Actriţa şi mama Mayim Bialik nu se fereşte să vorbească pe canalul său de YouTube despre violența asupra copiilor, alături de tot felul de subiecte controversate, de la divorț, la parenting. Într-un videoclip recent, abordează problema spinoasă a violenței față de copii.
Ea militează pentru o educație coerentă, blândă și plină de compasiune, care va face ca cei mici să fie fericiți și cooperanți.
Să nu folosim Biblia ca ghid în secolul 21
Bialik începe filmul de şase minute prin citarea sursei celei mai populare justificări pentru pedeapsa corporală – Biblia. Unii aduc ca argument suprem faptul că în Biblie se acceptă violența împotriva copiilor. „Cine nu foloseşte băţul, îşi urăşte copiii”. Dar, subliniază ea, Biblia nu condamnă episodul despre aruncatul pietrelor în fiul neascultător. „Deci haideţi să nu folosim Biblia ca un ghid pentru părinţii din secolul 21”, spune Bialik.
În schimb, Mayim Bialik, mama a doi copii, spune că ar trebui să acordăm atenţie cercetărilor în domeniu care spun că lovirea copiilor nu este o soluție. Primul studiu longitudinal arată că lovirea poate avea un impact negativ asupra dezvoltării, psihicului şi fizicului copiilor. Statistic, spune Bialik, rezultatele nu sunt favorabile. La fel ca la majoritatea speciilor, dacă oamenii suferă de durere de la o sursă, ei vor căuta pe viitor să evite acea sursă sau persoană. „Bătaia îi învaţă pe copii evitarea, nu ascultarea”, spune Bialik.
Răbdarea cuvântul cheie
„Copiii sunt programaţi să aibă încredere în îngrijitorii lor. Să fii rănit de cineva care spune că te iubeşte nu are mai mult sens pentru un copil decât are pentru un adult. Nu vă puteţi lovi soţul / soţia, nu puteţi lovi un coleg de serviciu, nu puteţi lovi un străin, nici câinele nu puteţi să-l loviţi”, spune ea. ”Deci, de ce suntem capabili să ne lovim copiii?
Bialik crede că acest lucru se întâmplă pentru că în majoritatea cazurilor, noi, ca părinţi, nu avem răbdare, nu pentru că lovirea este o metodă mai bună de disciplină. Un alt motiv pentru care părinţii ar putea să-şi lovească micuţii este să oprească un comportament nedorit. Şi Bialik admite că poate fi eficient, dar pe termen scurt. Dar cu ce cost? „Înţeleg cât de tentant este să căutaţi soluţii rapide pentru un comportament pe care nu doriţi să îl vedeţi continuat”, spune ea.
”Nu e treaba mea să le fiu prietenă”
Chiar dacă este o abordare dificilă, ea alege să își crească copiii cu respect și compasiune. Și, evident, cu limite. „Sunt unul dintre cei mai stricţi părinţi pe care îi ştiu. Nu e treaba mea să fiu prietena copiilor mei, eu sunt mama lor.”
Bialik consideră că este important să stabilească reguli şi să elimine situaţiile în care copiii sunt violenți. Ea povestește cum fiul ei în vârstă de 3 ani a început să arunce cu trenuri din lemn aproape de capul fratelui său. Atunci a luat toate trenurile şi le-a pus într-un coş deasupra frigiderului. Timp de trei zile, de fiecare dată când vedea coşul, cel mic striga după trenurile sale, dar nu le-a primit înapoi. Când, în cele din urmă, Bialik i-a dat jucăriile înapoi, cel mic nu a mai aruncat niciodată cu un tren.
Dacă părinţii sunt consecvenți şi nu recompensează un comportament rău, în cele din urmă copiii vor învăţa să nu mai facă acel lucru, crede ea. Când copiii ei aruncă cu nisip sau se poartă urât în parc, Bialik îi ia din parc, împotriva voinţei lor. ”Bineînţeles că ar fi mai uşor să-i dai copilului una la fund, dar asta nu va construi o relaţie de comunicare deschisă cu copilul tău”.
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.