”Nu știu de unde are atâta energie! Nu stă deloc! Să stea și el un pic cuminte” se întâmplă să aud foarte mulți părinți plângându-se de asta, ca și când ar fi o problemă majoră. Copilul ar trebui să stea nemișcat, acolo unde e pus.
Copiii care nu stau și părinții care nu se maturizează
Îi naștem și așteptăm ca ei să fie cuminți, să mănânce și să doarmă. Și să nu plângă! Plânsul nu e ”văzut” cu ochi buni, ca și când bebelușii ar avea la dispoziție N alte forme de comunicare, ar putea să vorbească clar și răspicat și să spună direct ce au, nu să bâzâie așa, toată ziua-bună ziua! Atunci stau cuminți – adică atunci chiar stau acolo unde îi pui, pentru că nu se pot mișca.
Și lunile trec, și bebelușii se transformă și încep să se miște. Noi începem să ne mirăm că ”Vai, ia uite ce repede cresc!”. Apoi, când ei încep să exploreze prin jur, noi începem să ne plângem că nu mai stau locului și că au prea multă energie. Nu e nimic greșit în a avea prea multă energie, greșit e ce facem noi, părinții, că nu ne maturizăm și rămânem blocați în perioada în care ei chiar au stat locului.
Copiii cresc! Chiar cresc!
Ar trebui, atunci când se nasc, să ne spună cineva zi de zi: ”Vedeți, aveți grijă, copiii cresc!”. La ieșirea din maternitate, medicii ar trebui să ne spună și să ne dea și hârtii parafate și se semnate: ”Atenție! Copiii cresc!”. Ar trebuie să existe și campanii pe TV, la fel cum sunt și cele despre consumul de apă, zahăr și grăsimi. Poate dacă ne-ar spune cineva zi de zi, nu am mai fi atât de uimiți, am deveni conștienți și ne-am adapta mai ușor evoluției copiilor.
Copiii nu sunt bibelouri
Să îi ceri unui copil să stea nemișcat, să stea locului, e ca și când ai rupe aripile unui fluture abia ieșit din crisalidă. Copiii nu pot sta nemișcați. Ei nu sunt făcuți să stea nemișcați, ei sunt făcuți să zboare, să exploreze, să cunoască lumea. Ei au nevoie de asta! Nu sunt făcuți pentru a sta neclintiți! Nu sunt bibelouri!
Cunosc o familie care nici bibelouri nu mai are. De fapt, nici mobilă nu prea mai au. Când copilul a început să meargă, ei au început să renunțe ușor, ușor la toate obiectele care l-ar fi atras pe copil. Au o sufragerie cu o canapea și o bibliotecă. De ce? Pentru că au un copil care nu e cuminte și făcea numai prostii. Au oprit biblioteca pentru că pe bibliotecă nu se putea cățăra, dar au exclus tot. Se întâmplase ceva? Avusese loc vreun accident? Distrusese copilul ceva? Nu! Dar nu stătea nemișcat nicio clipă, făcea ”prostii”. Ce fel de prostii? am întrebat atunci. Lua tot ce găsea, toate lucrurile și se juca cu ele. Nu se juca cu prizele sau cu tabloul de curent, nu era nimic periculos în asta, dar părinții ar fi vrut un copil-bibelou, care să nu se atingă nimic, să fie indiferent la tot ce e în jurul lui, să nu fie curios, să nu exploreze, să nu testeze, să nu își pună imaginația la contribuție.
De unde au copiii atâta ”energie”?
Știți ce spune Mary Sheedy Kurcinka despre copiii energici? Că sunt ca trandafirii: când încerci să iei un trandafir din grădină, să-l bruschezi, să-l manevrezi repede, ai să vezi că el se va ofili și tu te vei zgâria, te vei umple de sânge. Trandafirii au nevoie de o îngrijire specială, de o atenție deosebită și numai așa te poți bucura din plin de frumusețea și parfumul lor. Exact așa e si cu copiii!
Înțelegeți-le energia, nu vă mai întrebați atâta de unde o au, întrebați-vă și unde e energia voastră și faceți ceva pentru a ține pasul cu ei.
Trandafirii au nevoie de îngrijire specială…
Citiți și ”Cum să crești un copil energic”, cartea lui Mary Sheedy Kurcinka. Aceasta este disponibilă AICI.
ACEST ARTICOL ESTE SUSȚINUT DE LEGO® DUPLO®.
