Şoriceii Frederick şi Alexander, personajele lui Leo Lionni, ne vorbesc în imagini despre diferenţele dintre noi fără să ne facă morală
Dacă nici voi n-ați rezonat 100% cu fabula lui La Fontaine „Greierele şi Furnica”, dacă aţi empatizat vreodată suficient de mult cu greiele, încât soartea lui să vă pară nedreaptă, atunci e musai să citiţi cu copilul vostru (sau cu copilul din voi), povestea şoricelului Frederick spusă şi desenată de Leo Lionni!
Editura Humanitas a făcut o dublă bucurie de această dată, celor mari dar şi celor mici, publicând în limba română două din cărţile atât de speciale ale lui Leo Lionni, „Frederick” şi „Alexander şi şoricelul de jucărie” (Humanitas, 2014).
Leo Lionni nu este un autor tipic de cărţi pentru copiii. Deşi a devenit cunoscut ca artist al avangardei şi al futurismului în Italia anilor 1930, Leo şi-a început cariera cu un doctorat în economie. Şi ca şi cum asta nu ar fi fost de-ajuns, a traversat Oceanul şi a devenit una din legendele advertising-ului în Statele Unite ale Americii. Şi, ca şi când asta nu ar fi fost de-ajuns pentru o viaţă trăită din plin, la 50 de ani a revenit în Italia şi a început o carieră de scriitor şi ilustrator de cărţi pentru copiii. A publicat peste 40 de cărţi, a introdus tehnica colajului în cărţile pentru copii şi a devenit atît de cunoscut şi iubit în această calitate, încât astăzi numele Leo Lionni (1910-1999) este sinonim cu poveşti frumoase pentru copii.
De ce ne-am îndrăgostit de şoriceii lui Leo Lionni?
Pentru că şoricelul Frederick adună raze de soare şi culori pentru zilele reci şi mohorâte de iarnă. Pentru că şoricelul Alexander renunţă la visul de a deveni un şoricel de jucărie, iubit de oamenii casei, pentru a-şi ajuta prietenul să prindă viaţă. Pentru că ilustraţiile lui Lionni sunt colaje minunate care dau frâu liber imaginaţiei, în loc să îi ofere copilului o imagine standard care cuprinde toate detaliile şi toate răspunsurile. Colajele lui Lionni ne lasă să ne punem întrebări, împreună cu copiii şi să ne imaginăm (şi de ce nu, să desenăm chiar noi) detalii, accente, culori noi.
Cărţile lui Lionni ne vorbesc despre altfel de valori decât majoritatea cărţilor pentru copii. El nu îşi propune să ne predea onestitatea, bunătatea, generozitatea sau responsabilitatea (poate a aflat înaintea altora că acestea nu sunt lucruri care se învaţă din poveşti moralizatoare?) Lionni vorbeşte despre individualitate, despre ceea ce ne face diferiţi unii de alţii, vorbind copiilor la o vârstă când presiunea de a fi „la fel ca ceilalţi” este din ce în ce mai mare.
Cărţile lui Lionni îi pot ajuta pe copiii să îşi preţuiască individualitatea, să exploreze ce îi diferenţiază de ceilalţi şi să nu se ferească să îşi trăiască propria poveste. În acelaşi timp, tocmai diferenţele noastre sunt cele care ne apropie şi cele care creează relaţii autentice. Astfel se naşte povestea şoricelului Alexander, un şoricel cât se poate de adevărat, vânat cu îndârjire de toţi locuitorii casei, care se împrieteneşte cu un şoricel de jucărie, iubit şi alintat de toţi locuitorii casei. Ce credeţi, cine şi cum va trece pragul între lumea reală şi lumea jucăriilor? Tu ce ai prefera să fii? Un şoricel adevărat, dar neiubit de nimeni sau un şoricel de pluş?
Poveştile lui Leo Lionni s-au născut din serile şi călătoriile petrecute cu nepoţii săi. Bunicul Lionni are înţelepciunea să spună şi să deseneze poveşti deschise, fără morală sau învăţăminte de tras, creân niște anti-fabule. Citiţi-le şi veţi afla că nu numai munca îndârjită a furnicii lui La Fontaine este valoroasă, ci şi meditaţia fericită a şoricelului care adună raze de soare, culori şi cuvinte.
Pentru zilele reci şi gri de iarnă, vă recomandăm, pe post de raze de soare, cele două cărţi ale lui Leo Lionni, „Frederick” şi „Alexander şi şoricelul de jucărie”!
