi copii) vine cu propriile propuneri fanteziste, cu propriile argumente și criterii, iar la final ne trezim că alegem o destinație care nu era neaparat în topul preferințelor. Nu am dat niciodată greș. Din multitudinea de opțiuni, am ales tot timpul după dorințe și buget. Anul acesta, însă, va fi altfel.
Dacă am fi ales destinația pentru vara 2026 cu câteva luni în urmă, înainte de începerea războiului din Iran, am fi pus pe listă nu doar plajele din Turcia, Grecia, Muntenegru, Croația, Bulgaria sau Italia, ci și destinații mai îndepărtate. Pe acestea din urmă le-am eliminat primele. Și acum ne întrebăm dacă să scoatem și Turcia din calcul, deși este una dintre țările noastre preferate când vine vorba de concediul de vară, pentru că îmbină tot ceea ce ne dorim de la o vacanță de relaxare.
Experința unor granițe blocate. ”Thousands of soldiers at the border! All closed!”
Veți spune că sunt o fricoasă, și poate așa și este. Însă, în urmă cu 10 ani am avut o experiență greu de uitat. Am fost cu mașina, cu copiii, în Didim, Turcia, într-o perioadă liniștită a istoriei. La întoarcere, am avut o oprire de o noapte în Edirne. Am ajuns la pensiune aproape de miezul nopții, iar proprietarul ne-a ieșit în cale agitat, anunțându-ne că granițele s-au închis: ”Thousands of soldiers at the border! All closed!” (Mii de soldați la graniță! Totul închis). Când am deschis telefonul, care până atunci fusese folosit doar ca GPS, aveam zeci de mesaje de la prieteni. Toți ne întrebau dacă suntem bine și nu înțelegeam de ce. Am aflat repede că în Turcia fusese o tentativă de lovitură de stat și toate granițele erau închise. Noi eram cu un copil de doi ani și unul de opt, și nu prea știam ce să facem.
Cu greu am adormit, iar după doar 2-3 ore ne-am trezit și am sunat la Consulat. Doamna care ne-a răspuns vorbea dintr-un dulap metalic, pentru că se trăgea în clădire. Ne-a luat numele, numărul de la mașină și datele de localizare ale pensiunii și ne-a spus să rămânem acolo. Proprietarul ne spusese deja că nu avem nicio șansă să plecăm, că toate drumurile sunt blocate. Am ieșit totuși cu mașina, în încercarea de a scoate niște bani cash de la bancomat și de a cumpăra ceva de mâncare pentru micul-dejun. Imediat ce am ieșit de pe strada noastră ne-am dat seama că domnul acela avea dreptate. Mașini agricole și militare puse de-a curmezișul și oameni nervoși blocau fiecare ieșire de pe stradă.
Preț de câteva ore am stat în contact cu prieteni din România și din alte state din UE, care ne informau ce se spune la știri. De la unul dintre ei am aflat puțin după ora prânzului că vama cu Bulgaria este deschisă. Am strâns tot, am luat copiii în cea mai mare grabă și am pornit spre graniță. Pe străzi erau încă mașinile, dar puse astfel încât să permită accesul. Când am ajuns în vamă, un grănicer român ne-a spus ”Acum sunteți în siguranță!”. De-abia atunci ne-am dat seama de gravitatea situației. Toată adrenalina s-a eliberat în șiroaie de lacrimi. Nu mai vreau să trec prin așa ceva vreodată. Războiul de acum mă face să mă întreb nu unde e mai frumos pentru o vacanță, ci unde e mai sigur și, la nevoie, de unde venim mai ușor spre casă.
Bulgaria și Albania, atât de aproape fizic și totuși atât de departe de preferințele noastre
Litoralul românesc ar fi putut fi prima noastră opțiune, însă de când avem copii, de 18 ani, nu am fost decât preț de cinci nopți, anul trecut, pentru un festival celebru din Costinești. Nu ne-am dori să repetăm experiența, vrem altceva pentru vacanțele noastre. Am continuat, firesc, cu Bulgaria, pentru că este aproape și nu implică trecerea prea multor granițe. Dar, totuși, parcă ne dorim, chiar și în aceste condiții, ceva mai mult decât șapte zile pe plajă, fără prea multe opțiuni de vizite și divertisment. În plus, un hotel bun în Bulgaria nu este deloc ieftin pentru o familie cu doi copii mari. Marea este aceeași ca la noi, cu vremea schimbătoare, iar posibilitățile de distracție sunt relativ reduse.
Albania este și la ea o distanță decentă față de România, însă, nu știu de ce, anul acesta nu cred că este potrivită pentru noi. În Italia ar trebui să ajungem cu avionul, pentru că, la cât costă benzina, un roadtrip cu taxe de drum și combustibil ar fi mai scump decât vacanța în sine.
Muntenegru și Croația, două variante bune, dar dificile
Pentru noi, o variantă foarte bună este și Muntenegru. Am fost acolo de două ori și ne-au cucerit peisajele superbe, plajele largi și oamenii cumsecade. În plus, ai o mulțime de locuri de vizitat de la cetăți la lacuri, de la lăcașuri de cult la zone naturale protejate. Drumul este destul de ieftin pentru că prețul combustibilului este mai mic în țările de tranzit, cât și la ei. Cazările intermediare costă mai puțin în Serbia. Totuși, am avea de traversat prea multe state, toate din afara UE sau fără protecție NATO. Nu îmi vine să cred că iau un astfel de aspect în considerare atunci când aleg destinația de vacanță. Aceasta este realitatea anului 2026.
În Croația se poate ajunge cu mașina, însă atât costul drumului, cât și al concediului cu tot ce înseamnă el ar fi mult prea mare în contextul economic actual. Este o țară în care aș reveni cu drag oricând, în condiții normale. Însă un război și o criză financiară o fac să fie doar un vis frumos.
- CITEȘTE ȘI: În vacanță cu copiii. Muntenegru: când să mergi, cum ajungi, ce stațiune alegi, ce vizitezi
Grecia, miros de mare și liniște
Și apoi ajungem, inevitabil, la Grecia, loc în care am fost de mai multe ori. Pentru că Grecia nu mai e de mult doar o destinație, ci un fel de constantă în viața noastră. E ceva liniștitor în această predictibilitate, mai ales într-un context în care restul pare imprevizibil. Drumul îl cunoaștem, știm unde putem opri, știm cât consumă mașina, știm că putem împărți traseul dacă vrem să nu fie obositor. Odată ajunși acolo, avem senzația că putem controla lucrurile. Nu suntem obligați să mâncăm în același loc, nu suntem legați de un program fix. Putem să fim mai relaxați, iar asta, pentru noi, a devenit criteriul principal.
Pe măsură ce am tot întors variantele pe toate părțile, mi-am dat seama că, de fapt, nu mai căutăm destinația perfectă, ci o stare. Nu mai vrem neapărat să bifăm ceva nou, ci să ajungem într-un loc în care să nu ne gândim constant la ce se întâmplă în jur, la cât costă fiecare lucru, la cât de repede ne-am putea întoarce dacă ar fi nevoie. Copiii nu simt toate aceste nuanțe, pentru ei vacanța înseamnă bucuria de a fi împreună cu noi indiferent unde suntem.
Simplu nu înseamnă plictisitor
Fără să fie o decizie spectaculoasă, fără să fie rezultatul unei revelații, ajungem la aceeași concluzie care, sincer, nici nu mai surprinde pe nimeni din familie. Spunem, aproape resemnați, dar și ușor amuzați: „Hai să mergem în Grecia!” Nu pentru că nu ne-am dori altceva, nu pentru că nu am putea încerca o variantă diferită, ci pentru că Grecia rămâne acel compromis fericit între siguranță, cost și libertate. În plus, sunt atât de multe locuri din această țară pe care încă nu le-am explorat, încât opțiunile par aproape nelimitate. Apoi, în fiecare zonă există ceva de vizitat, o drumeție de făcut, o plajă pustie de care să ne bucurăm.
În Grecia, știm deja cum funcționează lucrurile, dar, paradoxal, nu devine plictisitor. Fiecare insulă are alt ritm, fiecare plajă are altă lumină, fiecare tavernă vine cu alte gusturi. Această combinație între cunoscut și nou este, poate, exact ce avem nevoie într-un an în care restul pare atât de instabil. Nu trebuie să demonstrăm nimic, nu trebuie să bifăm obiective, nu trebuie să transformăm vacanța într-un proiect. Putem, pur și simplu, să fim acolo.
Poate că, în alți ani, ne-am fi dorit mai multă aventură, mai multă diversitate, mai multă surpriză. Anul acesta, însă, tot ce ne dorim este să fim liniștiți. Să conducem fără stres, să ajungem fără emoții, să stăm pe o plajă unde copiii să se bucure de soare și de valuri. Vrem ca pentru câteva zile măcar să nu mai conteze nici prețul benzinei, nici știrile, nici toate calculele pe care le-am făcut înainte să plecăm.
