În ultimii ani, discuțiile despre relația copiilor și a adolescenților cu tehnologia au devenit atât de frecvente încât unii părinți simt că nu mai au energie pentru încă un „discurs despre ecrane”. Și e normal, presiunea e mare, iar sentimentul de vinovăție la fel, mai ales atunci când lucrurile scapă de sub control, iar timpul petrecut de copii cu ochii în telefon/laptop/tabletă/TV crește de la o zi la alta. Și totuși, nu putem ignora riscurile, pentru că un copil care nu are alte preocupări în afara ecranelor, care nu mai găsește bucurie în alt tip de activități și nu mai poate fi scos din rutina periculoasă în care a intrat riscă să dezvolte probleme severe de sănătate mintală.
Potrivit unui sondaj Gallup, un adolescent petrece în medie aproape cinci ore pe zi pe rețelele sociale. Mai important decât numărul de ore este însă felul în care el se raportează la tehnologie: dacă ajunge la un punct în care nu se mai poate opri, e clar că lucrurile au scăpat de sub control. Jurnaliștii de la parents.com au stat de vorbă cu o serie de specialiști care se ocupă de copiii dependenți de ecrane atât în cabinete de psihoterapie, cât și în centre rezidențiale pentru adolescenți dependenți, și au elaborat un ghid care ajută părinții să recunoască simptomele dependenței și să-i readucă pe copii la echilibru.
Cum apare dependența de ecrane?
„Deși încă nu înțelegem pe deplin toate consecințele acestui nou mod digital de viață, datele pe care le avem arată clar un impact dăunător asupra sănătății mentale și emoționale a copiilor”, explică Kellyn Smythe, director la Pacific Quest, un centru rezidențial american specializat în recuperarea adolescenților cu dependență de ecrane și de rețele sociale.
„Simplu spus, dacă un copil alege în mod repetat timpul petrecut pe ecran în locul experiențelor reale și pare incapabil să se oprească, putem vorbi despre dependență”, spune Smythe. Prin ecrane înțelegem telefoane, tablete, laptopuri și televizoare. Dependența apare din cauza stimulării intense pe care creierul o primește din interacțiunea cu tehnologia. Datele arată, de exemplu, că rețelele sociale declanșează valuri de dopamină, neurotransmițătorul „stării de bine”.
7 semne că ai un copil dependent de ecrane
„Cei afectați de dependența de ecran ajung să se cufunde treptat în această lume digitală până la punctul în care își pierd controlul”, explică pentru Parents dr. Matt Glowiak, alt specialist în adicții. „Petrec mai mult timp pe ecran decât au intenționat, în detrimentul tuturor celorlalte aspecte ale vieții. Când nu sunt în fața ecranului, gândurile și emoțiile lor sunt aproape absente din realitate, fiind concentrați obsesiv pe următoarea utilizare”.
Pentru copii și adolescenți, controlul este și mai dificil decât pentru adulți. „Mulți adulți pot realiza că folosesc excesiv tehnologia, chiar dacă le e greu să se oprească. Dar la copii și adolescenți, din cauza nivelului lor de dezvoltare, utilizarea problematică trece adesea neobservată, devine noua normalitate”, spune Dr. Glowiak. Totuși, dacă părinții cunosc semnele, pot interveni la timp.
Iată care sunt semnalele de alarmă pentru un părinte:
- Copilul evită frecvent experiențele față în față: întâlniri cu prietenii, sport, activități de familie, în favoarea ecranelor
- Devine iritabil sau face crize atunci când părintele stabilește limite legate de ecrane
- Folosește tehnologia ca formă de reglare emoțională (e valabil mai ales în cazul adolescenților, tentați să își verifice constant conturile de social media, inclusiv atunci când sunt implicați în activități cu familia).
- Lipsește de la școală
- Dă semne de anxietate sau depresie
- Apar schimbări vizibile în greutate, energie, activitate sau stare generală
- Evită etape sociale normale: baluri, petreceri, tabere, ieșiri, vacanțe cu familia
La copiii mai mici, părinții pot observa o preocupare aproape exclusivă pentru ecrane, pierderea interesului pentru activități altădată plăcute, frustrare puternică atunci când nu pot folosi dispozitivele și dificultăți în a se opri. De asemenea, dorința lor de a petrece timp pe ecrane poate crește constant.
Sevrajul digital: ce se întâmplă după ce pui limite
Odată ce părintele limitează expunerea la ecrane a copilului dependent, e posibil să apară o altă problemă: sevrajul digital. Dependențele de ecrane și rețele sociale urmează adesea tipare similare cu cele ale dependențelor de substanțe. Psihologul american Stefanie Mazer spune că un copil aflat în sevraj digital poate experimenta:
• anxietate
• neliniște
• plictiseală intensă
• gânduri constante despre verificarea conturilor sau a telefonului
• schimbări de dispoziție
• iritabilitate
• simptome fizice, precum insomnie sau dureri de cap
Kellyn Smythe, directorul centrului pentru copii cu adicții menționat mai sus, observă adesea și un fenomen numit „sindromul telefonului-fantomă”: adolescenții își verifică repetat buzunarele pentru un telefon pe care știu că nu îl au la ei. Totuși, vestea bună este că faza de sevraj durează, de obicei, foarte puțin, de la câteva zile până la o săptămână. „În mod remarcabil de repede apar efectele pozitive ale unei pauze de la tehnologie”, spune Smythe. „Somnul și nivelul de energie se îmbunătățesc, simptomele de anxietate și depresie scad, creativitatea crește, iar cel mai important, apetitul social și implicarea în activități de viață reală se dezvoltă.”
Cum îți poți ajuta copilul să prevină sau să depășească dependența de ecrane
De multe ori, mai ales când e vorba de copii mai mari, părinții simt că nu mai au ce face și că nu pot recupera controlul asupra relației copilului cu tehnologia. „Cel mai important sfat al meu este acesta: luați înapoi controlul!”, spune Smythe. „Poate părea că nu aveți de ales, dar aveți”. Iată recomandările experților:
- Stabiliți împreună regulile legate de ecrane. Dr. Mazer încurajează părinții să creeze împreună cu copiii reguli clare și realiste. „Decideți împreună când pot folosi telefonul sau tableta”, spune ea. „Nu încercați să tăiați totul brusc; puteți folosi cronometre sau limite setate în aplicațiile dispozitivului.” Este util ca întreaga familie să respecte anumite reguli comune, cum ar fi cina fără telefoane.
- Arată-i copilului că viața reală e bogată. „Deși ritmul vieții ne obosește și ne împinge spre telecomandă, putem crea alternative”, spune Dr. Glowiak. Parcuri, plimbări, sport, biblioteci, drumeții – toate îi pot ajuta pe copii să își redescopere interesele și abilitățile.” Bonus: aceste ieșiri nu sunt pedepse, ci oportunități. Copiii învață că viața fără ecrane poate fi chiar plăcută.
- Acceptă plictiseala. Dacă un copil spune că se „plictisește groaznic” fără ecrane, e în regulă. „Plictiseala este esențială pentru dezvoltarea copilului”, spune Smythe. „Timpul nestructurat este baza creativității, a rezilienței emoționale și a funcțiilor executive. Ideal ar fi ca un copil să aibă mai mult timp nestructurat decât timp pe ecran.”
- Fii un model. Și părinții trebuie să-și gestioneze propriile impulsuri digitale.” Asta înseamnă: să nu verifici compulsiv telefonul în prezența copiilor, să stabilești limite clare pentru muncă (de exemplu, fără emailuri după o anumită oră), să demonstrezi, prin comportament, ce înseamnă o relație sănătoasă cu tehnologia.
