Este mijlocul iernii, să zicem, o zi extrem de friguroasă, iar copilul de patru ani, abia refăcut după o răceală refuză să se încheie la palton. Şi copilul refuză, indiferent de câte argumente îi dai. Ce faci într-o astfel de situaţie? De cele mai multe ori intri într-un soi de luptă de putere cu copilul, luptă de putere redată prin replica clasică: “Faci ca mine pentru că aşa spun eu!”.
Una dintre caracteristicile copiilor energici este perseverenţa
Ca părinte, ai putea-o numi chiar încăpăţânare: cel mic nu o sa facă nimic din ceea ce nu îşi doreşte, chiar dacă activitatea respectivă îi poate face rău. Copiii energici pot fi extrem de solicitanţi: cer ceea ce alţi copii nu cer, provoacă foarte mult, fac ceea ce alţi copii nu fac.
Ce e de făcut cu un copil insistent, care nu renunţă uşor la ceea ce îşi doreşte, căruia îi place să experimenteze şi să fie independent? Când şi mai ales cum îi spui “da” şi “nu” unui copil energic? Cum să te faci auzit de el?
Citește cartea ”Cum să crești un copil energic”, de May Sheedy Kurcinka și află cum poți ține pasul cu copilul tău. Aceasta este disponibilă AICI.
Atmosfera de acasă spune “Da”
Un copil energic, în mica copilărie (până în jurul vârstei de aproximativ trei ani) are nevoie să crească într-un mediu prietenos, care să îl încurajeze să exploreze, să simtă, să înveţe. Tot ceea ce îl înconjoară în casă (mobilă, decor, materiale, jucării) este de preferat să ajute copiii să înveţe despre lume, despre sunete, culori, texturi, nicidecum să fie sursă de interdicţii (de tipul “Nu pune mâna pe aia!”, “Pleacă de acolo!”).
Este bine de reţinut faptul că în primii ani de viaţă, creierul copilului îl încurajează pe cel mic să descopere cum este lumea în care trăieşte, cum se folosesc diverse obiecte, cum miros, cum sună, ce gust au.
În cazul unui copil energic, nevoia de explorare este mult mai puternică decât capacitatea lui de a se opri atunci când părintele îi spune să înceteze o anumită activitate. Iar în momentul în care îi pui copilului la dispoziţie un mediu (sau o casă) care încurajează explorarea, ca părinte, te “împrieteneşti” cu temperamentul lui, nu lupţi împotriva acestuia. Practic pui capăt luptelor de putere.
Să rezolvăm problema împreună
Pentru copiii mai mari, o strategie eficientă de a evita luptele de putere şi de a le spune frecvent “Da” este strategia rezolvării de probleme. Tu vrei ca el să mănânce fructe ca desert. El, copil energic, vrea o prăjitură. Decât să vă luptaţi şi să vă certaţi mai bine propune-i: “Hai să găsim o soluţie împreună!”.
Când îi vei propune copilului tău să căutaţi împreună o soluţie, se va relaxa şi va fi dispus să coopereze cu tine decât să se lupte.
Să nu uităm că perseverenţa are şi plusurile ei, iar copiii energici au nevoie să audă că sunt apreciaţi pentru această calitate. Folosindu-te de strategia rezolvării de probleme, îi poţi spune copilului tău: “Tu ştii ce vrei”, “Observ că eşti independent şi capabil!”, “Eşti decis!”.
Limitele, o modalitate sănătoasă de a spune “Nu”
Copiii energici au nevoie din partea părinţilor şi de refuzuri, nu numai de aprobări. Totodată, ei au nevoie şi de părinţi încrezători şi stăpâni pe ei înşişi, capabili de a pune limite sănătoase. Iar limitele trebuie să fie clare, transparente, să fie formulate în cuvinte simple şi să îi oferi alegeri precise şi specifice. Atunci când există limite, cel mai probabil copilul nu va mulţumi niciodată pentru ele. Ba din contră, e foarte probabil să să îţi spună că te urăşte sau că eşti cel mai rău părinte din lume. Nu uita însă că ele întăresc copiii, le oferă siguranţă şi încredere.
În cartea “Cum să creşti un copil energic”, Mary Sheedy Kurcinka prezintă o strategie simplă, în trei paşi, de a stabili limite: spune-i copilului ce vrei să facă; apoi spune-i ce vei face tu în cazul în care el nu face ceea ce i-ai cerut; apoi spune-i în cât timp vei acţiona tu. De exemplu, o modalitate de a stabili limite poate suna cam aşa: “Alege cu ce te îmbraci azi. Dacă nu te hotărăşti în cinci minute, voi alege eu în locul tău şi te vei purta hainele alese de mine”.
Este bine de reţinut că în cazul unui copil mai mic, este mai bine ca limita de timp să o stabileşti prin numărat (de exemplu “Până număr la trei ţi-ai pus căciula pe cap”). Dacă copilul este mai mare poţi face trimitere la un anumit număr de minute pe care îl are la dispoziţie să ia decizia (de exemplu “În trei minute eşti gata de plecare”).
Citește cartea ”Cum să crești un copil energic”, de May Sheedy Kurcinka și află cum poți ține pasul cu copilul tău. Aceasta este disponibilă AICI.
