Am obosit… Masă, casă, cumpărături, gătit, spălat vase, haine, călcat, aspirat, băgat copil la duș, ales haine, verificat teme, verificat ghiozdan… În fiecare zi!
Mă trezesc cu puțin timp înainte de ora 6 și, până la ora 8, când las copilul la școală, am impresia că a trecut deja jumătate de zi.
De la 6 la 8 sunt două ore, după calculele oficiale… Știe toată lumea.
Dar dacă ar fi să calculez câte lucruri fac în aceste două ore, n-ar mai crede nimeni că sunt numai două ore. Pregătesc mic dejun, cafea, shake-uri, sandvișuri, omlete, legume etc., pregătesc pachețel pentru școală, pregătesc pachețel pentru mine, verific ghiozdan, pregătesc haine copilului, îmi aleg hainele, mă spăl/îmbrac/pregătesc, trezesc copilul, luăm micul dejun, spăl vasele, strâng totul la bucătărie ca să-mi fie bine când mă întorc. La 8 fără 10 suntem la școală. El urcă în clasă, eu plec la birou.
Viteza de croazieră
Apoi intru pe pilot automat sau viteză de croazieră, până la ora 16 când mă decuplez și plec să-l iau de la școală. Merg pe jos până la metrou, să iau aer și să-mi încarc bateriile. Urmează să-mi iau copilul și să petrec timp cu el.
Eu aș dormi, aș sta în pat, aș citi sau m-aș uita la un film, dar cineva abia mă așteaptă ”să facem chestii” împreună. Ieșim în parc, stăm lângă bloc, la locul de joacă sau ne jucăm în casă. Sau le facem pe toate, de cele mai multe ori. Adică plecăm în parc, la întoarcere ne oprim la locul de joacă de la scară și după ce urcăm, ne jucăm cu trenurile, cu LEGO, cu puzzle-uri. Sau jucăm Catan, Monopoly, Ludo, Șeptică, Tabinet sau Macao. Sau ne jucăm ascunselea, prinselea, călcatelea, plesnitelea, pupatelea.
Nu mai suport să aud ”iar”
Apoi pregătim cina. Sau… pregătesc cina. Apoi, din nou, spălat vase, strâns la bucătărie, spălat copil, pregătit de culcare el, pregătit de culcare eu, citit poveste, vorbit diverse. De multe ori, sunt gata să adorm înaintea lui. De cele mai multe ori! Sincer? De fiecare dată. Mă înghiontește:
-Mamiiiii, continuă! Iar ai adormit…
Da, am adormit. Am adormit! Am adormit! Așa fac mereu! Dar mereu! Mereu, mereu, mereu! Mereu trage copilul de mine că am adormit în mijlocul frazei. Mă trezesc și mă simt ca ultimul om, pe treptele de jos ale umanității. Să tragă copilul de mine să stau cu el… ”Mami, iar ai adormit?” Iar! Acest ”iar”. Nu mai suport să aud ”iar” în nicio altă formulă. Îl tot aud de când s-a făcut copilul mai mare în diferite contexte: ”Iar nu mergem afară!/ Iar ești obosită!/ Iar nu te joci cu mine!” etc.
Am un copil energic. Citesc și recitesc cartea lui Mary Sheedy Kurcinka, ”Cum să crești un copil energic” și îmi revine mereu în minte o propoziție din susul unei pagini: ”Copiii energici extrovertiți își epuizează părinții”. Am învățat că adevărata cheie stă în înțelegere. A fost nevoie de mult timp pentru a-mi înțelege copilul, dar pentru a ține pasul cu el, trebuie să mă înțeleg, mai întâi pe mine. Ca să reușești să faci față unui copil energic este nevoie ca tu, părintele, să-ți găsești propria ta sursă de energie.
Sursa o știu, dar timpul nu mi-o permite – nu am când să stau în pat, să citesc sau să văd un film și să dorm. Și atunci obosesc. Iar!
ACEST ARTICOL ESTE SUSȚINUT DE LEGO® DUPLO®.
