Bunicii care pleacă în străinătate cu un nepot minor trebuie să aibă asupra lor o serie de documente pentru călătorie. Pe de o parte, este vorba despre actele personale de călătorie ale lor și ale copilului (carte de identitate sau pașaport), pe de altă parte de acordul părinților pentru ca cel mic să poată fi însoțit de bunici în afara țării. Intrarea României în Spațiul Schengen nu a eliminat regulile privind călătoriile cu minori, așa că nu vă bazați pe faptul că nu mai există controale la frontieră.
O vacanță în străinătate petrecută de copil împreună cu bunicii poate părea simplu de organizat: bilete de avion, cazare, bagaje și documentele de identitate. Însă din punct de vedere legal, bunica și bunicul nu au aceleași drepturi ca părinții atunci când trec granița cu un minor, chiar dacă locuiesc împreună sau îl îngrijesc în mod obișnuit. Pentru autorități, bunicii sunt „terțe persoane”, iar copilul poate ieși din România împreună cu ei numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 248/2005 privind libera circulație a cetățenilor români.
- CITEȘTE ȘI: Cartea electronică de identitate, disponibilă pentru copiii de toate vârstele. Ce avantaje are
Ce acte sunt necesare
Copilul trebuie să aibă propriul document de identitate, valabil atât la data plecării, cât și pe durata călătoriei. În funcție de vârsta acestuia și de destinație, acesta poate fi:
- pașaportul simplu electronic sau, în cazurile prevăzute de lege, pașaportul simplu temporar;
- cartea electronică de identitate, disponibilă acum inclusiv pentru copiii sub 14 ani;
- vechea carte de identitate, cea eliberată de la 14 ani, atât timp cât este valabilă și este acceptată de statul de destinație.
Atenție! Cartea de identitate simplă, noul document de dimensiunea unui card bancar, dar fără cip, nu este un document de călătorie. Prin urmare, copilul nu poate ieși din țară doar cu acesta. Mai mult, certificatul de naștere nu este document de identitate și nu poate înlocui pașaportul sau cartea de identitate acceptată la trecerea frontierei. El poate fi util în alte împrejurări, însă prezentarea lui nu îi dă minorului drept de a călători în străinătate, potrivit Poliției de Frontieră.
Despre diferențele dintre cele trei tipuri de carte de identitate și documentul cu care poate călători copilul am explicat pe larg în articolul: Cu ce tip de buletin NU poate ieși un copil din țară? Greșelile pe care le fac mulți părinți înainte de călătorie
Bunicii au nevoie de acordul autentificat al ambilor părinți
Atunci când copilul pleacă împreună cu bunicul, bunica sau amândoi, persoana care îl însoțește trebuie să prezinte o declarație autentificată prin care părinții își dau acordul pentru călătoriile minorului în străinătate. Deși numit frecvent „procură”, documentul este, de fapt, o declarație privind acordul părinților pentru călătoria minorului.
În situația obișnuită, în care ambii părinți exercită autoritatea părintească, este necesar acordul amândurora. Declarația trebuie să conțină și datele de identificare ale bunicului sau ale bunicii care va însoți copilul. Dacă minorul călătorește cu ambii bunici, este prudent ca amândoi să fie menționați în document, astfel încât călătoria să poată continua și dacă, dintr-un motiv neprevăzut, numai unul dintre ei ajunge să însoțească minorul.
În România, declarația se autentifică la notar. Dacă părintele se află în străinătate, o poate trimite la ambasadă sau la oficiul consular al României. O declarație întocmită în fața unei autorități străine trebuie să respecte regulile privind apostilarea sau supralegalizarea, după caz. Condițiile sunt detaliate AICI.
Declarația poate fi valabilă pentru mai multe călătorii, dar perioada acoperită nu poate depăși trei ani de la data autentificării. Nu este obligatoriu, așadar, ca părinții să obțină un document nou pentru fiecare vacanță, dacă declarația existentă este încă valabilă și îl identifică pe adultul care însoțește copilul.
Când nu este necesară declarația ambilor părinți
Există și situații în care acordul nu trebuie dat de ambii părinți. Bunicii vor prezenta declarația unui singur părinte/ reprezentant legal și documentele care dovedesc situația juridică a familiei dacă:
- un singur părinte exercită autoritatea părintească, în baza unei hotărâri judecătorești definitive;
- minorul a fost încredințat unui singur părinte printr-o hotărâre judecătorească aplicabilă;
- unul dintre părinți a decedat;
- unul dintre părinți a fost decăzut din drepturile părintești;
- minorul are un reprezentant legal desemnat potrivit legii.
În funcție de caz, trebuie prezentată hotărârea judecătorească definitivă, certificatul de deces în original sau copie legalizată ori documentul din care rezultă calitatea reprezentantului legal.
Divorțul părinților nu este, în sine, suficient pentru ca unul dintre ei să decidă singur ieșirea copilului din țară. Dacă autoritatea părintească este exercitată în comun, chiar și dacă părinții sunt divorțați, este în continuare necesar acordul ambilor părinți. Dacă unul dintre părinți refuză nejustificat să își dea acordul sau nu își poate exprima voința, celălalt se poate adresa instanței pentru obținerea unei hotărâri care să suplinească acel acord.
- CITEȘTE ȘI: Reguli noi pentru a intra în Marea Britanie. Cât costă și cum se obține ETA pentru adulți și copii
Bunicii nu mai trebuie să aducă cazier judiciar pe hârtie
O regulă care a produs multă confuzie în trecut se referă la cazierul judiciar al adultului care însoțește copilul. Bunicii nu mai sunt obligați să prezinte la plecare certificatul de cazier judiciar în format fizic. Polițistul de frontieră verifică electronic dacă însoțitorul a săvârșit anumite infracțiuni grave care îl împiedică să călătorească în străinătate cu un minor.
Dacă în urma verificării apare una dintre situațiile prevăzute de lege, persoanei respective nu i se permite să iasă din țară împreună cu copilul. Eliminarea documentului pe hârtie nu înseamnă, deci, că verificarea cazierului a fost eliminată. Poliția de Frontieră precizează explicit această regulă pentru călătoriile în Spațiul Schengen.
Fiecare bunic care urmează să însoțească minorul trebuie să aibă și propriul document de călătorie valabil.
Mai este verificată declarația dacă familia merge într-o țară Schengen?
Intrarea deplină a României în Spațiul Schengen (31 martie 2024) a eliminat controalele sistematice la frontierele interne, dar nu a schimbat condițiile în care minorii români pot ieși din țară. Polițiștii pot face verificări aleatorii în aeroporturi sau în alte puncte de plecare. Dacă minorul este găsit fără documentele cerute de lege, călătoria poate fi oprită chiar dacă familia nu a trecut printr-un ghișeu clasic de control al pașapoartelor. Prin urmare, declarația autentificată trebuie luată și pentru o vacanță în Grecia, Italia, Franța sau în alt stat Schengen.
- CITEȘTE ȘI: Cum călătoresc din 2025 familiile cu copii? Ce se schimbă odată cu intrarea României în Schengen
Verificați regulile țării de destinație și pe cele ale companiei aeriene
Documentele de mai sus sunt cele cerute la ieșirea minorului din România. Țara de destinație și statele tranzitate pot avea propriile cerințe referitoare la valabilitatea pașaportului, viză, acordul părinților, traducerea declarației notariale sau actele care dovedesc legătura dintre copil și adultul însoțitor. Condițiile pentru fiecare stat se verifică în secțiunea Condiții de călătorie a Ministerului Afacerilor Externe. Pentru țările din Uniunea Europeană, regulile privind copiii care călătoresc cu alte persoane decât părinții pot fi consultate, țară cu țară, pe pagina oficială Your Europe – Documente pentru minorii care călătoresc în UE. Țineți cont de faptul că și un stat tranzitat poate solicita o autorizație pentru călătoria copilului, chiar dacă aceasta nu este cerută de țara de destinație. Trebuie consultată și pagina companiei aeriene cu care călătorește familia. Unele companii solicită documente ori formulare proprii pentru minori.
Excepția copilului care se întoarce în țara de domiciliu sau de reședință
Dacă minorul are domiciliul ori reședința în străinătate și bunicii îl însoțesc din România exact în statul în care locuiește, declarația părinților nu mai este necesară, cu condiția ca destinația și domiciliul sau reședința copilului să poată fi dovedite.
Sunt necesare:
- pașaportul în care este menționat domiciliul în străinătate;
- permisul sau cartea de rezidență eliberată pe numele copilului;
- alte documente oficiale care atestă reședința;
- biletele pentru întregul traseu până în statul respectiv.
