Serialul „La braț cu autismul” a atras atenția Andreei Marin, cu care am filmat de curând și vă invit la noi acasă, prin intermediul emisiunii ei- „Nu există nu se poate”. A fost emoție multă, au fost lacrimi, au fost și multe lucruri spuse și multe ar mai fi fost de spus. Sunt doar un om care spune o poveste cu plăcere: povestea fericirii de a merge la braț cu autismul.
Miercuri, 12 mai 2021, la ora 18 și în reluare de la ora 23, pe TVR 2, ne veți vedea pe noi așa cum suntem acasă. Vă ofer cu tot dragul o bucată din viața noastră, din amintirile și din sufletul nostru și vă mulțumesc tuturor că ne citiți.
Dacă nu era site-ul totuldespremame.ro, acest serial n-ar fi existat niciodată, nu cred că aș fi găsit curajul să povestesc cum e să mergi la braț cu autismul în atât de multe detalii.
- TOATE EPISOADELE SERIALULUI SUNT AICI
Colaborarea cu Andreea Marin a fost ultima încercare de a demonstra ce știu să fac
Pe Andreea am cunoscut-o prin 2011. M-am dus pur și simplu la ea la birou și i-am spus că vreau să lucrăm împreună. N-am început colaborarea imediat, dar m-a sunat peste câteva luni să facem o Caravană națională: „Școala mamelor” și mai apoi „Prețuiește viața”. Habar nu aveam ce implică asta, habar nu aveam cum e să lucrezi cu Andreea, deja mă întorsesem în învățământ, eram educatoare la grupa lui David și cu toate astea am spus „da”.
Andreea e un om cum rar îți e dat să întâlnești, o personalitate puternică, captivantă, un profesionist desăvâșit. La vremea respectivă simțeam că am nevoie de o ultimă experiență profesională înainte de a mă retrage în lumea autismului, simțeam că trebuie să-mi demonstrez încă odată că sunt în stare de ceva. De altceva.
Am făcut împreună nu una, ci trei Caravane naționale, am bătut țara în lung și-n lat întâlnind zeci de mii de mame dornice să o vadă, să o asculte, să-și facă o poză cu ea. Eu eram în echipa ei omul care organiza evenimentele, făcea poze, făcea regie de culise. Munceam uneori și 20 de ore pe zi la câte un eveniment și noaptea editam împreună poze ca să nu lăsăm mamele să aștepte postările noastre.
Mi-e greu să cuprind în câteva rânduri cum e să lucrezi cu Andreea Marin. E o forță, o inspirație, un tsunami de energie, de idei și de creativitate. E un suflet care nu obosește să iubească și să dăruiască, e primul om care mi-a spus: „poți găsi la orice o soluție” și că „nu există nu se poate”. Și avea dreptate. Mereu.
În timpul ăsta eram educatoare la grupa lui David, făceam ture duble, mi-am aranjat programul cu colegele mele Sofi și Daciana încât să pot merge la evenimente, iar copiii mei de la grădi să nu-mi ducă lipsta. Uneori făceam tură de dimineață și fugeam la aeroport, iar seara aveam eveniment la Iași de exemplu.
Aveam o sete nebună de a face ceva, simțeam că în curând voi renunța la toate, pentru că drumul meu era altul, trebuia să mă concentrez pe nevoile copilului meu, trebuia să fiu în lumea autismului pentru a înțelege cum îl pot scoate de acolo. Ceea ce am și făcut.
Din toamna lui 2014 n-am mai lucrat cu Andreea, deși cred că am fi făcut împreună multe lucruri grozave, m-a înțeles, chiar dacă n-am insistat pe detalii. Este un om capabil să citească oamenii dincolo de cuvinte.
Nu sunt un caz social, sunt o mamă fericită pentru care nu există nu se poate
Timpul a trecut și eu m-am concentrat pe copilul meu, i-am fost educatoare, învățătoare, am devenit asistentul lui personal. Ca să-ți faci copilul să învețe cum stă treaba în „lumea normală” nu trebuie să mai alte alte griji, trebuie să te concentrezi pe nevoile, stereotipiile, fricile și mai ales pe potențialul lui.
Nu m-am „plâns” niciodată la Andreea Marin că am un copil cu autism și că am nevoie de ceva, orice. Doar i-am povestit despre asta, așa cum orice mamă spune despre copilul său prietenilor. De fapt nu m-am plâns niciodată nimănui, pentru că nu e nimic de plâns.
Copilul meu avea nevoie de un singur om: de mine, eu eram persoana care-l putea scoate la lumină. Și de aceea spun că nu sunt un caz social, ci un om oarecare ce-și asumă alegerile făcute, iar au am ales să merg la braț cu autismul. Mereu, toată viața dacă e nevoie.
Când iei o astfel de decizie nu mai există varianta B sau C, există o singură variantă: A de la autism și implicare 100%. Nu știu dacă de la Andreea am învățat că „nu există nu se poate”, posibil să fi avut asta-n gene, dar cu autismul nu ai voie să lași niciodată garda jos. Ai un singur drum: înainte, cu inima și zâmbetul în sus.
Să nu te plângi și să nu plângi, să nu renunți, să crezi, să speri, să insiști să fii mereu lumină și alinare pentru copilul tău. Să-l pui mereu pe primul plan, să nu amâni nimic, să faci tot ce ține de tine pentru a-i menține o stare de bine. Autismul este un mod fabulos de a fi, ador să trăiesc în ritmul impus de copilul meu!
După mulți ani, de Ziua autismului, pe 2 aprilie 2021, Andreea a citit și distribuit episodul special al serialului „La braț cu autismul” pe care l-am scris cu această ocazie și imediat mi-a propus să filmeze cu noi o ediție a emisiunii sale, „Nu există nu se poate”. Eram cu David în Gara de Nord, îi așteptam pe Rodi și Andrei să mergem cu trenul la Ploiești.
L-am întrebat pe David dacă este de acord și mi-a zis imediat că „Daaaaa!!! Spune-i că vrem! Îți dai seama, Georgiana, o să fiu vedetă la TVR!”
Am o singură poveste de spus, cea pe care o trăiesc zilnic alături de familia mea
Emisiunea, după cum veți vedea este compusă din două părți: o filmare acasă la noi și una în studiou, la care am mers doar eu. În ziua în care Andreea și echipa de filmare au venit la noi a fost forfotă mare: David s-a trezit la 6, cum face de obicei când are ceva important de făcut, și am stat cu ochii și urechile pe poartă să vedem când vine Andreea Marin.
„Georgiana, e cea mai mare vedetă din România, îți dai seama că vine acasă la noi?!” „Sunt așa de fericit și încântat, o să ne vadă toată țara, și prietenii și familia noastră.” „Vorbim doar despre autism sau putem să-i spunem și altceva?!” „O să meargă și cu noi cu tramvaiul?”
Andreea a ajuns la ora la care a promis și David nu mai putea de dragul ei: a poftit-o în casă, i-a pus zeci de întrebări, la care a primit răspuns, l-a făcut parte din echipă și da, l-a filmat și când se plimbă cu tramvaiul. A fost o încântare. Imediat după plecarea ei a sunat pe toată lumea și a spus ce zi grozavă a avut el.
În mod ciudat, copilul meu chiar își dorea de ceva timp să fie filmat, să ajungă la televizor și „să am mulți fani!” E la vârsta la care caută recunoaștere și apreciere de la cei din jur, vede că alții au urmăritori, primesc like-uri și comentarii și vrea și el.
Ei, uite că, surprize-surprize i s-a mai împlinit un vis. Abia aștept să-i văd fața când se va vedea la televizor! Ador să-l văd pe David fericit, ca voi toate sunt și eu. Asemenea vouă mă hrănesc cu zâmbetul, mulțumirea și bucuria copilului meu.
Aș mai fi avut multe alte lucruri de spus și n-au mai încăput în emisiune: despre noi, despre autism, despre oamenii dragi care ne-au făcut viața mai frumoasă, despre serialul „La braț cu autismul”, despre David, despre voi, mamele copiilor cu autism din țara asta.
Mesajul meu este același de fiecare dată: există fericire la braț cu autismul, există o soluție de a-l conecta pe copilul tău special cu lumea cea mare și acea soluție este iubirea. Nimic nu este mai important decât copilul tău, implică-te cât poți de mult în viața lui, iubește-l pentru ceea ce este, nu pentru ce ar fi putut să fie și, spune-ți în fiecare zi că „Nu există nu se poate!”
- Dacă îți place cum scrie Georgiana și te interesează povestea autismului lui David, citește și episoadele anterioare: AICI
- Mai multe despre viața de zi cu zi a Georgianei găsești pe pagina de Facebook, unde marchează toate micile și marile realizări ale lui David.
