În multe familii, ziua începe pe fugă și se termină la fel. Între grădiniță/școală, teme, activități, trafic, cumpărături, vase de spălat și emailuri care cer răspuns, joaca ajunge de multe ori să fie împinsă spre finalul listei. „Ne jucăm mai târziu”, „Poate în weekend”, „Acum nu am timp” sunt replici pe care mulți părinți le rostesc fără să își dea seama cât de des. Totuși, nu ar trebui să simți vinovăție pentru că nu te joci suficient cu cel mic. Un studiu recent arată că un copil are nevoie de mai puțin de o oră de joacă zilnic împreună cu părintele.
Tocmai într-o perioadă în care viața pare mai aglomerată ca niciodată, specialiștii atrag atenția că joaca nu este un moft și nici o activitate care poate fi amânată la nesfârșit. Pentru copii, ea reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente de dezvoltare emoțională, socială și cognitivă. Prin joacă învață să comunice, să coopereze, să gestioneze frustrările, să își asume riscuri și să își descopere propriile resurse.
Vestea bună este că părinții români înțeleg acest lucru. Studiul LEGO Play Well realizat în România pe un eșantion de 1000 de părinți și 500 de copii de vârste diferite arată că 95% dintre adulți consideră că joaca este la fel de importantă ca școala. 73% se tem că, fără suficient timp pentru joacă, copiii lor nu vor fi pregătiți pentru provocările viitorului. În același timp însă, atât copiii, cât și adulții recunosc că timpul dedicat jocului este tot mai greu de găsit. Studiul face parte dintr-o cercetare amplă, derulată la nivel global, la care au participat 30.000 de părinți și 15.000 de copii cu vârste cuprinse între 5 și 12 ani din 30 de țări. Cercetarea va fi publicată integral în perioada următoare, datele pentru România fiind prezentate în cadrul inaugurării Galeriei de Joacă Lego din București. Psihologul Diana Stănculescu, prezentă la eveniment, spune că joaca este mult mai mult decât o modalitate de petrecere a timpului liber. Nu este nevoie să o planifici neapărat. Câteva minute de conectare autentică în fiecare zi pot avea efecte pe termen lung asupra relației dintre părinte și copil.
Paradoxul este că, deși știm cât de valoroasă este joaca, copiii simt că nu au suficient timp pentru ea. Aproape 43% dintre copiii români sunt nemulțumiți de timpul pe care îl au la dispoziție pentru a se juca, un procent aproape dublu față de media globală. În același timp, studiile arată că doar 43 de minute de joacă pe zi pot face o diferență uriașă, fiind asociate cu familii cu 45% mai fericite.
- CITEȘTE ȘI: De ce este importantă joaca pentru copii
Joaca nu este pierdere de timp. Este antrenament pentru viață
Mulți dintre noi am crescut cu ideea că joaca este ceea ce faci după ce termini lucrurile serioase. Ca să ne putem juca trebuie să terminăm temele, sarcinile casnice și oricare alte obligații. Studiul citat arată că în realitate trebuie să facem exact invers.
Potrivit studiului, 92% dintre copii spun că joaca îi ajută să învețe. 91% afirmă că le oferă curajul să încerce lucruri noi fără teama de a greși. Aceste procente confirmă ceea ce psihologii spun de ani de zile: joaca este unul dintre principalele laboratoare ale dezvoltării umane. „Joaca ne oferă primul tărâm în care ne pregătim pentru roluri sociale, în care ne întâlnim cu greșeala fără să ne fie frică sau rușine de ea, în care învățăm să rezolvăm prin creativitate și alternative toate blocajele cu care ne întâlnim”, a explicat Diana Stănculescu.
În timpul jocului, copiii învață să comunice, să negocieze, să colaboreze și să rezolve conflicte. Învață să persevereze atunci când ceva nu le iese din prima și să își dezvolte flexibilitatea într-un mediu lipsit de presiunea performanței. Cu alte cuvinte, joaca exersează exact acele competențe despre care adulții vorbesc astăzi tot mai des: adaptabilitate, creativitate, reziliență, colaborare și gândire critică.
- CITEȘTE ȘI: Cât timp „trebuie” să petrecem cu copilul?
De ce se tem părinții
Poate părea surprinzător, dar 73% dintre părinți spun că se tem că, fără suficientă joacă, copiii lor nu vor fi pregătiți pentru viitor. Această teamă spune multe despre felul în care s-a schimbat perspectiva asupra copilăriei. Dacă generațiile anterioare priveau joaca drept timp pierdut, părinții de astăzi înțeleg că dezvoltarea unui copil nu înseamnă doar acumulare de informații.
Totuși, între ceea ce știm și ceea ce reușim să facem există o diferență semnificativă. În România, principalele bariere care îi împiedică pe părinți să se joace mai mult cu copiii lor sunt treburile casnice (57%), programul încărcat și volumul de muncă (53%), urmate de teme și activitățile școlare (29%). Timpul pare să fie mereu insuficient.
Și totuși, există și vești bune. Față de studiul realizat în urmă cu doi ani, numărul familiilor care declară că nu se joacă deloc s-a înjumătățit. Dacă anterior una din cinci familii spunea că joaca lipsește complet din programul zilnic, astăzi procentul a scăzut la una din zece. Cu alte cuvinte, una din două familii care înainte nu își făcea loc pentru joacă a ales în ultimii doi ani să schimbe această situație.
Cele 43 de minute care schimbă totul
Poate că cea mai interesantă concluzie a studiului este legată de durata jocului. Nu vorbim despre ore întregi petrecute pe covor sau despre activități elaborate care necesită pregătire și resurse speciale. Vorbim despre 43 de minute pe zi. Pentru mulți părinți, cifra poate părea în continuare greu de atins. Diana Stănculescu atrage atenția asupra unei capcane în care părinții cad frecvent. Mulți adulți cred că, dacă nu pot dedica o jumătate de oră sau o oră întreagă jocului, mai bine nu încep deloc. Realitatea este că micile momente de conectare au o valoare uriașă. „Putem să construim mici momente de joacă și să ne bucurăm de acelea. Să le maximizăm pe acelea”, a explicat psihologul.
Joaca nu trebuie să arate mereu ca o activitate organizată. Ea poate apărea în drum spre școală, în trafic, la masă, în timpul rutinei de dimineață sau în timpul pregătirii pentru culcare. Un joc de cuvinte în mașină, un karaoke improvizat, o poveste inventată în timp ce copilul se spală pe dinți sau o conversație amuzantă în timpul cinei pot deveni momente autentice de conectare.
Cea mai importantă idee transmisă de specialiști este că joaca nu înseamnă doar activitate, ci și atitudine. „Putem să ducem atitudinea ludică în tot restul interacțiunilor noastre cu copilul”, spune Diana Stănculescu. Pentru copii, contactul vizual, zâmbetul, curiozitatea și disponibilitatea emoțională sunt la fel de importante ca jocul propriu-zis. În aceste momente simple, copilul primește mesaje esențiale despre sine. Știe că este văzut, că este important, că este iubit și că merită atenția adultului. Tocmai de aceea, specialiștii vorbesc despre joacă drept limbajul universal al conexiunii dintre părinte și copil. Nu este nevoie de jucării sofisticate sau de activități complicate. Este nevoie, înainte de toate, de prezență.
Ce se întâmplă când copiii devin adolescenți
Mulți părinți cred că joaca se termină odată cu copilăria mică. În realitate, ea doar își schimbă forma. Pentru adolescenți, joaca poate însemna jocuri video, muzică, modă, activități online sau timp petrecut cu prietenii. De multe ori, aceste forme de exprimare sunt privite de adulți cu suspiciune sau îngrijorare. Diana Stănculescu îi încurajează însă pe părinți să înlocuiască judecata cu curiozitatea. Dacă adolescentul își petrece timpul într-un univers care pare străin adulților, soluția nu este critica, ci interesul autentic. Întrebările sincere și dorința de a înțelege lumea copilului pot deveni punți de comunicare extrem de valoroase. În fond, relația se construiește mai ușor atunci când părintele este dispus să intre, măcar pentru câteva minute, în universul copilului său.
O investiție care nu poate fi recuperată mai târziu
În goana zilnică după performanță, rezultate și responsabilități, joaca riscă să fie împinsă la marginea programului. Dar datele arată clar că nu este un lux și nici o recompensă. Este una dintre cele mai importante investiții pe care un părinte le poate face în dezvoltarea emoțională și socială a copilului său. Poate că nu vom avea în fiecare zi 43 de minute perfecte. Poate că uneori vor fi doar trei minute în bucătărie, cinci minute în mașină sau câteva glume înainte de culcare. Exact aceste fragmente aparent neînsemnate sunt cele care construiesc relația, hrănesc încrederea și îi ajută pe copii să crească simțindu-se văzuți, iubiți și suficient de curajoși pentru a explora lumea.
