În special în primele luni, unei proaspete mămici îi este foarte greu – aproape de neconceput – să-și lase copilul cu altcineva. Nici măcar cu bunicii. Chiar dacă e conștientă că bunicii au crescut și ei copii, că au experiență, tânăra mamă simte că cel mic are nevoie de ea 24 de ore din 24. Ulterior, însă, când părinții conștientizează că au nevoie de momente de respiro, bunicii sunt o opțiune excelentă, atâta timp cât își doresc și ei să fie implicați în viața nepoților. Avantajele, și pentru unii, dar și pentru alții, sunt nenumărate.
La câteva luni după ce s-a născut nepoata mea, văzându-mi fiica epuizată, captivă în casă, uneori fără să își dea seama în ce zi a săptămânii este, i-am făcut oferta de a sta cu cea mică zilnic, câteva ore. Deși eram convinsă că o să se bucure, m-a refuzat, spunându-mi că nu e pregătită pentru asta. Că deși are totală încredere în mine, nu se simte în stare să plece de lângă fată. Dar că negreșit va veni și vremea aceea, cândva. Am înțeles-o, n-am insistat.
Cât pe-aci să ia bebelușul cu ea, la o nuntă
Câteva luni mai târziu, când Victoria avea vreo cinci luni, fiica mea trebuia să meargă la o nuntă. Abia am reușit să o conving să nu ia fata cu ea. Da, era vară, da, pentru cât avea de gând să stea, două-trei ore, putea să stea afară, pe terasă, cu fata în cărucior. Dar de ce te-ai duce la o nuntă cu biberoane, termos cu apă caldă, scutece, servețele umede, schimburi, jucarii și toate acareturile, când ai posibilitatea să o lași acasă, în mediul ei, în absolută siguranță?! Am reușit să o conving numai pentru că restaurantul unde avea loc evenimentul era la o aruncătură de băț de casă. Mi-a pus în vedere să o anunț imediat dacă se întâmplă ceva (ce-ar fi putut să se întâmple?!), că vine în câteva minute.
Sentiment de vinovăție pentru nici trei ore lipsă
Până să iasă de-a binelea pe ușă, s-a întors din drum de nu știu câte ori și a plâns în hohote. Era în lift și încă o auzeam. Nu mai spun câte mesaje am schimbat cu ea, câte „rapoarte” am dat și câte filmulețe m-a pus să-i trimit. Aproape să cedez nervos și să-i zic că n-are decât să vină acasă dacă doar asta o liniștește, că pe mine m-a adus la disperare. Ea, nu copilul. N-a fost nevoie să-i zic, că a venit singură. Sub pretextul că vrea să-și schimbe încălțămintea pentru că i s-au umflat picioarele. Ca apoi să recunoască: nu-i ardea de nicio nuntă, de nicio petrecere, voia să fie lângă copilul ei. Și să mai tragă încă o porție de plâns zdravăn, pe motiv că își simte conștiința încărcată, că se simte vinovată că a fost capabilă să plece, că nu e o mamă bună.
Dar vremea aceea de care zicea că o să vină cândva a venit. A venit când avea Victoria 1 an și câteva luni. Și de atunci avem jumătățile noastre de zi când suntem doar noi două și ne distrăm pe cinste. Ba au fost și nopți în care am dormit împreună, trimițându-mi fiica în dormitorul matrimonial în care intră, în rest, ca în muzeu.
Cât timp ar trebui să-ți lași copiii cu bunicii
Nu există o perioadă standard de timp în care copiii pot sta cu bunicii. Depinde de fiecare familie, de programul părinților, dar și de disponibilitatea bunicilor. Până la 3 ani, timpul petrecut cu bunicii nu trebuie să înlocuiască timpul petrecut cu părinții. Motivul îl reprezintă faptul că, la această vârstă, principala legătură emoțională a copilului este cu părinții. Dar câteva ore pe săptămână sau, ocazional, câte un weekend cu bunici, este benefic pentru copil pentru că îl ajută să se acomodeze în alt mediu.
La vârsta preșcolară (3-6 ani), cei mici pot petrece mai mult timp cu bunicii, câteodată chiar și o noapte sau două, dacă este confortabil pentru copil. Apoi, se poate vorbi chiar de perioade de vacanță în compania bunicilor.
De ce e bine ca cei mici să petreacă timp cu bunicii
Relația nepoților cu bunicii este una specială, iar interacțiunea dintre ei este realmente valoroasă. Condiția de bază este ca petrecerea timpului împreună să fie dorită de ambele părți. Bunicii joacă un rol esențial în viața copilului, în special atunci când relația este construită pe respect și iubire necondiționată. Dragostea dintre bunici și copil este de durată, dovadă că multe dintre cele mai frumoase amintiri din copilărie au în centru bunici iubitori. Momentele petrecute cu bunicii devin amintiri prețioase în viața oricărui copil, fie că este vorba de o plimbare în parc, de povești sau jocuri. Toate aceste experiențe contribuie la a le face copilăria fericită.
Timpul petrecut cu bunicii are nenumărate beneficii. Desigur, și pentru părinți, care pot avea momentele lor de respiro, dar în primul rând pentru copii. Dragostea necondiționată pe care o oferă bunicii contribuie la dezvoltarea stimei de sine a celor mici și la formarea unor relații puternice. Apoi, se mai poate vorbi despre dezvoltarea abilităților sociale, pentru că interacțiunea cu bunicii încurajează comunicarea, empatia și respectul. Alături de ei, copiii învață să fie mai răbdători, să asculte și să colaboreze cu persoane dintr-o altă generație.
- CITEȘTE ȘI: Oare bunicii își iubesc nepoții mai mult decât pe propriii copii? Iată ce spune știința!
Își mai petrec azi copiii vacanța la bunici?
Chiar dacă, față de trecut, într-o oarecare măsură tendințele s-au schimbat, mulți copii încă își mai petrec vacanțele la bunici. În mediul urban, cei mici au variate posibilități de a participa și de a fi implicați în tot felul de activități extrașcolare, ceea ce face ca vacanțele la bunici să fie mai scurte sau mai rare. În afară de asta, familiile moderne preferă să călătorească împreună cu copiii atunci când aceștia sunt în vacanță.
De cealaltă parte sunt copiii care au bunici la țară. Unii părinți aleg să-i lase să-și petreacă acolo vacanțele, din motive care țin fie de lipsa timpului lor liber, fie de dorința de a le da ocazia să se joace mai mult timp în aer liber. Și nu numai atât. Mai este vorba și despre a le oferi copiilor ocazia unei experiențe care să-i învețe despre rădăcinile lor, despre istoria familiei, despre tradiții și obiceiuri, despre respectul pentru cei în vârstă, dar și despre bucuria lucrurilor simple.
Lecțiile învățate din relația bunici-nepoți nu se uită toată viața
O cercetare realizată anul trecut și publicată în National Library of Medicine, arată că relația dintre nepoți și bunici poate avea un impact semnificativ și în viața de adult. Astfel de experiențe timpurii întăresc stima de sine a copilului, credințele, normele și valorile la care se va raporta, creând în același timp oportunități de a-si explora identitatea în contextul familiei. Implicarea bunicilor în timpul copilăriei se reflectă și în dezvoltarea emoțională, funcționarea cognitivă și adaptarea socială a copilului ajuns la vârsta adultă. Lecțiile învățate din relațiile bunici-nepoți din copilărie, în special cele legate de spiritualitate și dezvoltare morală, s-a demonstrat ca persistă pe parcursul întregii vieți.
