Ce presupune adaptarea blândă la creșă și grădiniță pentru copii

Anca Lupescu
Fetita mica plange cu capul pe banca de la gradinita inconjuata de copii si educatoare
Adaptarea ușoară depinde, în mare măsură, și de emoțiile pe care le transmit părinții copiilor. FOTO: Shutterstock

    Adaptarea unui copil la creșă sau grădiniță poate dura de la două săptămâni până la o lună, așa că, în această perioadă, se recomandă ca părinții să fie deosebit de atenți și răbdători cu cel mic. Blândețea cu care se face această schimbare de rutină în viața copilului nu doar că îi asigură confortul, dar îl ferește de provocări mai mari, precum frica de abandon sau anxietatea de separare pe care le-ar putea dezvolta.

    În prima săptămână, specialiștii spun să lași copilul la grădiniță timp de 2-3 ore pentru a se juca cu ceilalți copii și, dacă dorește, să și mănânce acolo. Treptat, poți crește intervalul de timp. Când copilul se obișnuiește puțin, în săptămâna următoare, oferă-i posibilitatea de a dormi alături de colegi și spune-i că îl vei lua imediat după somn. Atenție, nu îți încălca sub nicio formă cuvântul dat, pentru că riști ca cel mic să își piardă încrederea. După ce copilul este de acord să doarmă la grădiniță, poți considera că cea mai mare parte a procesului de adaptare a fost finalizată.

    Pe durata adaptării la grădiniță, încearcă să protejezi copilul de stres și schimbări – acum, stabilitatea este foarte importantă pentru el. De aceea, este mai bine să nu combini mutarea, vizita la dentist, înscrierea la o nouă activitate, vacanțele, excursiile și alte activități care îi agită sistemul nervos cu perioada de adaptare.

    Dacă este posibil, înconjoară copilul cu lucruri familiare. Lasă-l să doarmă la grădiniță în pijamalele de acasă, cu jucăria preferată. O metodă excelentă de a facilita intrarea blândă a copilului în colectivul de copii este terapia prin povești. Inventează o poveste despre cum un iepuraș se temea să meargă la grădiniță, dar apoi și-a făcut prieteni o veveriță și un arici și a descoperit că joaca alături de ei este foarte interesantă și distractivă!

    Ce spun psihologii

    Am stat de vorbă cu Alexandra Șerbulea, psiholog autonom în domeniul psihopedagogiei speciale, logoped și instructor comportamental, pentru a afla cum trebuie să decurgă procesul de adaptare blândă la creșă sau grădiniță, astfel încât copilul să meargă cu drag, fără temeri sau frici.

    Totul Despre Mame: Ce metode ajută la adaptarea copilului la creșă sau grădiniță? 

    Alexandra Șerbulea: Adaptarea la creșă sau la grădiniță reprezintă o perioadă de tranziție, iar recomandarea este ca, înainte de începerea efectivă a cursurilor să îi povestim celui mic despre grădiniță, să folosim suportul vizual (poze cu grădinița), să viziteze grădinița chiar și de mai multe ori, pentru a putea observa acel mediu.  

    De asemenea, se recomandă jocurile de rol, astfel încât cel mic să fie pregătit mental pentru despărțirea de părinți și să primească asigurarea ca nu este abandonat. Părinții trebuie să îi povestească despre grădiniță, despre activitățile care se vor desfășura, și să îi fie evidențiate lucrurile frumoase de acolo: prieteni noi, multe jucării, activități interesante, jocuri.

    La vârsta mică, copilul are nevoie de un atașament sigur, adică, să stie că părinții lui sunt acolo să răspundă necondiționat și prompt nevoilor sale, să li ofere afecțiune, siguranță, sprijin. Acest tip de atașament îl ajută să se separe de ei, să construiască noi relații, sa observe că atenția și grija se oferă si altor oameni din mediul lui. În drum spre grădiniță, părintele să evidențieze cât de interesantă va fi ziua copilului la grădiniță și ce activități minunate îl așteaptă. Părintele trebuie să anunțe copilul când va reveni pentru a evita așteptări nerealiste. Să stabilească momentul întoarcerii, cum ar fi după-amiaza sau seara.

    Alexandra Șerbulea, psiholog

    Cum să gestioneze părinții stresul și anxietatea legate de adaptarea celor mici la un colectiv nou?

    Fiind obișnuiți să petreacă mult timp cu părinții, figuri importante de atașament, acum trebuie să interacționeze cu mult mai mulți străini. Și nu doar adulți, ci și copii. Acest lucru poate cauza stres unora, manifestat prin plâns, dorința de a sta acasă, despărțiri dificile dimineața sau neimplicarea în activități. Pentru unii copii, aceste probleme s-ar putea să nu apară (având deja interacțiuni sociale), dar pentru alții se pot regăsi sub diferite forme. 

    Starea părinților influențează adaptarea copilului. Mențineți o atitudine calmă și încrezătoare față de noul mediu al grădiniței. Este important ca părinții să gestioneze in mod corect situația prin care trece copilul, astfel încât să reducă nivelul de stres în respectivul moment, dar și pe viitor.  Se recomandă ca parintele să nu devină hiperprotectiv și să exerseze împreună cu copilul diferite tehnici de relaxare. 

    În perioada de adaptare, este indicat ca acasă să existe un mediu familial plin de confort și bunăstare emoțională, pentru a sprijini adaptarea copilului. Se recomandă folosirea poveștilor terapeutice, care pot ajuta la înțelegerea și gestionarea emoțiilor legate de adaptare.

    Ce ajută în primele zile? (Să rămână părintele în clasă, să stea lângă grădiniță, etc?) Ce e recomandat?

    Trebuie să ținem cont de faptul ca fiecare copil  este unic și are propriul său ritm de adaptare, iar metodele de adaptare trebuie să fie ajustate în funcție de nevoile și de personalitatea fiecărui copil. În primele săptămâni de grădiniță/creșă accentul se pune pe construirea relației cu educatoarea și cu ceilalți copii și pe crearea propriei zone de confort. În această etapă, educatoarea are un rol important, aceasta introducând copilul nou venit în colectivul grădiniței. 

    De obicei, în prima zi de grădiniță copilul poate alege dacă să stea mai mult sau nu. Copilului i se prezintă clasa, iar părintele poate rămâne ca observator pentru o perioadă de timp (nu se recomandă ca părintele să petreacă tot timpul alături de copii în sala de clasă- aceasta ar însemna să-i dăm copilului o informație falsă, conform căreia mama sau tată merg la grădiniță împreună cu el). Părintele trebuie să adopte o poziție discretă, să asigure copilul că rămâne acolo, dar să fie direcționat către educatoare. În zilele următoare, are loc separarea de părinte, pe durate scurte de timp, în funcție de nevoile copilului.  

    Este recomandat ca de fiecare dată părintele să ii explice copilului, cu calm, că se va întoarce, iar între timp el va rămane în grija educatoarei. Este extrem de important să existe o congruență între comunicarea verbală si nonverbală, între ceea ce spune si ceea ce transmite de fapt părintele. Prin pregătirea anticipată și abordarea pozitivă, puteți facilita o tranziție lină pentru copilul care merge la grădiniță.

    Cât de importantă este comunicarea cu educatoarele?

    În relația educator–părinte–copil, e necesar să primeze copilul. El este puntea dintre părinte și educator. Astfel, relaţia dintre părinte şi educatoare este necesar să se prezinte ca o colaborare strict educativă în jurul copilului, plină de respect şi de schimburi reciproce de informaţii şi păreri. Părinții pot să ajute personalul grădiniței cu multe informații despre copilaș: cum îi place să i se vorbească, să fie alinat, ce activități îi plac mai mult. Educatoarea informează părintele despre progresele copilului, dacă doarme, mănâncă, cum interacționează cu colegii, dacă a plâns, dacă e interesat de activități.  

    Cum recunosc părinții semnele de stres ale copilului și când e cazul să intervină?

    Prezența stresului poate cauza atât simptome la nivel emoțional și comportamental, cât și simptome fizice. Anxietatea de separare este frecvent întâlnită la copii când merg la creșă/ grădinița și nu îi mai au pe părinți aproape. De regulă, plânsul și refuzul de a pleca din brațele părinților sunt manifestări normale, care se pot repeta, uneori în combinație cu crize de furie. De altfel, stresul la copii se manifestă diferit, în funcție de vârsta sa. O schimbare generală în felul de a fi este un indicator destul de bun al stresului – un copil care era foarte sociabil şi jucăuş devine foarte retras, sau dimpotrivă un copil foarte liniştit devine brusc agitat.

    Este important ca părintele să îl ajute să înţeleagă prin ce trece, să-l ajute sa exprime ce simte și să-l asculte. Este util să realizeze împreună un plan care să îl ajute să facă față oricăror situaţii ar putea apărea. Sau îl pot atrage în jocuri de rol, ca el să înţeleagă cum e să comunici sentimente, sa respecți reguli, să cooperezi, să fii parte a unui grup – toate acestea fiind de mare ajutor în gestionarea stresului pe viitor.

    Dacă este permis, copilul poate să fie însoțit la grădiniță de o jucărie de acasă sau de un obiect preferat. Astfel de detalii îl vor ajuta să se acomodeze mai ușor cu mediul complet necunoscut. După fiecare zi de grădiniță, părintele trebuie să încurajeze discuțiile despre toate lucrurile frumoase pe care le-a descoperit și despre prietenii pe care și i-a făcut.

    Îți recomandăm să te uiți și la acest video

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa