Când relația părinte- dascăl este una bună, cel mai mare câștigător este copilul. Pentru ca el să-și poată atinge potențialul academic maxim, are nevoie și de unii, și de ceilalți, dar și de o bună colaborare între ei. Exact așa cum un sportiv are nevoie de un întreg staff, de la antrenor la preparator fizic, fizioterapeut, nutriționist și psiholog. Pentru a înțelege ce presupune o astfel de colaborare, am stat de vorbă cu o învățătoare cu vechime, care a interacționat de-a lungul timpului cu mai multe tipuri de părinți.
În procesul de învățare, pentru a avea succes, copilul trebuie să se simtă sprijinit, atât la școală, cât și acasă. Implicarea părinților, dar și a profesorilor, respectul și încrederea pe care aceștia și le oferă reciproc, dorința ambelor părți de a colabora, pot influența în mod semnificativ atât performanțele școlare, cât și dezvoltarea personală a copilului.
Ești un părinte proactiv, îți dorești o colaborare eficientă cu profesorii copilului tău, dar nu știi cum să o obții. Ei bine, sunt câteva strategii care nu dau greș niciodată. Prima: să fii implicat! „Văzând interesul pe care și-l dă părintele față de școală, niciun profesor nu-i va întoarce spatele. Nu va fi niciodată atât de ocupat încât să nu-și găsească timp să discute cu el, să colaboreze. Totul începe de la dorință și bunăvoință”, este de părere Rodica Boaru, învățătoare la Școala Gimnazială nr. 1 Bragadiru.
Disponibilitatea și implicarea părintelui dau tonul
Este bine să se stabilească o legătură deschisă cu profesorii încă de la începutul anului școlar. Participă la ședințele cu părinții și nu ezita să pui întrebări. Ulterior, dacă ai dubii sau temeri în privința copilului, comunică-le cadrului didactic, respectând modul de comunicare pe care ți l-a indicat: telefonic, pe mail, față în față. Nu aștepta să apară probleme majore ca să discuți cu profesorii. Un alt lucru pe care și-l doresc cadrele didactice este să le respecți timpul liber și viața personală. „Școala inițiază chiar ea întâlniri fizice cu părinții. Săptămânal, au loc consultații cu părinții și, ori de câte ori este nevoie, ședințe cu părinții. În plus, orice părinte care dorește să stea de vorbă cu cadrul didactic, o poate face la momentul preluării copilului de la școală”, a mai adăugat Rodica Boaru.
Legătura cu cadrele didactice se întărește atunci când părintele este implicat în activitățile școlare și extrașcolare. Participă la evenimentele organizate sau chiar implică-te în organizarea lor și mergi în excursii dacă timpul îți permite. Discută cu profesorii despre activitățile în care te poți implica activ. Copilul va vedea că educația lui este o prioritate pentru tine, iar profesorii îți vor aprecia ajutorul.
Încrederea reciprocă
Respectul și încrederea reciprocă sunt fundamentale în relația părinte-profesor. Ascultă-i punctul de vedere atunci când și-l exprimă, încearcă să înțelegi contextul și din perspectiva lui și oferă feedback constructiv. Când apar probleme, ele vor fi aduse la cunoștința profesorului cu calm și cu intenția clară de a găsi împreună cele mai bune soluții de rezolvare. „Mai este un aspect important care contribuie la o bună comunicare părinte-profesor: părintele trebuie să știe exact care este nivelul copilului, pentru a nu avea așteptări nerealiste. Uneori, dintr-un astfel de motiv pot avea loc neînțelegeri”, a mai adăugat cadrul didactic.
Continuă acasă ce începe profesorul la școală
Pentru a avea rezultate bune în ceea ce privește dezvoltarea copilului, este important să-i asiguri acasă un mediu favorabil studiului. Ajută-l la teme, dar nu le face în locul lui! Încurajează-l să fie autonom și să-și gestioneze timpul. Cere sfatul profesorilor cu privire la ce poți face acasă pentru a-și consolida cunoștințele acumulate la școală și asigiră-te că știi unde are lacune și cum le poate corecta.
Colaborează cu profesorii atunci când copilul are probleme de comportament
Școala nu este doar locul în care copilul acumulează cunoștințe academice, ci și mediul în care își dezvoltă abilitățile sociale și emoționale. Nu te jena să vorbești cu profesorii despre comportamentul lui în clasă și despre felul în care interacționează cu ceilalți colegi. A băga capul în pământ precum struțul, a te preface că nu știi ce probleme de comportament are copilul sau a refuza să crezi ce ți se spune neplăcut despre el nu e o soluție. Colaborează cu profesorii în acest scop, ajutându-l să-și dezvolte empatia, cooperarea și reziliența. De asemenea, informează-i atunci când copilul trece prin momente delicate, atunci când are temeri sau când survin schimbări majore în viața de familie. „Învățătorii, profesorii-diriginți, ar trebui să cunoască situația familială a copilului, pentru că în acest fel își pot da seama de unde rezultă comportamentul acestuia. Fără a avea datele problemei, nu ai cum să ajungi la rezolvarea ei”, este de părere Rodica Boaru.
Când profesorul vine cu o strategie pentru copilul tău, acordă-i încredere
Nu orice problemă poate fi rezolvată imediat. Nu toate problemele au rezolvări standard. Atunci când problemele școlare sau comportamentale ale copilului te depășesc, când tu, ca părinte, nu ai soluții, încearcă să fii flexibil. Adoptă o atitudine pozitivă și acceptă strategiile pe care ți le sugerează profesorul. Prin mâinile lui au trecut mai multe generații de copii și e foarte probabil să se mai fi întâlnit cu astfel de situații. Să știe ce funcționează și ce nu. Informează-l cum evoluează lucrurile și ce rezultate ai obținut. Dacă este necesar, puteți ajusta împreună planul pentru a obține rezultatul dorit.
Fii un exemplu de respect și colaborare
Comportamentul părinților influențează în mod direct comportamentul copiilor. Arătând respect față de profesori și colaborând eficient cu ei, îi oferi copilului un model de comportament pozitiv. Acesta va înțelege că profesorii sunt partenerii lui în educație și că și el trebuie să aibă o atitudine de respect față de ei. De asemenea, atenție la atitudinea pe care o ai vizavi de școală. Dacă tu privești cu entuziasm procesul de învățare, la fel o va face și copilul. Dacă, în schimb, îi transmiți că școala nu e altceva decât un rău necesar, efortul pe care îl va depune pentru studiu, pentru integrarea în colectiv și pentru o relație bună cu dascălii va fi minim.
